Umbra vremurilor de altădată – Castelul Teleki din Gornești

TIPĂREȘTE

Transilvania e înțesată de palate, conace, castele și case de vânătoare ale vechilor familii nobiliare. În sate mai mici sau mai mari, în așezări cu nume cunoscut sau nu, lângă șosea sau în mijlocul unor parcuri există construcții impresionante care încearcă să supraviețuiască epocii contemporane. Ar fi mult de scris despre oportunitatea restaurării unor exemplare arhitectonice deosebite, despre piedicile financiare și birocratice sau disponibilitatea proprietarilor/moștenitorilor. Cert este faptul că unele clădiri din această categorie au dispărut deja, altele sunt într-o stare deplorabilă, câteva încă se păstrează într-o condiție bună (dar necesită intervenții rapide) și foarte puține au fost restaurate/consolidate și au primit o destinație clară. Din rândul construcțiilor nobiliare transilvane care se află încă pe linia de plutire menționăm Castelul Teleki din Gornești.

Întâmplarea a făcut ca la doar două săptămâni după ce am citit articolul @krisstinnei dedicat triplei experiențe prin castelele din județul Mureș (vezi impresii), să ajung în zonă și să trec pragul așezământului nobiliar Teleki.

La circa 18 km distanță de Târgu Mureș și 14 km depărtare de Reghin, în localitatea Gornești, se află ansamblul arhitectonic în stil baroc Castelul Teleki. Printre ramurile copacilor zărim încă de când rulam pe DN 15 monumentala clădire din apropierea râului Mureș. Un spațiu destul de larg oferă posibilitatea de a parca în fața porților domeniului. Un panou mare ne confirmă că suntem în locul care trebuie, intervalul orar în care se poate vizita castelul (10.00-18.00), adrese web de contact și un număr de telefon. Porțile închise și lacătele vizibile de la distanță te descurajează inițial, dar realitatea este alta. Un apel la numărul afișat te pune în legătură cu o persoană care îți confirmă faptul că monumentul se poate vizita. Peste câteva minute apare un îngrijitor/angajat care ne invită în interiorul domeniului și ne transmite într-o limbă română „stricată” că putem beneficia de explicațiile în limba engleză a unei doamne pe care o poate chema imediat. Dușmanul „timp” nu ne lasă în pace și ne pune la dispoziție doar câteva zeci de minute pentru a poposi pe domeniul Teleki, astfel că am refuzat politicos oferta.

Pas cu pas pătrundem în lumea nobiliară transilvăneană traversând un pod peste fostul șanț cu apă al cetății inițiale din secolul al XV-lea. Un ochi de apă, frunze de nufăr, o mică insulă, resturile unor statui – sunt vagi urme ale amenajărilor din parcul de altădată. Reședința nobiliară are forma literei U, corpul central ieșind în evidență prin cupola mare a acoperișului și ceasul din vârf. Intrăm într-un gang boltit, trecând pe sub balcon și locul unde sute de ani a stat blazonul familiei Teleki (pe care îl admirăm acum în gang).

O scară laterală ne introduce în lumea castelului Teleki; la etajul 1, pe hol, este amenajat un mic colț de audiții muzicale și odihnă. Mozaicul de pe jos este original, soba așijderea (de altfel, alte câteva asemenea sobe – de culori și forme diferite – sunt printre puținele piese originale păstrate). Suntem încântați și de mulțimea ușilor de lemn originale. În stânga și dreapta se deschid culoarele corespunzătoare celor două aripi ale castelului – holuri lungi cu ferestre nenumărate și camere alinaite una după alta (52 la număr, se pare). Îmi aduc aminte de cele citite în diverse articole: ferestrele sunt în număr de 365, câte una pentru fiecare zi a anului. Ochiurile de geam oferă o lumină naturală benefică care pătrunde în toate ungherele clădirii – interesante sunt cele ovale.

Sala de recepție din corpul central este magnifică: o încăpere foarte înaltă din care coboară candelabre (care conțin încă piese originale de Murano), arhitectura pereților, pictura cu motive florale de pe tavan, sobele albe în stil rococo. Într-una din aripile castelului, am deschis o ușă monumentală și am găsit un salon de luat masa decorat cu un mobilier frumos, nelipsita sobă, veselă, obiecte și fotografii de epocă. În mai multe locuri, pe pereți, este expusă colecția de covoare orientale a unuia din descendenții Teleki – de diferite mărimi și culori (există și covorașe de rugăciune pentru copii), cu înscrisuri religioase, colecția reflectă o parte din spiritualitatea islamică. Pavilionul central și turnul ceasului constituie cea mai veche parte a ansamblului arhitectonic fiind construite în 1777.

Sub arcadele de la parter găsim statuile în stil baroc care împodobeau parcul englezesc al castelului. Cred că sunt doar o parte din cele șapte figuri mitologice amplasate în parc între anii 1906-1909; vitregiile vremii și ticăloșia unor oameni au distrus parțial aceste statui. Ele reprezentau pe Neptun, Marte, Ceres, Junona, Venus, Bachus și o figură neidentificată. Acum, statuile rănite, bucăți din socluri și alte ornamente zac pe holul parterului.

Ne-am întâlnit pe unul din holuri cu contele Kalman Teleki care ne-a salutat politicos, se îndrepta spre o întâlnire într-una din sălile castelului. Am ieșit în curtea de onoare a castelului, apoi în parcul înconjurător, o urmă nedefinită a ceea ce a fost odată.

Cei circa 3200 de metri pătrați ai castelului sunt greu de întreținut, domeniul la fel; moștenitorii încearcă să adune fonduri pentru a salva reședința de la distrugere. Se urmărește redarea proprietății domeniului turistic-cultural și chiar se organizează în acest scop evenimente tematice, iar vizitatorii pot dona orice sumă doresc. De altfel, o parte din ascendenții familiei Teleki au avut preocupări temeinice în domeniul istorico-cultural (biblioteci, explorări geografice, săpături arheologice, învățământ etc.).

Vizitarea neplanificată a acestui edificiu în stil baroc, considerat unul dintre cele mai mari și mai frumos din Transilvania, a fost interesantă. Promovarea unor asemenea locuri este esențială, restaurarea lor și transformarea în puncte de interes (centre culturale, obiective turistice, loc de desfășurare pentru evenimente tematice etc.) ar constitui un pas mare. Ar fi în avantajul tuturor: proprietarului, comunității locale, turiștilor de pretutindeni, culturii, în general.

---

VIZUALIZĂRI: 3398 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI