Relaxare la Marea Roșie

TIPĂREȘTE

La ora 23.55 am decolat de pe aeroportul Otopeni cu o aeronavă Tarom spre Amman unde am aterizat la ora 02.35, după un zbor lin, destul de scurt, fără probleme, cu catering la bord inclus.

Ne-am reîntâlnit cu ghidul iordanian, ne-am recuperat bagajele, am trecut de control paşapoarte fără viză, dar şi fără dovada vizei ASEZA :D, am fost predaţi şoferului unui minivan care ne-a dus la hotel, ne-a descărcat bagajele şi a plecat în treaba lui.

A urmat un drum de trei sute cincizeci de kilometri în plină noapte spre Aqaba, abia începuse să se lumineze când am traversat oraşul, şi apoi pe lumină, de-a lungul mării, spre Tala Bay la hotel.

Prin contractul semnat cu agenţia, am rezervat un sejur de 14 nopţi la hotelul Marina Plaza 4* din Tala Bay cu demipensiune în perioada 30 aprilie – 14 mai 2016, zbor charter pe aeroportul King Hussein din Aqaba şi transferuri încluse, totul la un preţ de 1963 USD. Ulterior rezervării şi plăţii avansului, prin act adiţional la contractul iniţial, am acceptat modificarea perioadei sejurului, aceasta devenind 29 aprilie – 13 mai, dar şi a companiei aeriene, zborul urmând a se desfăşura cu Tarom pe şi de pe aeroportul Queen Alia din Amman.

Cu aproximativ o săptămână înainte de plecare am fost informată că partea iordaniană mi-a oferit upgrade gratuit la un hotel de cinci stele aflat în aceeaşi staţiune şi sub acelaşi patronaj ca şi hotelul de patru stele ales iniţial de mine, tot cu demipensiune, şi mi-a fost reemis voucherul pentru noul hotel.

Hotelul Radisson Blu 5* din Tala Bay s-a dovedit un hotel mult mai bun decât Marina Plaza 4* sub toate aspectele. Este un hotel mai elegant, cu camere mai spaţioase şi mai frumoase, mâncarea a fost mai variată, turiştii ruşi – majoritari în ambele hoteluri – ceva mai civilizaţi şi mai puţin alcoolici (măcar nu am fost nevoită să asist şi la orgiile bahice ale acestora :D).

Însă cel mai important atu l-a constituit amplasarea chiar pe plajă a hotelului şi fără diferenţe de nivel. Despre hotelul Marina Plaza Tala Bay eu zic că mă documentasem suficient atât înainte de a rezerva, cât şi după, ştiam că se află în partea centrală a staţiunii, la 250 metri de plajă şi de mare. Ce nu realizasem eu, oricât am studiat harta, a fost diferenţa importantă de nivel faţă de nivelul mării, un motiv suficient pentru a nu-l alege, dacă aş fi ştiut acest aspect. Se ajunge la plajă coborând destul de multe trepte şi pe mai multe alei în pantă, existând dezavantajul că toate acestea trebuie urcate la întoarcerea de la plajă la hotel.

Radisson Blu Tala Bay se află în partea de nord a staţiunii, chiar pe plajă, aşa cum am menţionat deja, oferă cazare 336 de camere şi apartamente, având două aripi, de nord şi de sud, dar şi câteva spaţii de cazare în corpul central, cel cu recepţia, dispune de cinci piscine, din care una cu efect de infinity, piscină pentru copii şi jacuzzi, umbrele şi şezlonguri gratuite pe plaja privată a acestuia.

Am intrat în recepție, noi pe ușă, iar bagajele noastre printr-un scanner similar celor din aeroporturi de la controalele de securitate. Camerele erau deja pregătite și repartizate anterior sosirii noastre. Orice încercare de a plusa cu ceva în pașaport – prost obicei! – ar fi fost total inutilă și sortită din start eșecului, dacă nu din alt motiv măcar din acela că nici măcar nu ne-au fost solicitate pașapoartele în vederea cazării. Copii după paşapoartele noastre fuseseră trimise la hotel prin intermediul agenţiei cu două săptămâni înainte, noi doar semnând acum fişa de cazare deja completată de ei, fără alte formalităţi. Recunosc, în pofida orei extrem de matinale la care am ajuns la hotel, am beneficiat de early check in la 06.30 dimineaţa şi tare bine ne-a prins după 24 de ore de nesomn.

Ne-au fost puse brăţările, de o culoare diferită de cele ale turiştilor care aveau all inclusive, noi având doar demipensiune şi am primit două carduri pentru accesul în cameră şi alte două carduri pentru prosoapele de plajă. Totodată, am fost informaţi că intrăm cu cina. Ce glumă bună! :D. Evident, am ignorat indicaţia recepţionerului, având în vedere faptul că în ultima zi noi părăseam hotelul cu 24 de ore înainte, pierzând o noapte de cazare, dar şi o cină şi un mic dejun plătite, iar eu chiar nu eram dispusă să rabd de foame până seara şi nici să plătesc ceva în plus, astfel că imediat ce ne-am cazat, spălat şi schimbat cu alte haine, am mers la restaurant să mâncăm. Nu ne-a întrebat nimeni de sănătate, din fericire pentru ei, desigur, pentru că eu fac urât când mi-e foame, iar cei care mă cunosc pot confirma.

Un bell boy ne-a preluat bagajele şi le-a urcat într-o maşinuţă electrică în care am urcat şi noi şi am pornit la plimbare pe alei spre camera noastră. După ce am ocolit toată aripa de nord a hotelului, am ajuns şi la lift cu care am urcat până la etajul al doilea şi ultimul al hotelului. Sper să nu greşesc, dar cred că acesta era singurul lift care deservea aripa de nord. Noi nu l-am folosit decât în dimineaţa sosirii, tot restul sejurului urcând şi coborând pe scările în spirală, destul de incomode având treptele inegale, dar aflate mult mai aproape de camera noastră şi care ne ofereau un acces mult mai rapid spre plajă şi spre restaurant.

Hotelul este construit în stil arab, cu curţi interioare frumoase şi cu holuri de acces deschise. Din hol aveam vedere directă la autostrada South Beach care ducea spre Arabia Saudită, aflată la mică distanţă.

Am primit o cameră frumoasă cu o superbă vedere la grădina plină de flori multicolore, palmieri şi alţi copaci şi, cel mai important, la Marea Roşie.

Referitor la camera nr. 563 primită, am avut o singură nemulţumire: existenţa unei uşi comunicante cu camera alăturată, având deja la activ două exerienţe de acest gen în Tenerife şi în Dubai. Chiar dacă uşa respectivă a fost permanent încuiată, izolarea fonică oferită de aceasta era ca şi inexistentă. Dar eu eram prea încântată de vederea frontală la Marea Roşie oferită, primită fără nicio intervenţie din partea mea, astfel că mi-am asumat conştient şi riscul unor vecini mai gălăgioşi.

Am intrat într-un hol. Pe partea dreaptă era uşa băii, iar pe partea stângă era un „dulap” mai original, dar nu chiar atât de original precum cel întâlnit cu un an înainte la hotelul Majestic din Mamaia. Aici lipsea perdeluţa agăţată de o aţă care ţinea loc de uşă :D. Stânga-dreapta erau câteva rafturi mascate de uşile aferente, iar în partea din mijloc era o bară cu umeraşe – totul la vedere – şi în partea de jos era un suport de bagaje şi câteva sertare.

Camera era suficient de spaţioasă, dotată cu un pat matrimonial extra large şi foarte confortabil, cu lenjerie de foarte bună calitate. Patul era încadrat de două noptiere cu două veioze. Pe partea opusă patului se afla o oglindă mare, un fotoliu, un lampadar, un scaun şi un birou cu câteva sertare pe care se afla televizorul smart, o lampă şi setul de preparare a ceaiului şi cafelei, completat zilnic cu pliculeţe de ceai, cafea instant şi lapte praf. Tot zilnic şi tot gratuit primeam câte două sticle de 0,5 l cu apă plată, care ne-au fost utile în plimbările noastre. Într-un alt corp de mobilier se afla seiful cu utilizare gratuită şi în partea de jos minibarul al cărui conţinut era contra cost, dar pe noi nu ne-a interesat.

Aerul condiţionat era în sistem centralizat, cu reglaj individual de la un panou de pe perete. A funcţionat perfect pe durata sejurului, silenţios şi eficient, atât pe rece, cât şi pe cald. Da, în dimineaţa sosirii bătea un vânt năprasnic şi mie, de oboseală, mi s-a făcut frig, astfel că am testat AC-ul mai întâi pe cald şi abia apoi pe rece.

Baia camerei noastre a fost destul de spaţioasă şi foarte curată. De menţionat faptul că şi aici, ca şi în Dubai, curăţenia era efectuată de camerişti :D. Am avut o „cabină” de duş spaţioasă, practic direct pe gresia din baie, dar uşile de sticlă etanşau perfect, împiedicând apa să se împrăştie prin toată baia. Baia mai era dotată cu uscător de păr, oglindă măritoare, iar ca produse cosmetice am beneficiat de: şampon, balsam, gel de duş, loţiune de corp, săpun solid, de bună calitate, completate cu promptitudine pe măsura utilizării.

Balconul

Balconul a fost unul din locurile mele preferate, indiferent de momentul zilei. Era dotat cu două scaune metalice dotate cu perne, deoarece se încălzeau puternic de la soare, o măsuţă de ratan şi uscător pentru costumele de baie. Camera fiind situată la ultimul etaj al hotelului, balconul nu avea acoperiş. Norocul nostru a fost că timp de două săptămâni nu a căzut nici măcar un strop de ploaie. Oricum ploile sunt rare în Iordania, indiferent de perioadă. Camerele situate la parter nu aveau balcon, ci terasă cu ieşire directă spre spaţiile comune ale resortului, dar eu am fost absolut încântată de balconul meu cu vedere la mare şi nu l-aş fi schimbat pentru nimic în lume.

Curăţenie s-a făcut în fiecare zi, ok, prosoapele au fost schimbate zilnic, iar lenjeria la două zile sau zilnic dacă am fi solicitat acest lucru.

Nu am avut halate de baie şi nici papuci de unică folosinţă, dar puteam primi gratuit, la cerere. Nu mi-au trebuit şi nu am cerut.

Hotelul dispune de un restaurant principal, Aziab, un restaurant a la carte, Heatwave, şi un snack restaurant, Bay Watch, deschis în perioada amiezii. Restaurantul Heatwave nu era inclus în conceptul all inclusive, astfel că orice doritor trebuia să plătească tot ceea ce consuma, indiferent de regimul de masă avut. Am trecut pe acolo într-o seară şi, deşi atmosfera părea una intimă şi selectă, restaurantul era mai mult pustiu. Snack restaurantul oferea gratuit turiştilor cu all inclusive o gustare între mese.

Restaurantul principal Aziab a fost singurul frecventat de noi. Aici se serveau toate cele trei mese ale zilei în sistem bufet, programul de masă fiind unul foarte convenabil. Noi am avut doar demipensiune, astfel că am luat aici doar micul dejun şi cina. De mâncat am mâncat doar pe terasa restaurantului, unde seara nu era prea uşor de găsit o masă liberă, dar care oferea o vedere panoramică la Marea Roşie şi apusuri de soare de neuitat.

La micul dejun aveam de ales dintre mai multe feluri de caşcaval, brânză, mezeluri, măsline, salate, gemuri, compoturi, cereale, câteva (puţine şi mereu aceleaşi) sortimente de fructe, ouă fierte, ochiuri sau omlete personalizate după dorinţă, clătite şi waffle cu toppinguri diverse, ultimele trei preparate live de către bucătari şi uneori se mai formau cozi. Erau disponibile şi sucuri la dozator, destul de slabe, dar băubile, apă, ceai, cafea la filtru şi lapte.

La cină aveam de ales dintr-o gamă largă de mâncăruri gătite care mie mi-au plăcut. Am găsit carne de miel, gătită în două sau trei feluri diferite, în fiecare zi, preferată de mine cărnii de pui sau curcan. Porc evident că nu am avut :D, dar nici nu m-am aşteptat să găsesc, ştiind bine că merg într-o ţară musulmană. A existat şi peşte în fiecare zi şi fructe de mare nu chiar zilnic, dar pe mine nu m-a interesat, nefiind amatoare. Am gustat o singură dată paella cu fructe de mare, a fost ok, dar nu s-a comparat cu acelaşi fel de mâncare consumat frecvent în sejurul din zona Valenciei sau în celelalte sejururi din Spania. Dulciurile au fost ok, dar nimic impresionant pentru cineva obişnuit cu cele din resorturile turceşti tot de cinci stele.

Având doar demipensiune, toate băuturile erau contra cost la cină, inclusiv apa. A fost un risc cunoscut şi asumat de noi, altfel clienţi fideli ai sistemului all inclusive, indiferent de ţară sau de continent. Cu toate acestea, nu m-am aşteptat ca preţurile băuturilor să fie atât de mari, deh eram la un restaurant de cinci stele :D sau poate nu sunt eu obişnuită să plătesc suplimentar. Voi da doar câteva exemple de preţuri, precizând că acestea sunt exprimate în dinari iordanieni (JOD), o monedă puternică şi stabilă, care menţine de mulţi ani o paritate constantă cu dolarul american, 1 JOD = 1,41 USD, mai tare şi decât euro, la data vizitei mele, 1 JOD = 1,23 EUR, în lei făcând schimbul la puţin peste 5,7.

O sticlă mică de apă costa 1,75 JOD, una mare – 2,75 JOD, o doză de 0,33 l de suc din gama Coca Cola costa 2,75 JOD, un ceai/cafea turcească/espresso mic costa 3 JOD, un espresso dublu sau un cappuccino costa 3,75 JOD, berea Amstel la doză de 0,33 era 5,50 JOD, Amstel draft – 6,50, iar doza de Heineken era 7 JOD, un pahar de vin era 7-8 JOD, un fresh de portocale sau o limonadă cu mentă costau 5,50 JOD, un Campari sau un Mojito erau 7 JOD. Scump, domnule, dincolo era mai ieftin =)).

La cei care aveau demipensiune veneau la masă ospătăriţele, filipineze în majoritatea lor, cu meniurile pentru băuturi, preluau comenzile şi le aduceau în foarte scurt timp la masă, însoţite de nota de plată aferentă trecută prin casa de marcat. Cei care aveau all inclusive mergeau personal şi comandau băuturile dorite de la barul din restaurant cu care se întorceau apoi la mese. Seara se formau cozi mari la bar, ruşii, care veniseră toţi cu all inclusive, fiind consumatori serioşi.

Mulţi prieteni au zâmbit şi au făcut diverse glume pe seama noastră la auzul veştii că intenţionăm să petrecem Sărbătorile Pascale în Iordania, o ţară care nu avea nicio treabă cu Paştele nostru ortodox. Nu era acelaşi lucru ca în multele minivacanţe de Paşti petrecute la Duni sau la alte hoteluri din Bulgaria. Mă aşteptam să ratez în acel an momentul ciocnirii ouălelor roşii în noaptea de Înviere. Intenţionam să vopsesc şi eu ouă la întoarcerea acasă, eventual de Înălţare, conform tradiţiei, dar eram absolut convinsă că măcar miel voi mânca pe săturate, ceea ce s-a şi întâmplat. Probabilitatea ca gazdele să se ostenească să facă ouă roşii doar pentru cei cinci români din resort era una practic nulă.

Din acest punct de vedere, dar doar din acesta :D, norocul nostru a fost cu turiştii ruşi, ortodocşi ca şi noi, care erau majoritari în hotel, astfel că pentru aceştia s-a organizat o seară festivă de Paşti, remarcabilă ca pregătire, dar de care am beneficiat şi noi. Iordanienii nu au prea ştiut cum este cu tradiţia, astfel că au „furat” startul =)). Masa festivă de Paşti, cu ouă vopsite, ornamente cu iepuraşi pe fiecare masă şi peste tot prin restaurant, cu mâncăruri mai deosebite ca în alte zile şi extraordinar prezentate, a avut loc sâmbătă, în seara dinainte de Înviere :D şi nu în prima zi de Paşti (duminică). Totul a fost la superlativ, a fost ca o seară de gală, iar ruşii au fost, bineînţeles, încântaţi, la fel şi noi pe lângă ei, dar asta a fost tot. Deşi nu-mi stă în obicei să plec cu mâncare din restaurant, de această dată am plecat cu câteva ouă roşii şi câteva felii de cozonac. Am petrecut propriul nostru Paşti în balcon, la miezul nopţii, ciocnind ouă, mâncând cozonac, bând bere adusă din România, pentru că vin roşu nu mi-a dat prin minte să iau, urându-ne unul altuia tradiţionalul „Hristos A Înviat! ”, dar şi prietenilor via Facebook. Ăsta a fost Paştele nostru în 2016, deoarece începând din a doua zi totul a reintrat în normal, dar pentru noi a fost perfect, mult mai mult decât ne aşteptam, o surpriză foarte plăcută.

Hotelul dispune de vreo cinci piscine exterioare, frumoase, chiar spectaculoase, cu jacuzzi şi pentru copii. Pe mine nu m-a interesat subiectul. Doar le-am admirat şi fotografiat atât ziua, cât şi noaptea. Nu pot răspunde la întrebări referitoare la temperatura apei, pot doar bănui că era una ok, după numărul celor care le foloseau.

În jurul piscinelor există un număr mare de şezlonguri, disponibile gratuit. Umbrele şi parasolare sunt mai puţine, dar cu puţină orientare în spaţiu, se rezolvă şi această problemă. Pe tot parcursul sejurului meu a fost mult mai uşor să găsesc şezlonguri libere şi bine poziţionate la piscină, decât la plajă, unde, încă de dis de dimineaţă, se ducea o bătălie acerbă.

La acest capitol, voi lăsa pozele să vorbească în locul meu şi sigur vă vor convinge.

Unul din avantajele hotelului îl constituie poziţionarea acestuia pe plajă. Nu făceam mai mult de cinci minute de la plecarea din camera noastră de la etajul al doilea, traversând grădina sau prin zona piscinelor şi ajungeam la plajă.

Plaja este privată, oaspeţii hotelului beneficiind de umbrele şi şezlonguri gratuite. În limita disponibilităţii, desigur :D. În opinia mea, numărul acestora este total nesatisfăcător pentru capacitatea hotelului. Umbrelele mari de pe plajă, imperios necesare indiferent de perioada sejurului, sunt foarte puţine, oferă o oarecare intimitate fiind amplasate la mare distanţă una de alta, dar numărul acestora este departe de a satisface cererea. În jurul fiecărei umbrele erau aşezate câte patru şezlonguri, ar fi încăput maxim şase aşezate radial, dar nu toate puteau beneficia de umbră simultan. La cât de întinsă este plaja, se putea dubla sau chiar tripla numărul acestora, astfel evitându-se nebunia din fiecare dimineaţă şi discuţiile de tot felul.

În primele zile de sejur, cât timp hotelul nu a fost încă plin, nu au existat probleme deosebite. Ne trezeam dimineaţa, aşa cum eram obişnuiţi, soţul pleca să ocupe două şezlonguri, eu ieşeam în balcon să-mi savurez cafeaua de dimineaţă, se întorcea, ne terminam amândoi toaleta de dimineaţă, mergeam la micul dejun şi apoi la plajă. Ulterior, hotelul s-a umplut 100% şi pentru a reuşi să prindem un loc la umbră, oriunde, chiar şi în ultimul rând, trebuia să ne trezim tot mai de dimineaţă, înainte de răsăritul soarelui, iar şansele erau tot mai reduse. În ziua în care soţul trezit la 05.30 dimineaţa, oră la care nu mă trezesc nici când trebuie să plec la serviciu, s-a întors dezamăgit de faptul că toate locurile erau deja ocupate, am zis STOP JOC! Mă voi trezi la ora la care doresc eu, nu impusă de alţii, că doar sunt în concediu şi voi sta la piscină deplasându-mă pentru a face baie până la mare. Eu nu pot şi nici nu vreau să mai concurez cu ruşii. „Lupta” era inegală. La 5-6 dimineaţa ruşii, care probabil funcţionau după ora Moscovei, erau super fresh deja pe plajă, doi trei mai curajoşi făceau chiar baie în mare, deşi apa era mai degrabă răcoroasă la acea oră, iar restul aveau mare chef de vorbă de la un şezlong la altul, în timp ce noi nu vedeam bine pe unde mergem înainte de a ne fi băut cafeaua. Era deja prea mult. În dimineaţa precedentă făcusem plajă pe nişte şezlonguri găsite cu greu printre aparatele de fitness aflate pe plajă, dar sub un acoperiş la umbră. În altă zi am avut discuţii stupide cu un cuplu de ruşi, genul aflat în luna de miere. Am împărţit aceeaşi umbrelă de soare în jurul căreia erau aşezate patru şezlonguri. Ei au ocupat două, noi pe celelate două. Pe la prânz au dispărut, probabil la masă, apoi somn sau sex, nu contează, lăsându-şi, evident, prosoapele pe şezlonguri. Au apărut după vreo patru ore. Între timp, soarele şi-a schimbat poziţia, astfel că locurile lor erau acum în plin soare. Ghinion! Bombănesc între ei şi vin la mine cu tupeu să-mi spună că şezlongurile pe care stăm ar fi, de fapt, ale lor. Mă ridic şi le arăt că eu folosesc şi propriile mele prosoape de plajă, de o culoare diferită de a celor oferite de hotel. Ei vroiau de fapt să-şi mute şezlongurile pentru a sta la umbră, dar le-am explicat că nu au închiriat şi umbra, chiar dacă au fost crescuţi în convingerea că soarele răsare doar pentru ei, fiii marelui popor sovietic. M-au înjurat pe limba lor. Le-am răspuns tot în limba rusă, nedorind să rămân datoare :D. S-au blocat auzindu-mă vorbind ruseşte, până atunci discuţia purtându-se în engleză, şi m-au ocolit tot restul sejurului, ei stând tot două săptămâni ca şi mine.

În multele sejururi petrecute în Turcia, am stat la destule hoteluri populate majoritar de turişti ruşi, dar aşa ceva nu mi s-a întâmplat vreodată. Mă trezeam dimineaţa la o oră normală, chiar înainte de micul dejun, dar găseam pe plajă, fără probleme, locuri în primul rând lângă mare şi asta în fiecare zi.

Destul cu poveştile despre fauna care a populat plaja.

Plaja este una banală, mai mult lungă decât lată, cu nisip. Cu adevărat spectaculoasă şi superbă este Marea Roşie. Amatorii de snorkelling nu se pot plictisi. Există doar riscul ca după un astfel de sejur să arate precum pinguinii: negri pe spate şi albi pe burtă =)), dar, categoric, merită.

Intrarea în mare este lină, dar cu destule pietre. Apa mării are o claritate incredibilă. Utilizarea papucilor de apă este mai mult decât indicată nu atât pentru a te proteja de pietrele ascuţite, cât, mai ales, din cauza prezenţei aricilor de mare şi a multor alte specii la fel de periculoase. Eu am folosit de cele mai multe ori papucii speciali, însă soţul a refuzat categoric. Aşa este el mai încăpăţânat de felul lui. Într-adevăr, este neplăcut să înoţi încălţat, dar nici să te stresezi la fiecare pas făcut nu este o alternativă fericită. Personal, eu nu am văzut niciuna din vietăţile periculoase prezentate pe un panou de avertizare aflat în apropierea intrării în mare, dar nici nu-mi pare rău.

Exista şi posibilitatea intrării în mare de pe un ponton din balize în apă nu prea adâncă, dar unde puteai să înoţi direct, astfel evitând pietrele şi aricii de mare.

Hotelul oferă gratuit internet wireless de mare viteză în tot hotelul, în restaurant şi la piscine, dar cu semnal slab spre inexistent pe plajă. Cel mai bine a funcţionat în camera de hotel şi în balcon. Ne-a fost extrem de util, evitând astfel costurile suplimentare ridicate cu roamingul pentru a păstra legătura cu prietenii şi familia.

Ca în orice resort all inclusive, existau numeroase activităţi organizate de animatori pe parcursul zilei, dar şi seara, gen jocuri şi concursuri la piscină, belly dance pe plajă, beach volley şi beach football, petreceri cu dansatoare pe plajă, dar eu, ca de obicei, nu am participat.

Hotelul oferă parcare gratuită în curtea resortului, cu locuri suficiente, de interes pentru cei care doresc să închirieze maşină pentru a se deplasa mai uşor şi a vizita tot ceea ce-şi doresc.

Există un bancomat în holul de la recepţie. Am retras dinari iordanieni de la acesta folosind cardul de debit în lei pe care încasez salariul, iar cursul a fost mai bun decât cel la care am schimbat la bancă în Aqaba şi mult mai bun decât cel de la recepţie.

Personalul hotelului a fost în general amabil. Toţi vorbeau limba engleză la un nivel cel puţin mulţumitor. Mai greu a fost cu limba rusă, pe care personalul de abia atunci începea timid să o înveţe, cel mai probabil surprinşi şi ei de afluxul de ruşi, care în acel an căutau alternative la destinaţia lor preferată – Antalya, din cauza disensiunilor politice bine cunoscute.

Aşa cum am menţionat deja, ruşii au fost majoritari în hotel, urmaţi de arabi tradiţionalişti cu mulţi copii, germani, francezi. Români am fost doar două camere în prima săptămână şi patru camere în a doua săptămână când au apărut trei cupluri 55+ din Ardeal cred eu după accent.

A fost singurul hotel dintr-un lung şir de hoteluri vizitate de-a lungul anilor în care m-am „bătut” cu ruşii pentru şezlonguri şi pentru mâncare. Dacă şezlonguri la plajă erau mult prea puţine şi ar fi cumva de înţeles, în restaurant era mâncare din belşug, se completau tăvile înainte de a fi golite şi astfel totul este inexplicabil pentru mine. Păreau scăpaţi din foamete după modul în care se îmbulzeau la tăvile cu mâncare. Pur şi simplu te împingeau cu farfuria deja plină ochi, mi-au pătat cu mâncare nu ştiu câte bluze, mai aveau puţin şi-mi smulgeau din mână lingura/paleta cu care îmi puneam în farfurie. Nicăieri nu am văzut atâta disperare.

Shuttle Service gratuit

Având în vedere poziţia relativ izolată a hotelului, aflat la 17 kilometri distanţă de Aqaba, ne-a fost extrem de util serviciul de transport oferit gratuit de către hotel cu cinci curse pe zi, după un program afişat (şi respectat) la recepţie şi pe nişte fluturaşi primiţi la momentul cazării. Singura condiţie era aceea de a ne înscrie la recepţie pe o listă, cu numărul camerei şi numărul de persoane, precizând orele de plecare şi de întoarcere dorite. În funcţie de numărul celor înscrişi era ales un microbuz sau autocar aparţinând hotelului, care trecea şi pe la hotelul Marina Plaza preluând şi turiştii de acolo.

Shuttle-ul ne lăsa in centrul oraşului Aqaba la un Mac şi ne recupera tot de acolo. La întoarcerea la hotel bagajele ne erau scanate, politica hotelului interzicând introducerea de alimente sau băuturi dinafară. Am asistat când unei rusoaice i-a fost confiscat un pui la rotisor adus din oraş. Culmea este că aceasta avea brăţară de all inclusive, iar puiul era prezent, gătit în felurite moduri, zilnic în restaurantul principal. Am cumpărat apă şi sucuri din Aqaba, preţurile fiind mai mici decât la magazinele alimentare din Tala Bay şi incomparabil mai mici decât cele de la restaurant şi baruri, evitând filtrul de securitate de la intrarea în recepţie şi îndreptându-ne direct şi discret spre corpul hotelului în care eram cazaţi.

Hotelul oferă transport gratuit cu două curse pe zi, una dimineaţa şi una seara, către aeroportul internaţional King Hussein, aflat la 8 kilometri de Aqaba, pentru cei care au zboruri operate de Royal Jordanian.

Recomand cu toată încrederea acest hotel, dar nu recomand nimănui sub nicio formă agenţia prin care am rezervat. Raportul calitate preţ a fost unul foarte bun pentru noi, care am plătit pentru un hotel de patru stele, dar am beneficiat de condiţiile şi serviciile unuia de cinci stele. Condiţiile de cazare sunt bune, mâncarea este variată şi proaspătă, serviciile sunt absolut ok, iar Marea Roşie este superbă.

Distanţa de la hotel până la Petra şi până la Wadi Rum este una rezonabilă, astfel că pot fi vizitate fără a pierde mult timp pe drum.

Din zonă se pot face excursii în Israel (Eilat) şi în Egipt (Taba).

Indiferent de hotelul ales, Iordania este o ţară frumoasă care merită vizitată!

---

VIZUALIZĂRI: 2714 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI