ARTICOL ÎNCĂRCAT ÎN: 12.12.2017
--- F ---
GR. VÂRSTĂ: 50-60 ani
DIN: Galați
ÎNSCRIS: 27.07.12
STATUS: POSEIDON
TIMP CITIRE: 5 MIN

Despre iertare

Ilustrație video-muzicală
TIPĂREȘTE

Stau de o oră în fața unei pagini goale și nu știu cum să încep. Simt însă că dacă nu scriu azi, n-o să mai pot scrie niciodată - și mi-e frică tare de această perspectivă. Poate ar trebui să încep cerându-mi iertare. Aici, pe AFA, sunt câțiva dintre cei mai grozavi oameni pe care i-am cunoscut în viața mea și în general AFA este o comunitate (aproape) ideală. Și tocmai cu acești oameni m-am găsit ca, din când în când, să mă port ca naiba! Ei scriu și scriu și eu abia dacă am citit jumătate din ce-au scris, tot îndes articole într-un folder special, numit chiar așa, AFA, „pentru altădată”. Iar atunci când citesc, nu mă învrednicesc întotdeauna să comentez măcar vreo două vorbe, deși sunt conștientă cât de importante ar fi ele, cât de mult îmi place mie să primesc comentarii la articolele mele. Pe unii am promis că-i sun și nu i-am sunat... Pentru toate astea, vă rog să mă iertați!

Așa sunt eu, așa fac câteodată lucrurile, în salturi... Recunosc, sunt departe de a fi un prieten ideal. Cel puțin din punctul ăsta de vedere, că altfel, sunt loială, răbdătoare, discretă și săritoare. Fiica mea mi-a reproșat la un moment dat faptul că meseria pe care o practic mi-a atrofiat mușchiul empatiei. M-a durut pe moment afirmația ei (știți sentimentul: „după câte fac pentru voi!... ”), dar am cugetat puțin și mi-am dat seama că are dreptate. Nu, nu ne-a predat nimeni asta la facultate (așa cum nici despre multe alte lucruri utile n-a suflat nimeni o vorbuliță), am învățat-o pe parcurs de una singură; când ești pus, ca medic, în fața unei situații de criză, nu-ți ții bolnavul de mână privindu-l cu ochii plini de lacrimi, ci cauți să-ți ții firea, îți aduni gândurile și acționezi ca să îndrepți răul... Chiar și când știi că șansele sunt minime... Asta se vede din exterior ca un soi de „insensibilitate”, cred...

De ce acest articol aici? În fond, AFA e despre turism, despre vacanțe, despre idei și sentimente împărtășite... Păi dacă AFA are o rubrică de filosofări, de ce nu?!... Unde altundeva aș putea eu explica prietenilor mei că nu-i desconsider când le citesc cu întârziere articolele?! Că n-o fac pentru că nu-mi pasă?! Nici când nu le scriu un ecou cât de mititel... Că îi iubesc și îi prețuiesc pe fiecare în parte pentru munca extraordinară de pionierat, pentru momentele dăruite tuturor, pentru altruismul lor... Că sunt fericită că sunt de-a lor...

Doar că da, sunt perioade când tot timpul liber mi-l consum empatizând cu idei și cu principii. O să ziceți că am înnebunit. Poate. În ultima vreme au existat fenomene sociale care m-au atins profund și la modul foarte personal. „Colectiv”, de exemplu. Mi s-a rupt inima, nu puteam înțelege cum s-a putut petrece așa ceva... Citeam articole, priveam fotografii și plângeam. Adormeam plângând și mă trezeam noaptea și plângeam iar. Când îmi era un pic mai bine, se anunța că un alt tânăr a pierdut lupta. Și o luam de la capăt, era ca și cum îmi murea mie câte un copil... Vreo două luni n-am putut să mă gândesc la nimic altceva. Și culmea, nimeni nu era vinovat pentru asta! Atunci am înțeles poate mai clar ca niciodată cât de fragili suntem și că sunt lucruri în Țara mea iubită care merg într-o direcție profund greșită!

Pe urmă, ce s-a întâmplat în ultimul an. Vă anunț de pe acum că nu voi polemiza cu nimeni pe această temă, poate că unii nu sunt de acord, dar eu cred la fel, că în ultimul an România n-a mers înspre binele colectiv, ba din contră. Celor care consideră că mă înșel, le doresc din suflet să aibă dreptate! De data asta nu m-am mulțumit să mă informez și să sufăr, ci am participat activ. Da, am fost în stradă în repetate rânduri, descoperind puterea acestei forme de protest. Împreună cu sute, mii de alți asemenea mie. Am avut, desigur, și îndoieli, dar și multe certitudini. Câteodată am simțit că prezența mea acolo va restructura Universul însuși, alteori m-am văzut doar așa cum eram: o bucată de carne tremurând de frig și furie... Bine, știu că nimic din ce faci sau ce spui nu rămâne fără consecințe, dar sunt dispusă să mi le asum. Și pentru ce?! - m-am gândit adesea. „Nici eu, nici tu nu vom muri de foame, dar e vorba de principii”, a enunțat simplu, un prieten, tovarăș de tremurat în serile lungi de iarnă, în stradă. Pentru că așa am crezut eu că-mi dovedesc iubirea de țară. Pentru a nu-mi fi rușine să mă privesc în oglindă. Pentru a-mi dovedi că inima mi-e la fel de vie ca în '89, când eram doar o copilă și am plecat de acasă, „la Revoluție”, să fiu și eu un crâmpei din istoria Țării mele!

Ați înțeles acum că toate astea înseamnă timp. Și un soi de surescitare care cu mare greutate te lasă să mai faci și altceva. Ați înțeles și sper să mă iertați. Ieri România mea iubită a mai fost îngenuchiată o dată. Dar lupta continuă. Suntem mulți cei care o vom ajuta să se ridice din nou și să-și fluture mândră stindardul în soare. Nu sunt vorbe goale, am văzut cu ochii mei, am simțit cu inima mea...

... Azi e o zi minunată de iarnă, cu soare și cer senin. Din când în când privesc pe geam și mă chinui să mă concentrez 10 secunde pe frumusețea lucrurilor simple, adevărate și concrete care-mi intră în raza vizuală. Știu că așa începe vindecarea... Și poate o să am noroc. Am obosit (un pic). Îmi vreau viața înapoi!

Rog web a atașa următoarea linie sonoră:youtube


[fb]
---
Trimis de crismis in 12.12.17 11:08:32
Validat / Publicat: 12.12.17 16:04:34

VIZUALIZĂRI: 1325 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURISAU ARTICOL fără ECOURI
SESIZEAZĂ
conținut, limbaj

32 ecouri scrise, până acum, la acest articol
EVIDENTIAȚI ARTICOLELE CU ADEVĂRAT UTILE!
Dacă impresiile de mai sus v-au impresionat prin utilitate, calitate etc folosiți linkurile de mai jos, prin care puteți acorda articolului un BONUS în Puncte de Mulțumire-Apreciere (PMA) articolului.
Puteți VOTA simbolic articolul - VĂ PLACE?
[1 PMA]
PUNCTAJ CRT: 1000 PMA (std) PLUS 57 PMA (din 57 voturi)

ECOURI la acest articol - pg. 1 / 2

32 ecouri scrise, până acum

se afișează ecourile [1 - 30] din total 32
Mika [12.12.17 16:19:33] »

De acord cu tine. Chiar daca azi este o zi frumoasă, la propriu, eu cel puțin mi-am cam pierdut speranța că vor mai fi multe la fel. Că mai putem schimba ceva. Și eu am fost in stradă, impreună cu intreaga familie, sperând că totuși vom merge mai departe, că totul va fi bine. Fiul meu, medic rezident, va pleca anul viitor din țară. Și nu salariul mic este principalul motiv care il face să plece. Ci tot ce se intâmplă aici, parcă vrem să ne intoarcem in timp. Mă bucur că mai există și astfel de subiecte pe AFA.

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [1][12 voturi]
Carmen Ion [12.12.17 17:41:05] »

@crismis: Cristina, cu mare, infinită părere de rău sunt nevoită să-ți dau dreptate: lucrurile în țara noastră nu merg bine, dimpotrivă, iar anul ce vine se anunță unul și mai prost, și mai lipsit de speranțe.

Așa că nu-ți face griji pentru micile „neglijențe” de pe AFA: nu totdeauna avem dispoziția necesară pentru a citi un review sau a trimite un ecou apreciativ. Dar prietenii de asta se cheamă că-ți sunt prieteni, pentru că te înțeleg.

Un gând bun ție și tuturor AFA-iștilor!

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [1][12 voturi]
ANILU [12.12.17 18:07:07] »

@crismis: Te înțeleg perfect. Astăzi am simțit pe pielea mea că totul merge mai prost. Nu sunt din categoria "lasă că merge s-asa" nu suport când văd că lucrurile sunt lăsate la voia întâmplării, s-au că se rezolvă de la sine. Întotdeauna am spus sau m-am revoltat atunci când am simțit că mergem în direcția greșită, am luat atitudine, chiar dacă am avut de suferit, la serviciu, în blocul în care locuiesc și la final în stradă.

Citind articolul tău mi-am amintit de ultima carte citită-Defecti de Cecilia Ahern- carte pe care o recomand tuturor dar mai ales tinerilor.

Apropo, astăzi este Sfântul Spiridon făcătorul de minuni.

M-am regăsit în rîndurile tale.

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [1][13 voturi]
elviramvio [12.12.17 19:05:10] »

@crismis:

Doamna dragă - de fapt tu ești Cristina dar știi că pentru mine marile valori AFA sunt Domni și Doamne - ți-am citit articolul pe un telefon stăin căci al meu era flămând. Am ajuns și la laptop, te-am citit iar și întâi vreau să spun că eu de multe ori mi-am vrut viața înapoi (mă refer la viața ce depinde de cei de pe scaunele puterii). Sunt convinsă azi că o voi dori iar și iar... dar până când?! Probabil, de fapt sunt convinsă că până la un pumn de țărână!! Așa cum comentam undeva pe fb, cei mai mulți se mulțumesc cu frimiturile de la anumite mese și cu emisiunile tv despre orice și despre nimic. Puțină pâine și puțin circ, cât încape în gamelă!

Despre faptul că n-ai mai citit pe aici, nu-i bai, nu trebuie să te simți vinovată. Vom mai vorbi despre asta. Va veni și ziua când vei citi liniștită articolele bune, când vei recupera.

Cât despre visele tale, ale noastre, ale celor ce au scris ecourile dinaintea mea, ale Domnului care conduce acest site și sunt sigură, ale multora de aici, respect! Mai mult nu vă pot spune, nici măcar că speranța moare ultima! Și eu vreau o parte din viață înapoi!!

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [1][13 voturi]
Zoazore [12.12.17 19:34:23] »

@crismis: Draga mea bună prietenă, așa cum s-a mai spus p-aici, prietenii înțeleg și, aș adăuga eu, prietenii nu-și cer iertare!

Treaba cu cititul... Toți avem restanțe! Când vreau să savurez un articol, îl tot amân la citit, ca pe-o prăjitură. Dacă n-am scris un ecou, nu-nseamnă că n-am citit, înseamnă că m-a lăsat fără cuvinte (mă refer la articolele ”de top”), sau n-am avut starea sufletească propice, sau n-am avut inspirația de moment. De obicei, scriu, dar se mai întâmplă.

Cu sunatul... Sunt prieteni pe care nu i-am mai auzit de foarte mult timp, dar când îi sun, discutăm ca și când ieri am vorbit!

Așa că n-ai de ce-ți cere scuze, dar, pentru liniștea ta, mie n-ai de ce-mi cere!

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [1][8 voturi]
crismis [12.12.17 20:30:27] »

Dragii mei... Credeam că demersul meu a fost un pic patetic, poate un pic exagerat... Chiar am regretat puțin că m-am pripit și l-am încărcat, mă gândeam că webii or să mă tragă de urechi și poate nici n-or să accepte să-l publice.

Acum constat cu mare tristețe că și voi sunteți conștienți de prăpastia în care ne prăbușim, că n-am exagerat deloc, că e într-adevăr atât de rău pe cât am gândit eu. Speram ca măcar unul din voi să râdă de mine și să-mi spună: "Vezi-ți de treabă! Nu e dracul așa de negru, pentru că... " și să-mi dea niște argumente imbatabile! Dar nu, chiar e nasol, nu?!

Mika, băiatul tău face bine că se gândește să plece. La fel îmi îndemn și eu copiii, cu mare durere în suflet. M-am gândit la rându-mi de multe ori la emigrare. După terminarea facultății, când un sfert din colegii mei erau deja în State... Când a tăiat Băsescu salariile, am petrecut 3 zile în fața calculatorului căutând job "afară". Și pe măsură ce căutam, aveam tot mai acut sentimentul că mă gonește cineva din țara mea. Și am zis nu, eu de bună voie nu plec de-aici. Dealtfel, mereu am zis că dacă te-a plantat Dumnezeu într-un loc, n-a făcut-o degeaba... Acum nu știu ce să mai cred, dar eu tot nu plec. Îi înțeleg însă pe cei care o fac, cu dorința de a-și trăi restul zilelor într-o societate normală.

Sunt tristă, dar - de nu știu unde - îmi licareste în fundul inimii un dram de speranță! Probabil că e doar instinctul de supraviețuire...

Vă mulțumesc tuturor pentru susținere (ați înțeles, articolul ăsta a fost un strigăt de ajutor) ! Vă îmbrățișez pe toți cu inima!

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [1][12 voturi]
mishu [12.12.17 20:50:13] »

@crismis:

... in ultimul an România n-a mers înspre binele colectiv, ba din contră

am putea reformula si spune ca

România a mers înspre COLECTIV

. Cred ca citirea sau nu a articolelor nu insemna ca nu-i respecti pe ceilalti ci ca sut alte piedici in calea noastra si nu crd ca articolul tau va fi subiect de polemici.

Nu i-am indemnat pe copiii mei sa plece, am vrut sa gandeasca singuri ce vor sa faca in viata, insa uite ca am plecat eu, si nu am plecat negand tot ce reprezinta tara mea pentru mine, ci pentru ca acolo nu ma dorea nimeni din cauza unor "defecte", varsta si lipsa pilelor.

De pile m-am lovit din plin si la ultimul loc de munca, s-a facut loc anumitor persoane si nu pe merite deosebite, ci doar pe simpatii.

Am cautat de munca in tara, si pe aceeasi pozitie pe care o am aici in tara nu am reprezentat interes pentru firme similare. In afara insa experienta conteaza si ei prefera persoane care au acumulat experienta pentru ca se folosesc de ele, sunt deja instruite, trebuie doar sa se adapteze condtiilor dintr-o alta companie si mi-au si declarat asta.

Ma doare ca nu pot face acest lucru acasa avand famila alaturi si nu asa, fiecare in alta parte.

Cristina, cel mai bun lucru pe care consider ca l-a adus AFA in vietile noastre sunt oamenii si nu locurile pe unde am trecut.

S-a legat legaturi adevarate intre oameni diferiti, legaturi puternice si la mine asta este motivul pentru care imi place sa scriu ecouri (chiar daca acum nu mai reusesc sa fiu la zi), imi place sa cunoasc oamenii dar si ei pe mine.

Iti multumesc pentru acest articol si ma bucur ca a fost publicat.

Votul, chiar daca simbolic, este acordat cu cel mai mare drag si o multime de imbratisari.

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [1][11 voturi]
crismis [12.12.17 20:55:32] »

@mishu:

Mihai18 [12.12.17 22:45:56] »

Bună seara d-nă Cristina.

Doamne, cât adevăr am găsit în reviewul dv. Ca să scriu acest ecou, l-am recitit și am mai citit și printre rânduri.

Cu dv. s-a întâmplat ceva, ați trăit mometul când paharul s-a umplut. Traiti o stare de nemultumire justificata.

Ecoul meu ar putea fi lung cat reviewul dv. dar ma straduiesc sa fiu succint.

Eu nu am facut politica pentru ca prin serviciul care l-am avut, imi era interzis sa fac parte din vreun partid politic, trebuia sa fiu independent in luarea unor decizii.

In continuare, ce scriu este numai parerea mea.

Dupa revolutia din anul 1989, treptat Romania a suferit o involutie. Legea nr. 15/1991 a fost groparul industriei romanesti si de aici lipsa locurilor de munca si exodul romanilor spre Vest unde presteasa munci sub nivelul lor profesional. Nu mai avem aurul verde de altadata.

De-a-lungul timpului eu am avut un respect deosebit pentru 2 categorii de oameni

- invatatorii-profesorii care ne-au pus condeiul in mana si ne-au format ca oameni

- medicii, care ne salveaza de la moarte sau ne ajuta sa mai traim. Dv. sunteti medic.

Din punct de vedere economic si social, Romania este in regres. Unele segmente ale vietii dinnainte de 1989, eu le regret pentru ca atunci erau locuri de munca in Romania iar Europa nu era impanzita de cersetori romani.

Ati deschis cutia Pandorei. Sa vedeti cate ecouri vor mai fi scrise dupa acest ecou.

Cu bine.

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [1][9 voturi]
crismis [12.12.17 22:58:33] »

@Mihai18: Da, cred că aveți dreptate, domnu' Mihai (ce nume frumos, ca al Regelui nostru!). Paharul meu s-a umplut. Am vrut să scriu acest articol acum 2 ani, după Colectiv. Am vrut să-l scriu iarna trecută, dar scurta victorie a "străzii" mi-a sporit speranțele de mai bine și mi-a temperat temerile. L-am scris acum, când inima mi-e mai grea ca niciodată. S-a umplut paharul și a dat pe dinafară. Trebuie să iau o gură mare și să merg mai departe. La fel ca noi toți. N-avem altceva de făcut.

N-am intenționat să deschid cutia Pandorei. Mi se pare ciudat că atâta lume rezonează cu mine, dar lucrurile stau așa cum stau. Știu, comunitatea AFA nu e reprezentativă pentru populația României. Mă uit în jur și îmi vine să plâng...

Vă doresc o noapte liniștită si dumneavoastra!

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [1][7 voturi]
Dragoș_MD [13.12.17 11:25:14] »

@Mihai18:

trebuia sa fiu independent in luarea unor decizii.

Sigur?!? Atunci cum oare se justifică încarcerarea și uciderea ulterioară a inginerului Gheorghe Ursu? (nu că ar fi fost un caz în care să fi fost implicat direct - e vorba despre „independența” instituției despre care vorbim, în acele vremuri). Și e doar unul dintre alte (câte oare?) cazuri...

Legea nr. 15/1991 a fost groparul industriei romanesti

... spui tu. Dar chiar nu văd ce legătură ar putea avea o lege care reglementează conflictele colective de muncă cu decăderea (previzibilă totuși) a industriei românești predecembriste? Să nu uităm totuși că din punct de vedere al unei economii de piață, industria noastră de atunci (energofagă și cu productivitate mult sub cele de top mondiale) era în mod clar destinată pieirii, fără o minimă retehnologizare și recalificare a personalului. Lucru pe care foarte puțini oameni l-au înțeles atunci. Drept dovadă că acum mai există pe piață doar firme care au luat măsuri în acest sens (chit că nu mai sunt patronate de statul român): Arctic, Dacia și încă vreo câteva - majoritatea fabrici de bere...

Apoi mai spui că:

am avut un respect deosebit pentru 2 categorii de oameni

- invatatorii-profesorii care ne-au pus condeiul in mana si ne-au format ca oameni

Să nu uităm însă un lucru: majoritatea acelora la care faci tu referire au fost formați la școli pe vremea celui care tocmai a fost adus adineauri în sicriu de la Geneva - Majestatea Sa Regele Mihai 1. Dacă ai vedea ce profesori predau acum în școli și licee, chiar și la facultăți, te iei cu mâinile de cap. Să nu mai spun și ce programe și curicule li se impun...

===

@crismis: tu nu ai chiar deloc motiv spre a-ți cere scuze. Că doar nu din vina ta se petrec la noi lucruri care nici în imaginația mea cea mai sumbră nu le-aș fi visat atunci când am ieșit pe străzi în acel decembrie de acum 28 de ani, sau în „golaniada” din anul următor...

Se pare că sloganul „moarte intelectualilor” a avut mare succes...

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [1][7 voturi]
RoxanaGRS [13.12.17 12:22:37] »

@crismis: Mă regăsesc în multe din cele scrise de tine în acest articol. Și în multe ecouri. Și eu cred că nu ai de ce să-ți ceri scuze pentru lipsa de timp. Cu toții trăim într-o lume nebună, nebună, nebună și ne confruntăm cu acest lucru. Eu sunt mai nouă pe aici, și nu vă cunosc decât virtual, dar am fost impresionată de calitatea deosebită a oamenilor găsiți pe AFA.

@Mihai18:

Dupa revolutia din anul 1989, treptat Romania a suferit o involutie.

Eu aș zice mai degrabă că, datorită libertății câștigate, tot gunoiul ascuns cu atâta grijă sub preș ani de zile a putut să iasă la suprafață.

Cât despre involuție, ea se manifestă în lumea întreagă. Ați fi crezut vreodată că în Paris, orașul luminii, vom ajunge să fim căutați în geantă de câte ori intrăm la metrou. Sau că vom vedea cerșetori pe străzile Vienei. Eu nu, dar din păcate viața ne arată că e întotdeauna loc de mai rău. Sunt pesimistă, îmi pare rău. @crimis, trebuia să te încurajez .

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [1][8 voturi]
RoxanaGRS [13.12.17 12:46:29] »

@Dragos:

Să nu uităm însă un lucru: majoritatea acelora la care faci tu referire au fost formați la școli pe vremea celui care tocmai a fost adus adineauri în sicriu de la Geneva - Majestatea Sa Regele Mihai 1. Dacă ai vedea ce profesori predau acum în școli și licee, chiar și la facultăți, te iei cu mâinile de cap. Să nu mai spun și ce programe și curicule li se impun...

Perfect de acord cu tine, în ceea ce privește calitatea dascălilor de astăzi (bine, nu generalizăm). Eu zic că ceea ce le lipsește este pasiunea pentru ceea ce fac și superficialitatea.

Profesoara mea de franceză a făcut facultatea prin 1975 și noi la ore discutam despre Eugenie Grandet și Madame Bovary în franceză, despre impresionismul francez. Ea a fost cea care mi-a indus dragostea pentru cultura franceză și pentru Franța.

Profesorul de istorie, care apropos făcuse facultatea muncitorească, ne invăța despre diferențele revoluția de la 1848 din Țările Române și cea din Imperiul Habsburgic și ne învăța să privim istoria global, nu buchea cărții.

Cea de muzică, în loc să ne învețe solfegii stupide, căra patefonul și ne punea discuri cu Beethoven și Mozart.

Au fost niște oameni care ne-au format o cultură umanistă, deși eram la un liceu real. Asta lipsește în școlii ziua de azi.

Cred că sunt cam offtopic . Scuze că am deviat.

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [1][7 voturi]
Mihai18 [13.12.17 15:25:39] »

@Dragos:

Chiar dacă ești unul dintre cei doi useri care de câte ori „mă prind la cotitură” nu mă iartă, ca să fiu drept, în acest ecou ai dreptate.

Să o luăm pe puncte, inginerește.

1. Despre „Trebuia să fiu independent în luare unor decizii”.

Cazul Gh. Ursu este în afara perioadei reviewului și total în afara atribuțiilor mele de serviciu. Despre morți numai de bine dar col. Tudor Stănică condamnat pentru moartea lui Gheorghe Ursu, a murit la un an după intrarea în detenție, deci Dumnezeu nu doarme.

2. Despre Legea nr. 15/1991 privind înființarea societăților comerciale, SRL, etc.

Pentru mine, bună sau rea, legea este sfântă (Dura lex, sed lex).

Este adevărat că mijloacele noastre de producție din industrie nu mai erau performante iar unele produse românești pe plan extern nu mai erau preferate, nu mai aveam cui le vinde și se impunea o schimbare, deci ai dreptate.

Transformarea întreprinderilor în societăți comerciale, cu consilii de adm., a dat posibilitatea unor oameni necinstiți să se îmbogășească, să falimenteze societățile și astfel s-a ajuns la atâția șomeri, care și-au laut lumea-n cap, prin Europa.

Să-ți dau doar un exemplu. Într. „1 Mai” Ploiești, a 3-a din lume în producerea utilajelor, acum mai are numai 300 angajați care mai fabrică doar piese de schimb pentru acele utilaje de extracție. Ești prahovean și trebuie să ști. În zona Băicoi a fost prima sondă din lume cu foraj la 6000 m. adâncime. Acum în curtea uzinei este un magazin Kaufland. Ce zici?

2. Referitor la „Am avut respect deosebit pentru învățători-profesori”

DA (îmi vine să strig).

Dragoș, eu m-am născut în Regatul României și nu în R. P. R, cel mai probabil și tu. Pe manualele mele, pe pag. 1 era poza Măria Sa - Regele Mihai I și pag. 2, Regina Mama Elena. În prima zi de scoală a lunii ian. 1948 învățătoarea a venit cu o foarfecă și ne-a cerut să tăiem paginile 1-2.

Profilul moral și profesionalismul lor au avut un rol decisiv în formarea caracterelor elevilor. Dragoș, eu „am golit deja cupa plină de amar” (Corina Chiriac - Să nu uitați adresa mea)

Recent, pentru mine a fost uluitor ca un elev să dea o palmă peste obraz profesoarei de limbă franceză. Bine a scris Rozana GSR că gunoiul strâns sub preș mai de mult, a ieșit acum la suprafață.

Gata.

Mulțumesc Web dacă publici acest ecou.

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [1][4 voturi]
Dragoș_MD [13.12.17 15:44:19] »

@Mihai18:

Despre Legea nr. 15/1991 privind înființarea societăților comerciale, SRL

repet - legea despre care pomenești NU este despre înființarea societăților comerciale (aia ar putea fi eventual L. 31/ 1990), ci este o lege care reglementează conflictele colective de muncă. Adică altceva.

Bun; hai să nu ne cramponăm de cifre - să luăm doar obiectul legii, anume reglementarea înființării societăților comerciale. Păi era la mintea galinaceelor că era imperios necesar pentru a putea trece la descentralizare și privatizare că este nevoie de o astfel de lege. Că au fost unii care au profitat în mod oneros de aceste privatizări, e deja altă poveste și din păcate, în multe cazuri termenul de prescripție a cam fost depășit și cei în cauză acum sunt cei mai cinstiți negustori.

Eu încă mai sper să se poată face totuși dreptate acolo unde s-a furat. Și fix pentru asta merită să nu rămânem indiferenți când în ciuda tuturor avertismentelor și a opoziției societății civile dar și a celor profesionale din domeniu, un grup infracțional vrea să pună mâna pe țară și să îi strâmbe total legile.

Cât despre ce, cum și unde s-a devalizat fără rost, eu am găsit foarte utile documentarele din seria „România furată” de pe un anumit canal TV de știri.

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [1][6 voturi]
Mihai18 [13.12.17 22:08:11] »

@mishu: Ați scris așa

„cel mai bun lucru pe care consider că l-a adus AFA în viețile noastre sunt oamenii și nu locurile pe care le-au vizitat”

Această idee o îmbrățișez.

Pe AFA mie mai mult îmi plac ecourile, dialogurile cu oamenii decât reviewurile. Cred că 95% dintre călătoriile mele le-am făcut înainte să descoper AFA.

Mulțumesc d-le Cornel că ați înființat AFA. Am mulți prieteni virtuali pe AFA.

Dragă colegă, până acum am tăcut ca să nu vă descurajez, dar eu nu văd cu ochi buni plecarea dv. acolo.

Chiar dacă nu recunoașteți, acolo vă este greu, vă lipsesc multe pe care acasă le aveați. Eu ani la rând am mâncat pâine printre străini și știu ce înseamnă dorul de casă. Într-o zi, veți goli cupa plină de amar și vă veți întoarce. Știți vorba „Fie pâinea cât de grea, tot mai bună-i în casa mea”

Oftez și dau dreptate Elvireimvio

„Vreau (vrem) o parte din viața noastră de altădată”

Să vă dea Dumnezeu putere să rezistați pe acolo, cât puteți.

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [1][4 voturi]
doinafil [14.12.17 23:22:25] »

@crismis: Draga mea crismis, mi-ai scris gândurile înainte de a o face eu, nu că le-aș fi așternut aici, dar de gândit cred că orice om lucid a făcut-o și o face în continuare (din păcate!).

Am citit și toate ecourile de până aici și, iarăși, am fost în asentimentul lor.

Este bine că există AFA! Avem, astfel, un „contor” a celor care nu trăiesc doar cu gândul să se ghiftuiască, care vor și aspiră la ceva mai mult, la etică și echitate.

Mulți apropiați mie, rude sau prieteni, râd de mine când le spun că există ȘI o justiție divină, că fiecare va plăti mai devreme sau mai târziu nedreptățile făcute cu intenție! Asta nu-i ajută pe cei ce-au suferit și suferă, e adevărat, dar un dram de speranță toți avem, că-i în firea noastră, a oamenilor!

Nu-i nevoie de scuze că nu ai citit tot ce se scrie pe AFA, sau că nu ai scris ecouri, nimeni nu o face pentru că nu este posibil! Mulți ne-am regăsit în ceea ce ai scris tu!

Te felicit și îți spun că tot ce trebuie să se întâmple, se va întâmpla atunci când trebuie!

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [1][6 voturi]
Dan&Ema [17.12.17 09:11:00] »

@crismis: @All:

Astazi am vazut acest articol pentru ca era promovat de regulile si logica AFA datorita voturilor primite pe homepage. Abia astazi. Si trebuie sa imi cer scuze ca nu l-am citit la momentul publicarii lui.

De la inceput de Decembrie am stat rau de tot cu timpul dedicat AFA. Voi toti stiti cand iubesc AFA. Aceasta inseamna ca am avut alte prioritati. Pentru ca acest Decembrie inghesuie in viata mea multe evenimente. Si multa tristete si durere. Datorita acestei inghesuieli am ajuns sa tai din programul lunii Decembrie intalnirea Denisei cu Mos Craciun. Ea mai cred in Mos.

Eu sper, da sper, ca noi cei care luptam activ pentru binele romanilor si implicit si al nostru personal si al familiilor noastre ne vom mai mobiliza o data. Sa iesim din nou uniti sa aratam forta poporului. Eu cred ca nu intamplator Majestatea Sa Regele Mihai I ne-a parasit intr-o zi de Decembrie cand marsavii tarii isi intareau scutul pentru a fura in voie. Eu asa cred ca in acest Decembrie putem reveni pasnic dar in forta si sa cream un bulgare de zapada mare tot mai mare care sa inmormanteze minciuna si hotia si sa faca loc valorilor adevarate. Ce valori are Casa Regala! Ce valori avem noi multi dintre noi! Sa le prezentam pana vom castiga.

Si sa nu uitam acum exact 28 de ani incepea la Timisoara. Haideti sa facem un nou Decembrie victorios!

Va urez numai de bine si sa fiti sanatosi! Haideti sa ne spunem impreuna pasul! Pana la victorie!

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [1][8 voturi]
Dan&Ema [17.12.17 09:19:15] »

@crismis:

Felicitari pentru acest articol, pentru initiativa! Excelenta alegere de videoclip.

Imi cer scuze pentru ce am gresit fata de tine in virtutea celor scrise de tine aici.

Dan&Ema [17.12.17 10:00:11] »

@Admin

Se poate insera pe homepage sau unde e potrivit videoclipul Pro Musica - Timisoara?

Admin [17.12.17 10:49:14] »

@Dan&Ema: mi-am revenit foarte greu, fizic și psihic după ziua de ieri - de fapt, încă nu mi-am revenit complet. Am ajuns la Timișoara seara târziu, apoi am dormit neîntors aproape 12 ore.

Mă ocup însă chiar acum de implementarea propunerii tale

mishu [17.12.17 11:51:38] »

@Mihai18: Îmi pare rau ca răspund de abia acum la acest ecou atât de adevărat, însă in camera nu am net chiar vioi și uneori ma lasă când mi-e lumea mai draga, așa ca îmi instalez masa de lucru in lobby și lucrez de acolo. Am spus ca nu am plecat de buna voie și îmi doresc într-adevăr sa rezist pana reușesc sa trec peste niște etape din viața de familie. Nu este usior, am marele noroc însă ca deocamdată se pare ca am întâlnit oameni ok și aștept sa văd care va fi viitorul. Nu unul îndepărtat deoarece acum jumătate de an nu știam ca voi ajunge aici. Numai bine va doresc și sa ne auzim numai de bine in continuare.

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [1][5 voturi]
Dan&Ema [17.12.17 13:19:17] »

@Admin:

Iti multumesc!

Respect timisoreni! Respect romani! Respect Cornel!

Cum scria pe un mesaj din videoclip:

Nu te pune cu timisorenii!

Pentru cei care au luptat la Timisoara si apoi in toata tara iar au platit cu viata, pentru noi toti, trebuie sa nu mai permitem ticalosilor sa isi duca planul la bun sfarsit pentru ei si la dezastru pentru tara.

Sa avem opinie, sa fim vocali, sa fim uniti, sa nu cedam, ba din contra sa reactionam fara precedent pentru binele romanilor! Trebuie sa se intample! Sa nu ratam acest monent cand suntem mai sensibili si mai receptivi!

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [1][3 voturi]
Michi [17.12.17 16:39:50] »

Mai întâi o cerinţă adresată Admin: ca şi Dan şi probabil şi mulţi alţii, am observat reviewul pentru că a fost promovat ca cel mai votat în ultimele 10 zile. Ceeace spune Crismis cu lipsa de timp este valabilă pentru mulţi dintre noi. Nu înseamnă că dacă eşti pensionar ai timp liber. Scăderea ˝productivităţii˝la atribuţiile pe care înainte le rezolvai rapid, timpul alocat medicilor şi sănătăţii, o lentoare în gândire te fac să nu mai cuprinzi totul ca la 40-50 de ani. Cornel, nu e posibil să mai faci, alături de impresii de călătorie şi cazare încă o rubrică pentru reviewurile de marcă şi să stea acolo mai mulrt timp, eventual şi colorate? Faptul că pui +20 sau MG nu este suficient pentru cititorul care caută un review ieşit din comun.

Crismis, din reviewul tău răzbate multă tristeţe şi un fel de lehamite. Păi dacă voi, cei activi vă lăsaţi îngenunchiaţi, atunci cine? Cei plecaţi? Nu mai au treabă cu ţara care i-a dezamăgit. Pensionarii, care au fost cumpăraţi cu 100 lei la punctul de pensie, ca peste două luni preţurile s-o ia razna? Nici vorbă pentru că înaintarea în vârstă este însoţită de frică de schimbare şi supunere. Personal nu ştiu dacă să regret sau nu atmosfera pe care au avut-o în casă copiii mei. Sunt toţi patru medici (inclusiv ginerele şi nora) sunt scârbiţi de sistemul medical, au primit oferte şi chiar şi acum ar putea emigra şi totuşi au rămas. Unii ca ei, ca tine, ca majoritatea userilor de pe AFA, vreau să zic pătura instruită a populaţiei aţi putea îndrepta ceva. Trebuie numai să găsiţi calea.

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [1][6 voturi]
Admin [17.12.17 16:44:07] »

@Michi: Există o asemenea secțiune -- se numește ”Cele mai votate articole”

(E greu de stabilit care sunt ”reviews-urile de marcă” - altfel decât bazat pe voturi...)

Vezi de ex

- cele mai votate reviews-uri din Săptămâna (crt) = 50 - e link în prima pagină a saitului amfostacolo.ro/art_weekly ... p?yr=2017&wk=50

- cele mai votate din S. 49 - idem, e link în prima pagină - amfostacolo.ro/art_weekly ... p?yr=2017&wk=49

Iar odată intrați în acea secțiune, aveți linkuri pentru cele mai vtate articole din orice săptămână, orice an.

Michi [17.12.17 17:19:09] »

@Admin: Aha! Mulţumesc.

crismis [19.12.17 11:21:18] »

@Dan&Ema&dinafil&Roxana&Michi&All: Vă mulțumesc pentru susținere și pentru că sunteți de aceeași parte a baricadei, deși decembrie ăsta pare să ne copleșească pe toți... Precum am mai spus, rândurile de mai sus au fost un strigăt; m-am descărcat și merg mai departe.

Da, a fost și un pic de lehamite, Mama Michi, dar am învins-o demult. Nu ne lăsăm, fiți sigură!

În perioada de după 1989, Galațiul a fost prin excelență un oraș „roșu”. De aceea mi s-a umplut inima de mândrie și de speranță în februarie, văzând câți oameni s-au revoltat! Și ce oameni! Esplanada din fața Prefecturii aproape că nu ne mai încăpea, era o atmosferă extraordinară, se discuta inteligent și argumentat (dar cu mult patos în același timp), se strigau sloganuri deștepte, se împărțeau bomboane copiilor, în fiecare seară apăreau alte pancarte cu mesaje care de care mai mobilizatoare. Și, alături de sutele de mii de oameni care s-au exprimat în toată țara, am învins! Pe moment, desigur, știam că s-a câștigat doar o bătălie, războiul fiind departe de a se încheia.

În iarna asta nu mai ieșim în fiecare seară, ci doar la final de săptămână. Suntem din ce în ce mai puțini, în ultimile două duminici nici n-am mai plecat în marș e străzile orașului, mai ales că organizatorii au fost intimidați deja cu amenzi usturătoare din partea jandarmeriei.

Sunt multe explicații pentru pasivitatea oamenilor, și nu e treaba mea să-i judec. Eu voi lupta atât cât voi putea, în continuare. Și voi încerca să sfințesc toate locurile în care voi fi.

Am multe speranțe. Deja constat că „inamicul” folosește metode disproporționate pentru a se apăra. Asta înseamnă disperare. Asta înseamnă frică. Semne bune; frica și disperarea te fac să greșești flagrant. Vor pierde. Oricum vor pierde, orice ar face; istoria nu iartă.

Vă doresc tuturor iarnă ușoară și Țării noastre frumoase - libertate!

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [1][5 voturi]
Dragoș_MD [19.12.17 11:45:02] »

Îmi permit o „addendă” la cele de mai sus.

Am asistat (de departe din păcate, exact când aș fi dorit să fiu acolo) la funeraliile regale. Și nu mă puteam opri să nu mă tot întreb: dacă mâine ar muri vreunul dintre șefii uneia dintre Camerele Parlamentului, la ei cine va veni în urma cortegiului? Poate Duduienii, Sportivii, alde d-ăștia... că oameni normali, sau mai cu scaun la cap, vor sta acasă, la treburile lor.

Și încă una (și mă duc): poate nu e o întâmplare că a coincis data înmormântării cu cea a începerii Revoluției la Timișoara. Măcar să le dea oamenilor un nou imbold.

(PS: apropo de Timișoara - abia aștept să fie condamnat Iliescu [și ai lui] pentru „cine-a tras în noi, după 22? ” Dar și pentru 13 iunie etc.)

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [1][8 voturi]
crismis [19.12.17 15:49:33] »

@Dragos: Ai dreptate, asta e și părerea mea: nu există coincidențe, e doar alfabetul prin care Dumnezeu ne vorbește.

Dan&Ema [19.12.17 16:26:57] »

Bucuresteni, vedeti ce scrie pe homepage? Haideti si noi la 19:30 la locul stiut. Romani haideti si voi la 19:30 la locurile de fiecare stiute. Pana la victorie! ????????

19 Decembrie! Jos Comunismul!

Sfârșit SECȚIUNE Listă ECOURI scrise la articol

ROG REȚINEȚI:
  • Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
  • Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
  • Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație: in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o ÎNTREBARE NOUĂ
    (întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
SCRIE UN ECOU LA ACEST REVIEW
NOTĂ: Puteți folosi ptr formatarea ecoului: [b]...[/b], [i]...[/i], [q]...[/q]
EMOTICOANE ce pot fi folosite SHOW/HIDE
Sfârșit SECȚIUNE SCRIE ECOU

NOTĂ: Rubrica de mai jos vă permite să vă abonați (sau să vă dezabonați) la / de la notificări (înștiințări prin email) atunci când cineva răspunde unui text scris ca ecou mai sus.
Status Abonament Ecouri la acest review - abonament INACTIV [NU primiți înștiințări atunci când se scriu ecouri la acest review]
VREAU înștiințări pe mail când se postează ecouri la acest review
13 utilizatori sunt abonaţi la urmărirea acestui fir de discuţie (primesc instiinţări la adăugarea unui ecou):
adrianaglogo, ANILU, crismis, Dan&Ema, doinafil, elviramvio, Michi, Mihai18, Mika, mishu, RoxanaGRS, Yersinia Pestis, Zoazore
Alte articole din această RUBRICĂFilozofări de suflet (mai puţin turistice):


    SOCIALs
Alătură-te comunității noastre

AGENȚIA DE TURISM AmFostAcolo.Travel:
SC Alacarte SRL | R.C.: J35/417/24.02.09 | RO 25182218 | Licența de turism 218 / 28.11.2018

 
[C] Copyright 2008-2024 AmFostAcolo.ro // Reproducerea integrală sau parţială a conţinutului este interzisă
AmFostAcolo® este marcă înregistrată
  • la final = [utf8mb4]; bMustChange=[]
  • pagină generată în 0.052958011627197 sec
    ecranul dvs: 1 x 1