Vacanta la cort - Camping Kalogria (Stoupa)

TIPĂREȘTE

Ne-am luat la revedere de la Eleni si de la oaza ei de liniste in dimineata zilei de Sf. Maria. Am plecat cu o urma de regret ca nu aveam la dispozitie mai multe zile de concediu ca sa ne bucuram cat am fi vrut de linistea si relaxarea pe care am gasit-o in campingul de la Kourouta. Doar faptul ca urma sa vizitam o parte de Peloponez necunoscuta noua, ne-a mai intarit elanul.

Sudul extrem al Mesinie, incepand de la Methoni si continuind pe coasta estica a peninsulei era pentru noi ceva nou si abia asteptam sa-l descoperim.

Am mers de-a lungul coastei vreo 150 km trecand prin Pyrgos, Kiparisia, Filiatra. Apropiindu-ne de Gialova cu greu am rezistat tentatiei de a vira spre dreapta, urmand indicatorul spre camping Erodios. Acest camping in care am stat de doua ori in anii trecuti ramane pentru noi etalonul de referinta atunci cand imi aleg un loc de campare. A fost cel mai organizat, cel mai dotat, cel mai curat, cel mai aranjat camping in care am stat vreodata. Ne-am oprit totusi la magazinul din capatul straziii ce merge spre camping, ne-am facut aprovizionarea, am privit cu nostalgie spre intrare si am plecat mai departe. Voiam ca pe la parnz sa fim deja cazati, undeva pe langa Finikounda.

Am lasat in urma Gialova, apoi frumosul Pilos, iar cand ruinele castelului de la Methoni s-au pierdut in zare, am inceput sa fim din ce in ce mai atenti. In cei 10 km de la Methoni la Finikounda, in ghidul meu apar vreo patru campinguri, in realitate cred ca am numarat vreo sase. Am trecut pe langa ele, nu le-am luat in seama pentru ca voiam sa fim cat mai aproape de statiune, sa putem face seara o plimbare fara sa mai scoatem masina. Nu stiu daca am procedat bine, poate ca trebuia macar sa incercam, dar parca nici zona nu mi-a spus mare lucru. Am citit cuvinte frumoase despre Finikounda si plajele de langa ea, dar probabil cei ce au scris aveau alt reper de comparatie sau gusturi diferite de ale mele. Am intrat doar in doua campinguri aflate la intrarea in statiune (Anemomilos, iar celalat nu mai stiu cum se numea) dar am iesit cat am putut de repede, aglomeratia si harababura din incinta provocandu-mi o stare de sufocare.

Am renuntat definitiv la ideea de a ramane in zona. Inclusiv pe sosele se mergea bara la bara, asa ca, cu toata viteza pe care ne-o puteam permite, am plecat spre Kalamata. Ziua noastra de plaja era deja compromisa asa ca ce mai contau 50 km in plus pana la Stoupa. Macar mergeam intr-un loc cunoscut, intr-un loc frumos in care mi-am dorit mereu cateva zile de vacanta.

Am mers in ziua aceea aproape 3oo km. Obositi si putin dezamagiti ca pierdusem o zi pe drumuri, am intrat sfiosi in Camping Kalogria din Stoupa. Sfiosi, pentru ca ne temeam sa nu patim la fel ca la Finikounda si sa nu gasim loc unde sa punem cortul.

Am gasit campingul mult mai aglomerat decat in 2015 cand am stat aici o noapte cu rulota, dar ajuatati de receptioner am reusit sa ne gasim un loc mai umbros, undeva langa gard. Vederea spre spre frumoasa plaja Kalogria a fost un bonus. Masina am parcat-o intr-un loc indicat tot de catre receptioner, cam la 30 m de cort.

Campingul nu are parcele delimitate dar se respecta o oarecare ordine, nu te poti aseza chiar in mijlocul drumului si sa te intinzi cat vrei.

Fiind destul de aglomerat, trebuia apelat la bunul simt al fiecaruia.

Aici nu am mai avut parte de atata liniste si nici de prea multa intimitate. Vecinii nostri au fost o familie de italieni, ceva mai in varsta decat noi. Cand am inceput sa ne montam "conacul" si sa caram bagajele din masina s-au uitat putin suspiciosi la noi, parca deranjati ca le incalcam teritoriu. Apoi, dupa ce am terminat instalarea si ne-am asezat cuminti la masa la un pahar de vin rece si un yams, au inteles ca nu o sa-i deranjam prea tare si ne-au zambit a "bun venit".

Am cautat apoi o priza unde sa-mi incarc telefonul si negasind niciuna libera, doamna Matilda (asa o chema pe italianca) m-a invitat sa-i folosesc priza de la bucatarie ori de cate ori am nevoie. La inceput am incercat sa ne intelegem prin putinele cuvinte in engleza pe care le stim, dar am constatat ca nici cunostintele lor nu erau mai vaste.

Auzindu-ne vorbind intre noi (evident, in romaneste) au ramas surprinsi sa inteleaga aproape tot. Nu credeau ca romana si italiana se aseamana atat de mult. Din clipa aceea bariera de comunicare a disparut. Noi vorbeam in romaneste, ei in italiana si ne-am inteles de minune. Ne-au povestit ca vin in acest camping de ani de zile incepand cu luna iulie si plecand acasa spre jumatatea lui septembrie. Aveau o rulota (care probabil ramamea in camping pe tot parcursul anului) in jurul careia isi amenajasera o adevarata gospodarie. Doamna Matilda avea o bucatarie, afara, in fata rulotei dotata cu plita si aragaz electric, frigider, tot felul de vesela si chiar un ventilator in cazul in care briza nu mai facea fata. Domnul italian (nu mai stiu cum il chema) avea si el coltisorul lui, la o masa langa un televizor.

In cele trei zile cat am stat acolo, am ravnit la modul lor simplu si boem de a-si petrece timpul.

La primele ore ale diminetei, cand noi ne beam cafeaua, domnul se urca pe scuter si pleca la piata.

Doamna ramanea sa aranjeze masa si sa pregateasca micul dejun.

Domnul venea cu paine proaspata, iaurturi, placinte si fructe, se asezau la masa si ca doi batrani inca indragostiti, luau micul dejun citindu-li-se fericirea pe chip.

Mi-ar place sa-mi petrec batranetea asa !!!...

A doua zi eram deja prieteni. Le-am aratat pe harta de unde venim, le-am povestit despre Delta Dunarii, iar ei, despre vacantele petrecute in campingul din Stouapa si despre prietenii pe care si-i facusera de-a lungul timpului.

Iarasi m-am luat cu vorba si nu v-am spus mai nimic despre camping.

La intrare, langa receptie exista o terasa, un gratar si un minimarket destul de slab aprovizionat. Pentru cumparaturi foloseam supermaketul aflat la vreo 400 m in capatul stazii si unde gaseai tot ce-ti doreai. Era un fel de Carrefour.

Nu exista decat un singur grup sanitar, dar cu destule cabine de dus, chivete si WC-uri astfel incat nu am stat la coada nici macar o secunda. Totul curat si civilizat.

Exista si un spatiu unde se puteau spala hainele (cu mana). Cred ca nu ma inseala memoria dar pot sa jur ca am vazut si vreo doua masini de spalat rufe…. Bineinteles ca apa calda era non stop.

In mijlocul campingului exista o "insula" unde se gasesc chivetele pentru spalat vase, frigiderele si congelatoarele. Contrar asteptarilor, nici nu erau foarte pline asa ca le-am exploatat la maxim.

Campingul e destul de ingrijit si curat. E adevarat ca nu peste tot este umbra, dar in general iti gasesti locul dorit. Din loc in loc sunt prize de unde te poti alimenta daca doresti, contra sumei de 4 E/zi.

Atat statiunea cu plaja ei, cat si Kalogria Beach se afla la doar cinci minute de mers pe jos, campingul avand o amplasare ideala.

Exista si doua taverne langa camping, una peste drum, cu o minunata priveliste spre plaja Kalogria (din pacate doar cu atat, mancarea lasand de dorit) si o alta, chiar alaturi, cu mancare simpa dar buna.

Noaptea, tot campingul este luminat astfel ca daca ai o necesitate, nu-ti rupi picioarele.

Erau si foarte multi copii care, ziua se plimbau cu bicicletele, bateau mingea sau se jucau intre ei, legand prieteni indiferent de ce nationalitate erau. Limba copilariei si a jocului e mult mai usoara si pe intelesul tuturor.

Nu pot sa-mi explic cum acesti copii (galagiosi uneori) dispareau atunci cand venea ora siestei sau seara dupa ora 22. Nu le mai auzeai gurita, orele de odihna fiind respectate cu sfintenie

Asta inseamna educatie si respect pentru cel de langa tine….

Ne-am simtit bine la Camping Kaloglia astel ca planul nostru de a sta dor doua nopti a fost dat peste cap si am ramas trei nopti aici. Singurul regret este faptul ca nu am fost suficient de convingatoare sa-mi urnesc soferul pana la golfuletele cu apa azurie din apropierea Stoupei. Am vrut relaxare, relaxare am avut!

Sunt sigura ca ne vom intoarce prin aceste locuri si poate atunci vom avea mai mult chef de plimbare si ma voi alege cu inca un vis implinit.

P.S. Pretul a fost de 22 E/zi.

---

VIZUALIZĂRI: 1979 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI