In prag de seara...

TIPĂREȘTE

Brasovului, evident dupa ce ne promitem fiecare, noua insine, ca vom reveni in Poiana cu prima ocazie. Coboram spre Brasov, iar langa Turnul Alb oprim pentru a vizita turnul. Cum se inchisese cu 5 Dupa destinderea din Poiana, avand mai mult timp pana sa se intunece, hotaram sa vizitam si centrul minute inainte si doamna care era acolo nu ne-a mai primit sa vizitam, ne ramane doar bucuria de a admira panorama Brasovului din parcare. Ne grabim sa ajungem in Brasov, pentru a putea profita de lumina zilei si pentru a admira in tihna Piata Sfatului.

Intram in centrul Brasovului si ce ma surprinde in mod placut, dar nu numai pe mine, in centru, este retrasarea arterelor de circulatie ca strazi cu sens unic (cu 4 pana la 6 benzi pe sens), Lucrul acesta conduce la fluidizarea circulatiei si evitarea blocajelor. Parcam masinile pe str. Nicolae Balcescu (o strada paralela cu str. Republicii), apoi pe str. Michael Weiss, intram pe str. Republicii, care inca din anii 1980 a devenit accesibila numai pietonilor. Acum, la data vizitei noastre (sept. 2009), pe mijlocul strazii sunt amenajate terase unde se poate manca, se pot consuma bauturi racoritoare si nu numai, cofetarii, etc... Fiind duminica, la ora sase seara, erau ocupate toate locurile. Ne clatim ochii in vitrinele magazinelor pe langa care trecem si intram in Piata Sfatului. Aici, pentru mine o surpriza placuta. Vechea parcare a autocarelor din piata a disparut si a aparut o piata moderna echipata corespunzator pentru odihna si destinderea celor aflati in piata, de toate varstele. De fapt aceasta schimbare o vazusem la televizor, cu ocazia reluarii Festivalului de la Brasov, intr-un loc nou, Piata Sfatului.

La pas ne plimbam prin piata, revedem cu placere cladirile vechi care dau frumusete pietei, le admiram si facem obisnuitele fotografii. Recunosc ca nu mai fusesem in zona din anul 1991 si nu pot decat sa admir modul in care reintalnesc Piata Sfatului.

Nu este pentru nimeni o surpriza afirmatia ca Piata Sfatului este locul cel mai vizitat din Brasov, mai ales ca in Brasov nu se poate vorbi despre putine locuri si cladiri istorice. Dar parca nicaieri nu se intalnesc atatea cladiri cu o asemenea traditie ca in Piata Sfatului.

Imi permit sa va reamintesc unele date despre Brasov, pe care unii este posibil sa le fi uitat.

Brasovul apare mentionat in documente istorice sub numele de Brasu, in 1271, iar sub numele de Braso in anul 1288. Sub denumirea de Brasov apare mentionat in anul 1294, iar sub numele de Brassov in 1295. Peste 40 de ani, in 1336, apare mentionat sub numele de Corona, pe locul unde se afla acum Biserica Neagra existand o biserica mare. Peste alti 60 de ani, mai precis in 1395, din ordinul regelui Ungariei, Sigismund de Luxemburg, incep lucrarile de fortificare a Brasovului. In acelasi an domnitorul Tarii Romanesti Micea cel Batran si regele ungar incheie un tratat de lupta impotriva turcilor, in conditii de deplina egalitate.

Orasul si cetatea Brasovului, datorita asezarii sale geografice (astazi i s-ar fi spus context geopolitic) la intersectia drumurilor comerciale intre cele trei provincii istorice romanesti, a devenit un important centru comercial al Transilvaniei. Dovada o constituie numeroasele privilegii acordate negustorilor brasoveni de Mircea cel Batran, Vlad Tepes, Neagoe Basarab, Matei Basarab, etc, mai ales de catre domnitorii munteni. dar si moldoveni, privilegii de care se bucurau, prin reciprocitate, si negustorii romani din cele doua principate.

In anul 1599 judele Brasovului il intampina pe Mihai Viteazu la Prejmer, domnitorul care peste un an in 1600 trece prin Brasov in drumurile sale spre tinutul secuilor, de unde proveneau importante detasamente militare. In Brasov este consemnata, in anul 1688, o rascoala a negusorilor si breslasilor sasi, nemultumiti de dominatia Imperiului Habsburgic in Transilvania, rascoala reprimata de armata austriaca.

Pe parcursul istoriei, Brasovul devine o cetate, iar ulterior un oras cu o puternica activitate economica, produsele mestesugarilor brasoveni, in special textilele, fiind apreciate mai ales in celelate tari romane. Ca marturie a existentei unor puternice bresle mestesugaresti ar putea fi considerate bastioanele Tesatorilor, Funarilor, Postavarilor, Tabacarilor, care se mai pastreaza si astazi. Aceste bastioane, alaturi de altele care se mai pastreaza si astazi, faceau parte din vechile fortificatii de aparare ale orasului. Se stie ca Iancu de Hunedoara a autorizat locuitorii Brasovului sa darame cetatea de pe muntele Tampa, iar piatra rezultata in urma daramarii acestei cetati a fost folosita la intarirea zidurilor de aparare ale orasului, care in secolul XVI dispunea de ziduri foarte puternice de aparare, completate cu mai multe turnuri de observare si aparare ca si de 32 de bastioane. Urme ale vechii cetati Brasovia de pe Tampa, daramate in 1455, se gaseau pe drumul spre Tampa. In anul 1969 se mai gaseau aceste urme ale zidurilor, dar cum de atunci nu am mai fost decat cu telecabina de doua ori nu stiu daca mai exista sau nu.

Vestigii ale trecutului istoric al Brasovului putem consemna, pe dealul Warte, pe drumul spre Poiana Brasov, Turnul Alb, o constructie de forma circulara ridicata in anul 1494, de la care o poteca ne conduce la Bastionul Graft, pe str Dupa Ziduri, iar pe acelasi deal intalnim Turnul Negru, destul de aproape de Bastionul Fierarilor, iar pe aceasi strada Turnul Macelarilor... Si toate acestea in centrul orasului, la o strada distanta de Biserica Neagra.

De la Bastionul Fierarilor, dupa Facultatea de Silvicultura, intalnim alte doua importante vestigii istorice, Poarta Ecaterina, construita in anul 1559 si Poarta Schei.

Traversam str Poarta Schei, pe langa Liceul Sportiv, iar pe Aleea Tiberiu Brediceanu (reputat compozitor si dirijor) ne indreptam spre cea mai bine pastrata zona de vestigii ale fortificatiilor orasului. La punctul de jonctiune a zidului de sub Tampa cu cel care mergea la Schei, in secolul XVI a fost construit Bastionul Tesatorilor, o constructie pe trei niveluri si cel mai bine pastrat bastion, care adapostea un muzeul al cetatii Brasov si fortificatiilor Tarii Barsei. In aceasi zona se mai pot intalni portiuni originale din zidul de aparare, gros de doi metri si inalt pana la 10 metri, mai multe turnuri de forma patrata cu turla, apoi in apropierea statiei de telecabina Bastionul Funarilor, urmand in continuare Turnul Vanatorilor, Turnul Lemnarilor, Bastionul Postavarilor, Bastionul Tabacarilor. Este, dupa parerea mea cea mai frumoasa zona de vestigii istorice din oras.

Tot in Brasov, in centrul orasului, pe dealul Cetatuia, in locul unui bastion mai vechi, in anul 1625 s-a ridicat o cetatuie (de aici numele dealului) care se pastreaza si acum.

Secolul XIX reprezinta perioada cand se petrec foarte multe evenimente politice si culturale in Brasov. In 1838 apare primul ziar romanesc din Transilvania, Gazeta de Transilvania si suplimentul sau literar Foaie pentru minte, inima si literatura, aceste publicatii promovand idealurile nationale si sociale ale populatiei romanesti din Transilvania. Tot in Brasov in acea vreme apare si organul de presa al burgheziei sasesti progresiste intitulat Kronstandter Zeitung.

In anul 1848 Brasovul este unul din centrele pasoptiste din regiune, aici in data de 12/24 mai 1848, revolutionarii moldoveni elaborand programul in sase puncte” Printipurile noastre pentru reformarea patriei”, care prevedea printre altele completa abolire a privilegiilor feudale si unirea Moldovei si Tarii Romanesti „ intr-un singur stat neatarnat romanesc”. Printre participanti erau Alexandru Ioan Cuza, Vasile Alecsandri, Costache Negri, Alecu Russo, Ion Ionescu de la Brad, Gheorghe Sion, care se vor numara peste 11 ani printre fruntasii micii uniri.

Brasovul a fost si ramane un important centru industrial al tarii, primele fabrici aparand in secolul XIX, dezvoltarea cea mai mare avand-o in secolul XX, cand devine cel mai important centru industrial al tarii, dupa Bucuresti.

Industria era reprezentata inainte de al doilea razboi mondial in principal de fabrica de avioane IAR, fabrica de locomotive si vagoane (transformata in uzina de autocamioane dupa razboi), fabrica de stofe, fabrica de ciment, fabrica de scule, fabrica de bere, fabrica de echipamente hidraulice, fabrica de paine, care au functionat si in perioada comunista, cu exceptia IAR (mutata la Ghimbav), care a fost transformata in fabrica de tractoare. Se mai pot mentiona ca unitati industriale importante in anii comunismului si fabrica de rulmenti, fabrica de organe de asamblare, fabrica de carburatoare Carfil, fabrica de dulciuri CIBO (ciocolata, cacao, bomboane), fabrica de cosmetice NIVEA (sapunuri, pasta de dinti, sprayuri), rafinaria de ulei mineral, fabrica de lactate, industria carnii, intreprinderea de legume si fructe (producatoarea celei mai bune bauturi racoritoare romanesti, celebrul BRIFCOR), tipografia, etc. Toate aceste unitati industriale au facut ca Brasovul sa fie, pana la Revolutie, al doilea centru industrial al tarii, dupa Bucuresti, cu o productie marfa industriala care depasea volumul de activitate al multor judete din tara. Mare parte din aceste fabrici au disparut dupa revolutie, ori si-au redus activitatea sau modificat domeniul de activitate, in timp ce au aparut alte firme avand ca obiect de activitate productia de bunuri materiale.

Orasul Brasov a excelat nu numai prin industrie ci si prin alte activitati, cum ar fi cultura, invatamant, sport, transport, comert.

Astfel din anul 1971, prin unificarea Institutului Politehnic cu Institutul pedagogic, Brasovul devine centru universitar cu o universitate. In oras functioneaza astazi universitati private, colegii nationale, licee, seminar teologic, grupuri scolare, scoli generale, gradinite pentru copii. Din pacate restrangerea activitatii industriale a dus la desfiintarea multor scoli profesionale care functionau pe langa marile intreprinderi. De mare traditie a fost si sper sa mai fie, Facultatea de Silvicultura si Exploatari Forestiere.

Brasovul este in continuare unul din marile noduri feroviare ale tarii, pe aici trecand magistralele feroviare 200 (Bucuresti- Brasov- Sibiu-Deva- Arad), 300 (Bucuresti-Brasov - Sighisoara – Cluj – Oradea), 400 (Bucuresti – Brasov- Miercurea Ciuc- Deda- Razboieni – Dej – Baia Mare – Satu Mare), liniile locale 203 Brasov – Zarnesti, 403 Brasov – Intorsura Buzaului. Orasul este deservit de mai multe gari, Gara centrala, Gara Bartolomeu, Gara Dirste, Gara Stupini, Gara Triaj.

Tot in Brasov se intalnesc drumurile nationale DN 1 (Bucuresti – Brasov – Sibiu – Cluj – Oradea), DN 1A (Bucuresti – Cheia – Sacele – Brasov), DN 10 (Brasov – Intorsura Buzaului – Siriu – Buzau), DN 11 (Brasov – Tg. Secuiesc – Bretcu – Oituz – Onesti), DN 12 (Brasov – Sf. Gheorghe – Miercurea Ciuc - Toplita), DN 13 (Brasov – Rupea – Sighisoara – Tg. Mures), DN 73 Brasov – Campulung Muscel – Pitesti), ceea ce confera orasului privilegiul de nod de transport rutier, avand legaturi directe cu toate provinciile istorice ale tarii.

Se fac eforturi pentru amenajarea unui aeroport in zona fabricii de avioane de la Ghimbav.

Sportul este o alta activitate care a caracterizat istoria orasului. Pe langa traditionalele sporturi de iarna (patinaj, schi alpin, schi fond, saritui de la trambulina, hochei pe ghiata) si traditionalul fotbal, Brasovul a fost cunoscut succese de-a lungul anilor si la alte sporturi cum ar fi tir, volei, handbal, tenis, ciclism, baschet, natatie.

Mi-as permite, cu scuzele de rigoare pentru cei pe care nu mi-i amintesc pe moment, sa va readuc in atentie numele unor sportivi care s-au format sau afirmat la Brasov. Intr-o ordine aleatorie mentionez pe Silviu Ploiesteanu (antrenorul emblema al echipei Steagul Rosu timp de aproape doua decenii) Lacatus, Stangaciu (Steaua 1986), Adamache, Pescaru, Ivancescu (toti trei din echipa 1970 Mexic), Seredai, Proca, Campo, David, Fusulan, Mezarosi, Hasoti (echipa campioana balcanica in 1961) Selimesi (C M 1994), la fotbal, Mariana Tarca (jucatoare si apoi antrenoare), Remus Draganescu (antrenor), Carmen Amariei, Ionela Galca, Simona Gogarla, Mihaela Tivadar, Patricia Vizitiu, Cristina Neagu, -handbal, Gunther Bosch, Ion Tiriac, Gunther Bosch, Traian Marcu, George Cosac -tenis, Dieter Nisipeanu-sah, Walter Ziegler – ciclism, Mihai Covaliu, Rares Dumitrescu – scrima, etc. Poate ca unii nu stiu, dar printre componentii echipei de hochei pe ghiata a Romaniei la Olimpiada de Iarna din 1964, de la Innsbruck s-a numarat si Ion Tiriac, cel care avea sa castige dublul, alaturi de Ilie Nastase, la Roland Garos si sa dispute trei finale de Cupa Davis, impotriva echipei SUA. Din pacate, in 1972, la Bucuresti a pierdut la „mustata” sansa castigarii Cupei Davis, fiind invins cu 3 – 2 de Stan Smith, dupa un meci de infarct.

Orasul dispune in continuare de o puternica retea de baze sportive, atat pentru sporturi de iarna (patinoar Olimpic in oras, partii de schi alpin la Poiana Brasov, trambulina de 70m la Rasnov, schi fond pe valea Rasnoavei) Stadioane de fotbal, Sali de sport, bazine de natatie, terenuri de tenis.

Nu poate fi neglijata calitatea de centru cultural important al tarii, prin prezenta in oras de Sali de cinematograf, a Operei de Stat, (care a lansat-o pe Daniela Vladescu), a Filarmonicii Gheorghe Dima, a unui teatru pentru copii, mai multe biblioteci, librarii, anticariate, edituri si evident Teatrul Dramatic (infiintat in 1960), care astazi poarta numele celui mai mare regizor roman de teatru, Sica Alexandrescu. Pe scena Teatrului Dramatic Brasov debuta in martie 1968 un eveniment cultural care facea din Brasov un punct pe harta festivalurilor internationale de muzica usoara, alaturi de Sopot, Varadero, Split, Berlin, Varna. Debuta astfel internationalizarea muzicii usoare romanesti, concurentii prezentand in concurs o piesa romaneasca obligatoriu. Pentru prima oara slagarele romanesti ale momentului se auzeau in limba engleza, franceza, italiana, rusa, maghiara, sau se ascultau slagare romanesti in limba romana cantate de cantareti straini. Concurentii erau acompaniati de Orchestra de Estrada a Radioteleviziunii Romane, dirijata de maestrul Sile Dinicu, iar primii prezentatori au fost Iurie Darie si Stela Popescu. Prima editie a fost un succes deosebit si imi permit sa reamintesc palamaresul acestei prime editii (sper ca memoria sa nu imi joace feste)

- Cerbul de aur Jacques Hustin Belgia (Nu mai plange babby! , Eli Roman)

- Cerbul de argint Josef Laufer Cehoslovacia

- Cerbul de bronz Kalinka Belgia (Ploaia si noi, repertoriu Doinea Badea)

- Premiul de popularitate Roddy Mc Neal Scotia, care a fost marea revelatie a festivalului, atat prin costumul traditional purtat, dar si prin interpretarea deosebita, in limba engleza, a slagarului lui Aurel Manolache, sper ca nu gresesc (din repertoriul Ilonei Motica) Tangoul de demult.

- Cea mai cantata melodie Nici-o lacrima, Ion Cristinoiu, repertoriu Dan Spataru.

Desi la aceasta editie Romania venise cu trei din cei mai buni interpreti (Margareta Paslaru, Anca Agemolu, Dan Spataru), doar Margareta Paslaru reusea sa obtina o mentiune. As mai mentiona dintre prezentatorii urmatoarelor trei editii desfasurate in sala Teatrului Dramatic, sobrietatea lui Silviu Stanculescu, spontaneitatea Valeriei Gagialov, franceza impecabila a lui Andrei Magheru, sau engleza desavarsita a Ioanei Magura (devenita ulterior sotia lui Noel Bernard, directorul Europei Libere).

Despre festival se poate scrie o carte intreaga, dar nu este cazul acum.

Nu putem neglija nici vocatia de destinatie turistica a Brasovului, care se justifica prin facilitatile din oras si din statiunea Poiana Brasov, ca si numeroasele obiective turistice din oras si din apropiere. Despre unele din acestea imi voi permite sa prezint cateva din ele prin articole separate, pentru ca sunt multe de mentionat si acest articol si asa destul de lung, poate deveni plictisitor prin lungimea lui.

Am incercat sa va prezint intr-un mod succint lucruri poate mai putin cunoscute despre orasul Brasov, fara a avea pretentia ca nu mi-au scapat multe lucruri interesante despre acest oras, dupa mine cel mai frumos din tara si in care am avut ocazia, in 1970, sa am primul loc de munca din viata mea, dar am refuzat repartitia la Centru de Cercetare pentru Materiale de Constructii si Materiale Refractare, cum se numea atunci. Find primul pe lista de absolventi am primit automat prima repartitie si, din „elanul revolutionar” al epocii, impreuna cu mai multi colegi, care ca si mine au renuntat la repartitiile initiale si am plecat la Tr. Severin pentru a bate primul tarus la Institutul de Proiectari al Judetului Mehedinti. Culmea este ca in 1972, cand am venit sa-mi iau negatia am reintalnit mai putin de un sfert din colegii cu care pusesem bazele institutului. Asa e viata! Cum va canta peste cativa ani Sergiu Zagardan.

Pana atunci toate cele bune!

P. S. Mentionez ca, in afara de cunostintele proprii legate de Festivalul de la Brasov, sau de traditia sportiva a Brasovului, cai ferate, sosele, etc, pentru partea de istorie am apelat la una din cartile care m-au ajutat mult in documentarea inainte de a conduce grupuri de turisti in excursiile prin tara. Este vorba de Romania ghid atlas al monumentelor istorice, scrisa de Vasile Cucu si Marian Stefan si publicata de Editura Sport – Turism in anul 1979.

Branesti, 21 octombrie 2015.

---

VIZUALIZĂRI: 1094 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI