O vizită scurtă

TIPĂREȘTE

„Salina Slănic Prahova este situată la aproximativ 100 km de București, într-un peisaj de o deosebită frumusețe, conferită de zona de dealuri acoperite de păduri de foioase.

Pe seama salinei, a izvoarelor sulfuroase de pe versanții văii Slănicului și a celor șapte lacuri sărate, formate pe vechile exploatări de sare, s-a dezvoltat o activitate balneoturistică, atestată documentar din anul 1853, ce a contribuit la declararea localităţii Slănic Prahova ca staţiune turistică de interes naţional.

Mina Unirea (Salina Slănic Prahova), situată la o adâncime de 208m, pe o suprafaţă de 53.000mp, a fost deschisă vizitării după anul 1970. Circuitul turistic parcurge un traseu care permite evidenţierea unor elemente spaţiale de interes turistic în structura internă a masivului de sare, reprezentate prin cute cu dezvoltare pe zeci de metri, marcate prin alternanţe de benzi divers colorate, cu nuanţe de gri şi alb, diverse caracteristici mineralogice (structură, textură, mod de cristalizare) şi prin puritatea deosebită a sării.

PROGRAM DE VIZITARE Mina Unirea *:

Valabil din 1 octombrie 2017:

Luni - ÎNCHIS

Marţi - Duminică: DESCHIS după următorul program:

» 08:00 primul transport in subteran

» 14:30 ultimul transport in subteran

» 15:30 ultimul transport din subteran

*Transportul turiștilor în/ din Salina Slănic Prahova se face cu microbuze. ”

salrom.ro/slanic-prahova.php

Am plecat dimineața de la Vălenii de Munte pentru a vizita salina. Am mers câțiva kilometri spre Brasov și am făcut stânga pe DJ 100 N spre Teișani, am străbătut toată localitatea, am trecut pe lângă impresionantul Munte Verde și în scurt timp am ajuns la locul de unde pleacă microbuzele pentru a merge în salină. Am știut de la început că nu avem mult timp pentru asta, așa că am intrat în salină cu primele microbuze. Microbuze au fost suficiente pentru toată lumea care era adunată acolo la prima oră de intrare. Am mers puțin prin localitate și am ajuns la gura de intrare în mină.

Din ce am văzut noi, mina este încă în exploatare. Pe drumul din interiorul minei microbuzele se întâlneau destul de des cu camioane care scoteau sare din mină. Drumul în mină este destul de rău și șoferul microbuzului chiar îi spunea unui om că durata de viață a unui microbuz în condițiile care sunt acolo este foarte scurtă.

De unde ne-a lăsat microbuzul am ajuns foarte rapid în sala imensă a salinei. Primul sunet pe care l-a scos soția, la impactul cu sala imensă care ne-a apărut în față, a fost unul de admirație.

Imediat am întâlnit și o noutate pe care, cel puțin noi, nu am mai văzut-o în alte saline, adică un loc pentru odihnă, cu niște separeuri unde erau așezate niște șezlonguri și chiar niște paturi cu cearceafuri și pături. Erau niște oameni care chiar se odihneau acolo înveliți în pături. Mă gândesc că pentru sănătate este foarte benefic.

Am exploatat, atât cât ne-a permis scurtul timp de care dispuneam, cam tot ce e de văzut pe acolo. Ne-a plăcut tot ce am întâlnit aici în afară de o chestie și anume faptul că la spațiul ăla imens care este acolo există un singur loc unde poți să mergi la toaletă. Ne și imaginam părinții care se duc cu copiii la locul amenajat pentru joacă și trebuie să vină cu aceștia la toaletă. E o distanță considerabilă, plus că la temperatura de acolo cred că cam toți fac mai multe drumuri.

Nu stau acum să descriu toate frumusețile care se găsesc în salină, pentru că sunt sigur că a făcut-o altcineva care a scris despre locul acesta, ci vreau doar să spun că, în scurta vizită care am făcut-o aici, am rămas cu o impresie bună despre Salina Slănic Prahova și sper să revenim aici cândva când o să avem mai mult timp la dispoziție.

---

VIZUALIZĂRI: 2401 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI