Hai cu noi in Bucovina!

TIPĂREȘTE

Veni şi ziua plecării într-unul din cele mai frumoase concedii de odihnă petrecute de mine.

Dupa o noapte de sămbătă petrecută la o nuntă intr-un local pe lângă ştrandul Tineretului, pe o ploaie sănătoasă, care nu prea mai avea chef să se oprească, deşi era 11 iulie, nu noembrie, după un somn de numai doua ore (de la 8 la 10 dimineaţa), dupa o ciorba de potroace, aproape de seară ne aducem aminte că a doua zi plecăm in concediu. Ne apucăm de treabă, ne facem bagajele, pentru că urma să plecăm pentru o săptămână la munte şi, la culcare cu noi.

A doua zi, luni 13 iulie, la prima oră (6,00) ne sculăm, ne echipăm de drum, ne facem cafeaua, ne punem să mai avem şi pe drum, verificam bagajele încă o data şi plecăm spre locul de întalnire. Copiii, sa fie siguri ca plecam pentru o saptamana, ne duc cu masina pana la halta, unde era locul de intalnire al grupului. Ne strangem cu totii in cele doua masini, un Logan (sofer fratele mai mic al sotiei) si o Solenza (sofer fratele mai mare al sotiei, de fapt singurii soferi) si cum se facuse deja ora 7, cu Dumnezeu inainte! Intram pe centura si de la podul de la Afumati la dreapta si tot inainte pe DN 2.

Prima oprire o facem la Cosereni, la crucile lui Doina si Ion Aldea Teodorovici, unde fumatorii fac prima pauza de tigara, iar ceilalti gasim un motiv de a ne aduce aminte de cei doi mari muzicieni. Pana la Draguseni, unde aveam planificata prima oprire mai mare, dorul de tigara ii determina pe soferi sa mai oprim la Podul Turcului si la Hanul Ancutei, de unde se mai fac cumparaturi de la un meserias din parcare (seturi de scaune pliante). La ora 11 ajungem la Draguseni, unde cei din Solenza aveau niste neamuri si pe care voiau sa le vada. Acolo suntem intampinati ca o delegatie de oaspeti insemnati si nu scapam pana nu ne asezam la masa.

Doamna @mishu e rugata sa nu citeasca aceste randuri care urmeaza!

Promitem ca stam doar cateva minute sa ciocnim o tuica si sa gustam din niste aperitive care ne asteptau deja pe masa. Mare greseala! Nu am apucat sa gustam din toate aperitivele, pentru ca asa pe sest, apar niste castroane cu ciorba al carei miros si aburi ne tranteau jos. Impotrivirile noastre sunt sortite esecului, mai ales ca dupa ciorba, pana se ne inchinam si sa ne saltam de la masa, apare o friptura de gasca la tava, pe care o zarisem in cuptorul taranesc, din pamant, din curte si al carei miros il simtisem de la intrarea in curte, dar nu gandeam ca era pentru noi. Si dupa o friptura gustoasa merge obligatoriu un pahar cu vin. Soferii se uitau la noi, dar nu i-am uitat si am baut un pahar si pentru ei. Dupa cafea si binemeritata tigara, intr-un sfarsit ne hotaram sa plecam, mai ales ca mai aveam si de mers.

Acum poate citi!

Intram in DN2 si ne continuam drumul spre Vatra Dornei unde aveam cazarea asigurata in vila unei cunostinte a unei cumnate. Nu intram in Falticeni, o luam la stanga spre Gura Rasului, pardon, Humorului, oras pe care il salutam din mers si ii promitem ca revenim in cateva zile, aceasi promisiune o facem si in Campulung Moldovenesc si uite asa din promisiune in promisiune ajungem la Mestecanis, unde nu putem sa nu ne oprim sa nu admiram peisajul. Ii promitem si lui ca vom reveni, ca doar nu ne doare gura si din vorba in vorba ajungem la intrarea in Vatra Dornei, unde facem o scurta pauza pentru, ati ghicit, o tigara, cat dureaza convorbirea telefonica cu proprietara vilei. Ni se explica in ce fel ajungem la vila, iar in drum remarcam un super magazin, iar mai aproape de vila, piata, doua repere importante pentru viitor.

Ajungem la vila, suntem invitati sa o vizitam si sa ne alegem camerele. Urma sa ocupam etajul si mansarda. La primul etaj erau trei dormitoare, un hol mare, o baie mare, cu incapere separata pentru dus, un loc de servit masa, unde am incaput comod 8 persoane cate am fost, o mica bucatarie dotata cu tot ce trebuie si un balcon cu foarte multe muscate curgatore si petunii, pe care il vor ocupau fumatorii. La mansarda erau doua dormitoare, o baie si o bucatarie mare cu loc de servit masa.

Ne-am ales camerele, ne-am carat bagajele in camere, le-am desfacut si aranjat in sifonier, apoi am stat la o cafea de vorba si ne-am facut planuri pentru zilele urmatoare. Pentru ca incepusera sa ne cam doara picioarele de atata stat pe scaune, am hotarat sa facem o mica plimbare prin oras, sau statiune, cum vreti sa-i spuneti.

Vila fiind foarte aproape de parc primul drum il facem prin parc. Traversam parcul, vizitam Izvorul Sentinela, Foisorul Japonez, admiram berzele pe un cos de fum, ne jucam cu veveritele, admiram din exterior cladirea Catedralei Sf. Treime, apoi iesim din parc.

In stanga parcului vedem o cladire aflata in plin proces de reparatie capitala, care pare ca nu se mai sfarseste. Este cladirea Cazinoului, se pare cel mai vechi cazinou din Romania. In fata iesirii din parc era organizata o manifestare de educatie medicala, prin prezentarea de carti medicale de prevenire a unor boli, cu corturi unde, gratuit, se lua tensiunea, glicemia. Traversam un pod peste apa Dornei, calea ferata, o alta strada si apoi ne plimbam pe o strada asemanatoare cu Lipscaniul bucurestean, cu magazine pe o parte si alta a strazii si cu terase pe mijloc.

Ajungem apoi in str. Mihai Eminescu, strada principala a statiunii, mergem spre iesirea spre Bistrita, ne intoarcem apoi spre centrul statiunii, admirand cladirile vechi, dar si unele mai noi. Ne surprinde, placut, curatenia strazii si bogatia florilor. Si asa, admirand cladirile si florile, ne facem niste poze cu care sa ne laudam acasa cu ce-am vazut noi, ajungem la un nou pod peste Dorna, il traversam si ne continuam drumul spre vila unde eram cazati. Dar pentru ca ni s-a parut prea devreme pentru a pune „cornu” in perna, am luat-o la dreapta pe langa piata, pe str Oborului, apoi pe faleza Dornei, unde se mai face un popas pentru cuvenita otrava, ocazie cu care constatam ca ne este foame.

Cum trecusem de hotelul Maestro, langa parc, ne continuam drumul, cu gandul de a ajunge sa mancam la Bradul sau Calimani. Chiar pe colt cu strada care merge la hoteluri, vedem pensiunea Calimanel, aranjata frumos, cu o terasa la care pe langa mancare, era posibil si fumatul.

Dupa ce ne potolim foamea, dar si fireasca, mai ales pentru soferi, sete, ne intoarcem la vila pentru a ne face programul pentu a doua zi. Soferii fiecare cu harta lui, dar si cu ideile lui, dar cu totii mancatori de pietre in Bucovina (unde erau pentru prima oara). Pentru ca aveam cele mai multe drumuri in zona le stric programul la amndoi si hotaram ca a doua zi sa mergem la Moldovita, Sucevita, Putna, asa ca de inceput. Cum cumnatul cel mic, cu Loganul cu care mergeam si eu cu sotia, nu vrea sa se intoarca pe acelasi drum, vede pe harta lui un drum de la Brodina la Moldovita, care nu apare pe cealalta harta si sa hotaraste sa ne intoarcem pe acolo.

Pentru ca eu nu stiam de acel drum, insist sa ne intoacem pe acelasi drum, el nu e de acord, dar reusesc sa obtin de la el ca in Vicov, la intoarcere sa ne interesam de starea drumului si sa ne hotaram, acolo, pe loc. Si pentru ca ne stabilisem in amanunt programul pentru a doua zi, toata lumea in scutece!

Branesti, 14 oct 2015.

Pozele facute pe drum, pe care le atasez sunt facute din masina, din mers. Daca este vre-o poza care nu vi se pare reusita, dati vina pe cine vreti, dar fi-e-va mila de mine, cel care le-a facut.

---

VIZUALIZĂRI: 914 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI