Bar de tapas: 'Los Chiquitos', un bar autentic

TIPĂREȘTE

Dupa vizita la Palatul Regal, am scos-o pe prietena mea in Plaza de España, trecand pe langa Gradinile Sabatini, (stanga), cladirea Senatului (dreapta). Nu i-am spus unde mergem. Cand am ajuns in Plaza de España, i-am propus sa ne asezam un pic pe banca. Deja se intuneca. Zic: "Stii unde suntem? ". "Nu", a zis. I-am aratat statuile lui Don Quijote si a lui Sancho Panza, calare, primul, pe cal, celalalt pe magar. Nu pot sa va descriu bucuria ei.

Noaptea se lasa deja, si am avut ideea de a lui autobuzul C2, care este circular. Are traseu partial comun cu autobuzul turistic. Voiam sa revad si eu cat mai multe locuri, dar sa-si faca si ea o idee despre Madrid-ul vazut noaptea.

Am trecut pe langa Príncipe Pío, Madrid Río, Jardines del Moro, Ronda de Segovia, Viaductul Segovia, Puerta de Toledo, Embajadores, Atocha, si gata... autobuzul nostru a luat-o spre Cuatro Caminos. Am avut senzatia de iluminat insuficient, si am hotarat sa coboram, mai ales ca deja se facea tarziu, si noi nu mancaseram, ba mai voiam sa mai cumparam si cate ceva ca sa avem in camera. Am luat C1, ca sa ne intoarcem. Pe Gran Via, aveam multe terase, insa, am zis sa facem o incursiune, mai intai, la Dia %, in Embajadores (il zarisem, din mers). Mai ales ca numai maine nu era poimaine, si voiam sa cumpar, pentru a aduce in tara, "Turrón", Polvorones, Jamón Ibérico si Jamón Serrano. Ma gandeam sa luam metroul, de-acolo, insa, cand am zarit ca trece un autobuz care avea capat de linie Callao, am zis: "Uite, de asta imi place mie asa de tare Madrid! ".

Am cumparat din Dia cate ceva, si am zis sa ne oprim la o terasa sa mai stam si noi. Era sambata seara. Am avertizat-o pe prietena mea ca suntem intr-o zona destul de "sensibila", pe care eu am fost sfatuita s-o evit, mai ales, noaptea, in calitate de turista. Nu pot uita seara cand eram in Lavapiés, si m-a sfatuit politia sa plec in "cartierul meu" (Plaza de España - Argüelles), fiindca era un cartier nesigur, cel in care ma aflam. Atunci, am luat-o fuga, fuguta, spre prima statie de metrou: "Embajadores", eram singura pe strada, si mi se parea ca ma urmarea cineva. Eram pentru prima data in Spania, si in Madrid, aveam la mine actele, toti banii, camera foto. De atunci, au trecut multi ani, dar eu am ramas tot cu frica aia. Ei, bine, de data asta, mi-am "depasit" frica, si am cautat un loc unde sa putem sta, ca sa servim ceva.

Pe stanga, pe partea statiei de autobuz, am gasit barul acesta "Los Chiquitos". Terasa avea toate mesele ocupate, si inauntru era multa lume. Mai incolo, era alt bar, cu mese libere, la terasa. Cat ne-am frasuit noi, s-a eliberat o masa la "Los Chiquitos". Hop si noi! Doua doamne, cu sacose de Día. ;). Numai turiste nu paream noi! M-am uitat la ce serveau oamenii din jur: beri, mojito si "raciones". Meniul era afisat cu litere de-o schioapa. Am vazut: "Vermut de grifo"; "Oreja a la plancha", "Cidra de barril", etc. Zic: "Carmen, aici ramanem! ". Stiam ca totul e tipic spaniolesc.

A venit un ospatar mai in varsta, in aparenta, cam obosit, dar cu care aveam sa ma inteleg minunat, prin semne, ulterior, cand s-a aglomerat tare locul, ca doar era sambata seara. Eu ridicam mana, si el intelegea. Asa comunicam, prin limbajul degetelor. Doamneeee, uitasem ca se poate comunica astfel. Cat mi-a lipsit Spania!

De mancare, eu am cerut "Oreja a la plancha", un fel de mancare tipic: fasii de urechi de porc, coapte pe plita, si cu un sos. Nu am stiut ca portia avea sa fie atat de mare. Nu am putut sa mananc nici macar jumatate.

Prietena mea nu stia ce sa ceara. Ea credea ca Spania inseamna: Tortilla, paella y poco más. Tortilla nu aveau. Se terminase. :) Intr-un bar de cartier, nimeni nu mananca tortilla la cina. :) Ar fi vrut cartofi. Am hotarat eu pentru ea: "Chopitos". Nu stiam ce sunt, insa, mi-am putut da seama ca acolo se serveau fructe de mare. Mi-a explicat ospatarul ca sunt ca un fel de sepia, insa foarte mici. Portia a fost enorma. Si i-a adus fierbinti, fierbinti!!! Pana la urma, am facut schimb de portii cu prietena mea, fiindca ei ii plac sosurile, si nu-i place cine stie ce, pestele. Urechea era interesanta, dar chopitos erau savuroase.

De baut, am cerut vin. M-a intrebat: Rioja, Ribera? Am cerut Ribera de Duero, fiindca Rioja aveam si noi, cumparat de la Dia %. ;) Am cerut 2 pahare. Mai bine, ceream de la bun inceput 1 sticla, si gata. Nu-l mai chinuiam cu limbajul degetelor: "¡Otro Riberito, porfa! ". Pana la urma, am cerut cate 3 pahare de persoana!

Ni s-a adus si "tapas", la vin. Asta pana ce a venit mancarea. Noi am pus samburii pe servetele. Pe urma, mi-am amintit. Zic: "Carmen, arunca pe jos! ". S-a uitat nedumerita la mine. I-am explicat ca, cel putin in zona Madrid, se arunca pe jos. Ni s-a explicat: "vreti sa mancati bine si rezonabil? Uitati-va, la ora mesei, pe jos: unde sunt servetele, resturi de paine, etc, acolo se mananca bine! " Mie mi s-a intamplat sa fiu cu madrileni, insa in comunitatea Madrid, si sa mi se spuna, cand tineam oase de peste in mana, si nu stiam ce sa fac cu ele, sa le arunc pe jos. Chiar uitasem de obiceiul acesta. Asa cum uitasem ca se traverseaza strada pe la trecerea de pietoni, fara sa te uiti disperat in stanga, dreapta, sa vezi daca nu te calca vreun nebun cu masina.

Portiile de mancare nu le-am putut termina, oricat ne-am straduit noi, si cu vinul ala. Cand am cerut nota de plata, am avut de platit vreo 27 €, parca.

Dupa experienta aceasta, am invatat sa nu mai evit zona Embajadores, din Madrid.

Daca recomand acest bar de tapas? Da, din toata inima, daca va plac locurile autentice din Madrid. Un turist nu va calca niciodata acolo. Este un loc prea "castizo" ca sa placa unui "guirí".

---

VIZUALIZĂRI: 4647 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI