Pe mare, în jurul insulei Zakynthos

TIPĂREȘTE

O vacanță în Zakynthos n-ar fi completă fără un tur al insulei cu vaporul pentru că doar așa îi putem savura frumusețea apelor albastre și a grotelor misterioase care se adâncesc în stânci inundate de mare. Știu că despre Zakynthos s-a scris mult. S-a scris și încă se va mai scrie pentru că este una dintre cele mai frumoase și mai atractive insule ale Greciei. Am cumpănit dacă la tot ceea ce s-a spus deja mai am a adăuga și eu ceva. Prea puține!

Una dintre excursiile contractate la punctul de informare turistică de lângă Astir Palace Hotel - cel care ne-a găzduit în vacanța noastră în Zakynthos - a fost turul insulei cu vaporul. Numită în oferta agenției partenere "Croazieră la Navagio și Peșterile Albastre" plimbarea pe mare - cu înconjurul insulei - se află în topul preferințelor turiștilor de aceea figurează în ofertele tuturor agențiilor din toate stațiunile de pe insulă.

Pentru minicroaziera efectuată cu TOP CRUISER, o ambarcațiune turistică destul de mare, cu trei punți, am achitat 23 euro/persoană. În ziua de 19 septembrie, la ora 9.00, autocarul ne-a preluat de lângă Hotel Zante Park - Laganas și ne-a condus în portul Zakynthos de unde am ridicat ancora la 10.30. Despre TOP CRUISER - cu o lungime totală de 41 m și cu o punte mobilă de 12 m care facilitează debarcarea turiștilor pe plajele de vizitat - se spune că este cel mai rapid, cel mai nou și cel mai mare vas de croazieră de pe insulă. N-am reținut câte locuri sunt pe cele trei punți, dar pot spune că turiștii au la dispoziție snack-bar, toalete, precum și suficiente locuri pe puntea superioară unde se pot prăji la soare în timpul deplasării pe mare. Puntea a doua are și locuri umbrite de aceea este preferată de familiile cu copii și de persoanele care nu pot sta întreaga zi la soare. Tot pe puntea a doua se află și snack-barul care oferă gustări și băuturi. Chiar dacă prețurile nu sunt tocmai mici (de exemplu, un sandwich cald cu o porție de cartofi prăjiți și un pahar cu bere costă 9 euro) este o bună alternativă pentru cei care nu și-au luat mâncare la pachet.

Admirând clădirile de pe faleză, bărcile legate la țărm și bisericuța de pe dealul Bohali pe care urma să o vizităm a doua zi, am lăsat în urmă portul și Zante Town, capitala insulei. Dincolo de Krioneri Cape, urmând linia coastei de est, spre nord, ghidul - inclusiv în limba română - ne semnala fiecare dintre stațiunile pe lângă care treceam. Cu toate că vasul naviga la o distanță relativ mare față de țărm, puteam vedea plajele, hotelurile și chiar oamenii pe întinderile de nisip. Tsilivi cu 2 km de plajă, una dintre cele mai bune și mai apreciate plaje din Europa, premiată cu "Blue Flag", Alikanas și Alikes care flanchează golful Alykon, Xygia cu apele ei sulfuroase, Makris Gialos, Mikro Nisi și multe alte plaje mai mici se înșiruie ca mărgelele pe ață de-a lungul coastei estice, cu pante line, înverzite, până aproape de portul Agios Nikolaos.

În golful cu ape sulfuroase, la Xygia, s-a făcut prima oprire pentru o repriză de înot de 30 de minute. Xygia este o plajă mică, cu pietriș, fără nici un fel de amenajare. De aceea, cei care vin pe cont propriu, cu intenția de a rămâne mai mult, ar trebui să fie pregătiți cu toate cele necesare.

Blue Caves - Peșterile Albastre - se situează în topul atracțiilor acestei minicroaziere. Dincolo de Agios Nikolaos, spre Skinari Cape, țărmul stâncos devine tot mai spectaculos, cu grote mai mari și mai mici care se înlănțuie în formațiuni cu totul deosebite. Apele ireal de albastre, stâncile albicioase învăluite de vegetație specifică, misterul adâncurilor mării și al profunzimilor grotelor îți dau o stare de spirit neobișnuită.

TOP CRUISER - vasul nostru de croazieră, destul de mare - a trecut pe lângă Peșterile Albastre fără a opri. Dacă doriți să le vedeți mai de aproape sau chiar să intrați în ele, este necesar să vă îmbarcați pe un vas mic. Se poate ajunge acolo și pe uscat, cu mașina până la o mică moară (am zărit-o și de pe mare), apoi pietonal până la o scară în josul căreia, pe pietre, se poate face și plajă. Acesta este punctul de plecare pentru înotătorii experimentați și pentru scafandrii care explorează peșterile.

După cel mai nordic punct al insulei - Skinari Cape - croaziera a continuat pe coasta vestică, spre sud, pe lângă Ankathaki și insula Kafirou până la Navagio. Pe unele hărți Navagio figurează cu numele Shipwreck.

Navagio - Plaja Naufragiului - cea mai frumoasă și cea mai încărcată de mister dintre toate plajele insulei Zakynthos este în același timp una dintre cele mai fotografiate plaje din Grecia. Venind aici pe calea apelor, ocolind stâncile care înaintează mult în mare, golful ascuns de pereții laterali, foarte înalți, îți apare dintr-odată în toată măreția lui. Peisajul este copleșitor. În mijlocul plajei zace de mai bine de 35 de ani epava ruginită, devenită legendară, care nu doar că a dat golfului un nume, dar a și atras și atrage încă mii și mii de turiști.

Se spune că vasul de origine scoțiană construit în prima jumătate a sec. XX, trecut prin mâinile a mai multor proprietari, în 1980 - când a eșuat - se numea Panagiotis și făcea contrabandă cu țigări pentru mafioții italieni. Despre Panagiotis se spun încă multe alte lucruri așa încât nu-ți rămâne decât să crezi ceea ce vrei. Se spune că vasul urmărit de paza de coastă a Greciei ar fi încercat să se ascundă între pereții înalți ai golfului, dar a naufragiat din cauza curenților marini și a vremii neprielnice. Alții susțin că nava urmărită, atacată de paza de coastă, s-a scufundat în apropierea țărmului și că valurile au adus epava pe uscat. Sunt și dintre aceia care afirmă că ruginitura a fost pusă acolo special și că s-a țesut legenda în legătură cu ea doar pentru a-i atrage pe turiști. Mărturisesc sincer că pe mine nu mă interesează cum și de ce a ajuns acolo. Cert este că Navagio cu epava ei ruginită, dar mai ales cu frumusețea ei naturală, unică, este una dintre cele mai atractive plaje din Grecia.

Accesul pe plaja Navagio se poate face numai pe mare, dar poate fi admirată și fotografiată și de sus, de pe promontoriu. La jumătatea drumului dintre satele Volimes și Anafonitria există un drum asfaltat care duce la un parc în care s-a amenajat un balcon special de unde se poate admira plaja și întinderea nesfârșită a mării. Priveliștea panoramică de pe promontoriu, de la mare înălțime, este fantastică, dar… atenție! Cei care suferă de rău de înălțime trebuie să se gândească de două ori dacă vor să se aventureze acolo. Eu am văzut Navagio în ambele moduri și nu pot spune cum mi-a plăcut mai mult. Culoarea apei, claritatea ei, pereții înalți de stâncă aproape verticali alcătuiesc un peisaj fascinant. Sper că am reușit să surprind imagini grăitoare.

Popasul la Navagio pentru plajă și înot a fost de 1 oră și 15 minute. Când a fost coborâtă puntea mobilă care facilitează debarcarea turiștilor, am dat întâietate celor mai grăbiți, apoi am coborât și eu. Pietricelele de la țărm nu sunt prea prietenoase cu tălpile, de aceea este bine să aveți încălțăminte specială. Nici așa-zisul nisip de culoarea mierii (de fapt tot niște pietricele foarte asemănătoare cu semințele de susan) nu este mai prietenos. Piciorul se afundă mult, iar deplasarea se face anevoios dacă nu ești echipat corespunzător. În golf, foarte aproape de mal, apa mării - albastră și clară - se adâncește brusc. Deci, atenție! Înainte de acostare, ghizii de pe vas atenționează că la Navagio este interzis a sări în apă de pe punți (se spune că cei care nu se conformează sunt amendați). De asemenea, nu este recomandat a urca pe epava ruginită din cauza unor posibile accidentări. Cu toate acestea, am văzut destui temerari cocoțați pe vasul ruginit, fotografiindu-se în această inedită postură.

Părăsind Navagio am continuat călătoria spre Porto Vromi. Frumoasa lagună străjuită de insula Agios Ioannis are două porturi naturale în care bărcile pescărești așteaptă o nouă ieșire în larg. Poate că trebuia deja să menționez că între coasta de est și cea de vest a insulei Zakynthos este o mare diferență. Dacă prima este verde, cu pante line și cu plaje amenajate, cea de-a doua este foarte abruptă, cu peisaje sălbatice și cu nenumărate golfuri mici, necălcate de picior de om. Am trecut pe lângă Schiza - golful pe țărmul căruia, pe o stâncă, se află crucea comemorativă a eroilor greci căzuți în cel de-al doilea război mondial, apoi am continuat pe lângă Porto Limnionas, Porto Roxa și mica insulă Karakonisi ajungând în cele din urmă în Golful Keri. De aici și până la Laganas zona ne era cunoscută. Făcuserăm deja o plimbare pe mare în căutarea țestoaselor Caretta-Caretta ocazie cu care am văzut și celebrele peșteri Keri - spectaculoase, cu ape albastre - accesibile numai de pe mare, Marathias Cape, cel mai sudic punct al insulei, precum și misterioasele insule-surori Myzithres. Voi spune doar că în apele golfului Keri, după ce căpitanul vasului ne-a oferit surpriza de a intra cât se putea de mult în una dintre grotele mari dându-ne și răgazul de a admira și de a fotografia, am făcut ultima oprire. Repriza de înot în apele albastre de la Keri a durat 30 minute.

Despre insula Marathonissi pe lângă care am trecut, se spune că până la cel de-al doilea război mondial a fost locuită. Astăzi este doar habitatul țestoaselor Caretta-Caretta ocrotite de lege, care-și fac cuiburile aici. Se mai spune că în trecutul foarte îndepărtat Marathonissi era conectată la Zakynthos.

Dincolo de golful Laganas - cea mai sudică zonă a insulei, cu Parcul Național Marin care gazduiește mult admiratele țestoase Caretta-Caretta, cu o imensă plajă cu nisip și cu o stațiune bine amenajată - intram din nou într-o zonă necunoscută. Pe lângă mica insulă Pelouzo, am ocolit Gerakas Cape cu bisericuța albă care se vede de pe mare, apoi - din nou în partea estică a insulei - lăsând în urmă rând pe rând toate stațiunile peninsulei Vasilikos cu plajele lor lungi, nisipoase (Porto Roma, Mavratzis, St. Nikolas, Banana, Porto Zoro, Argassi) am ajuns de unde am plecat. În port, la Zante Town, autocarele ne așteptau pentru a ne conduce pe toți la hoteluri.

Vreau să adaug la final că între cei care au făcut această croazieră, turiști din mai multe țări, tinerii au constituit ponderea. Au fost și dintre aceia care au venit cu copiii (vreo trei, foarte mici, dormind în cărucioare cu suzete în gură sau țipând atunci când nu le convenea ceva). În punctele de mare interes, acolo unde vasul nu oprește (ex. Peșterile Albastre), toată lumea dă năvală în partea stângă pentru fotografie. În rest, unii discută sau mănâncă, alții fac coadă la bar sau la toalete, iar alții dorm de-adevăratelea, fără pic de interes pentru frumusețile unice pe lângă care trec. Când se dă startul la înot, ies brusc din amorțeală și… "bâldâbâc", sar în apă de unde nu mai ies decât atunci când se strigă adunarea pentru plecare și revin la picoteală. Am văzut și persoane care, cufundate în reverie, privesc în extaz apele albastre, stâncile spectaculoase și grotele inundate.

Concluzii

Plimbarea pe mare, în jurul insulei Zakynthos, a fost foarte frumoasă. O consider cea mai frumoasă excursie care se poate face în Zakynthos, de aceea o recomand cu căldură tuturor. Excursia variază ca preț, durată, locuri de oprire pentru plajă și înot în funcție de agenția de la care o cumpărăm, de locul de plecare, precum și de vasul cu care facem croaziera.

În legătură cu TOP CRUISER - vasul cu care am făcut noi croaziera, o remarcă. În timpul de oprire, când majoritatea turiștilor părăsea vasul pentru plajă sau înot, am văzut că personalul de la bar aduna de pe mese nu doar recipientele goale, ci și pe cele negolite total, unele dintre ele cu mult conținut. Pe scurt, nu cred că e drept a forța în felul acesta vânzările de la bar.

---

VIZUALIZĂRI: 3929 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI