Cascada 7 Izvoare (1269m) cu a ei apă miraculoasă și pură

TIPĂREȘTE

Din categoria excursiilor de o zi, la jumătatea lunii iulie, am ales un traseu destul de ușor prin Parcul Național Bucegi și asta pentru că doar cu puțin timp în urmă am văzut niște poze cu o cascadă de care nu mai auzisem. Asta a fost destul de ciudat pentru că în anul în care am descoperit drumul de la Moroeni - pe lângă Sanatoriu de TBC și apoi Zănoaga - Bolboci - Cheile Tătarului - Padina - Peștera..., o vară întreagă am mers numai în direcția aceea și credeam că chiar dacă nu am ajuns în toate locurile, măcar am auzit de ele. Dar această cascadă este prea puțin promovată, nu există pe indicatoare, așa că asta să fie explicația.

Cum aproape tot excelul meu cu lucruri de văzut se completează pornind de la poveștile cuiva care a fost acolo, dar cel mai des de la poze, am văzut cascada în pozele unei prietene care fusese cu o săptămână înainte, am plăcut-o și am pus-o imediat pe tapet.

Este vorba despre Cascada 7 Izvoare (1269 m) iar traseul pe care trebuia să-l facem ca să ajungem la ea pornea din Cheile Zanoagei, care fac parte din Rezervația Naturală Zănoaga - Lucăcilă și se întind pe aprox 2 km spre Lacul Scropoasa. Pentru că nu există pe indicatoare, așa cum spuneam, ca să ajungem la ea am urmat traseul spre lacul și cabana Scropoasa.

Ziua pe care am ales-o nu era foarte potrivită pentru drumeție. Meteo zicea că duminică va fi o vreme schimbătoare, iar la munte va ploua după amiază. N-are nimic, să plouă după-amiază, până atunci noi avem drumeția încheiată. La 5,30 dimineața prietenii cu care ne duceam se uitau la meteo, în direct, pe zona Zănoaga și vedeau că plouă de rupe, a fost chiar o furtună cu vijelii. La 6,30 ne-au sunat să ne întrebe dacă mai pornim de acasă. Pornim, că dacă a plouat deja, poate asta a fost, iar la munte apa se scurge repede.

Fără să ne uităm și la gradele din ziua aia (în București erau 25 dimineață când am plecat), ne-am echipat ca de vară și la 7,30 ieșeam din București. Pentru cascadă trebuia să ajungem în Parcul Natural Bucegi în zona Bolboci - Zănoaga și pentru drum aveam două posibilități:

- pe DN1 până la Sinaia și acolo să facem stânga spre Cabana Cuibul Dorului - Șaua Dichiu -Zănoaga, aprox 150 de km sau

- pe DN71 prin Târgoviște - Pucioasa - Moroeni și la Cota 1000 să părăsim DN71 și să continuăm pe TransBucegi, pe DJ713 în aceeași direcție, Cabana Cuibul Dorului - Șaua Dichiu, un drum mai lung cu vreo 20 de km, dar preferat de noi de câțiva ani.

Există și varianta Sinaia - Târgoviște pe DN 71 - Moroeni - satul Glod - Sanatoriul TBC Moroeni - direcția Padina - Camping Zănoaga, dar cine se mai încumetă pe drumul ăla când avem frumusețe de șosea asfaltată pe la Dichiu?

Ulterior, am văzut că la cascadă se poate ajunge și cu mașina pe un drum forestier pe care l-am văzut destul de bun. Chiar înainte de a ajunge la Campingul Zănoaga se lasă la stânga un drum forestier, iar la intersecția aceea sunt mai multe indicatoare printre care și spre Moroeni. Acela este drumul, numai că mergând pe el, la următoarea intersecție trebuie urmat drumul către care nu este indicator. Asta am aflat de la câțiva turiști pe care i-am găsit cu mașina la cascadă și i-am întrebat. Dar este păcat. Traseul este ușor, diferența de nivel este de nici 200 de m, ceea ce îl face accesibil tuturor categoriilor de vârstă și durează aprox 1,30 ore pe sens.

Dar revenind la dimineața noastră și la drum, noi am ales varianta prin Târgoviște - Pucioasa - Moroeni - Cota 1000 - Cabana Cuibul Dorului - Șaua Dichiu, pe șoseaua asfaltată pe care am avut priveliști de Austria, iar de aici drumul se ramifică și la stânga mergi spre Padina/Peștera iar la dreapta spre Zănoaga/Peștera. Foarte curând am ajuns la Campingul Zănoaga, unde am lăsat mașina pentru că de acolo începea traseul pentru drumeția noastră.

Am fost gata de intrare în traseu, înainte de ora 10, numai bine să ne ducem și să ne întoarcem înainte să vină ploaia de după-amiază, așa cum citisem. Dar nici la ora aceea vremea nu era prea prietenoasă. Cred că erau în jur de 10-12 grade, iar noi eram în pantaloni aproape scurți și maieuri. Noroc că avem întotdeauna prin mașină o geacă de ploaie și niște ciorapi din fâș pentru protecția de gâze, urzici, noroi, zăpezi și alte alea pe care ni le-a făcut soțul de când ne-am căsătorit și de care suntem nedespărțiți când mergem prin pădure, fie vară, fie iarnă. Acuma ne-au prins foarte bine pentru că i-am tras până sub genunchi și ne-au mai ținut puțin de cald.

Chiar dacă nu ne dădeam seama cum se va alege vremea pentru că era înnorat și nu știam dacă ploaia aia de după amiază nu va veni mai devreme, ne-am încumetat la drum așa cum am văzut că au făcut o mulțime de oameni care erau în zonă.

Traseul pentru Cascada 7 Izvoare începe așadar din fața Campingului Zănoaga (1373 m), așezat pe malul Ialomiței, imediat după ce treci podețul peste Ialomița, este foarte bine marcat, cu cruce albastră, dar pe nici un indicator nu am văzut Cascada 7 Izvoare, ci Lacul și Cabana Scropoasa și pe acelea le-am urmat și noi.

Campingul Zănoaga arată foarte bine, am numărat 14 căsuțe, dar are și loc de campare, câteva foișoare și cu toate că am vrut să intrăm să îl vizităm, proprietarii erau acasă și aveau tot felul de activități, așa că nu i-am deranjat, însă ne-a plăcut ce am văzut.

Am intrat în pădure și foarte curând am dat de primul podeț de lemn, pe care l-am traversat, după care traseul s-a îngustat și am continuat pe o potecă pe lângă râul Ialomița aproape acoperită de verdeață.

Tot drumul ne-a mirosit frumos pentru că plouase toată noaptea, dar apa era scursă și poteca numai bună de mers. Pe tot traseul am întâlnit panouri informative despre flora și fauna din Parcul Natural Bucegi dar și panouri că zona este frecventată de urși. La câtă lume era pe traseu, că ne întâlnim cu ursul, a fost ultima noastră grijă. De când mă plimb eu prin păduri, pe trasee mai grele sau mai ușoare, n-am văzut atâta lume ca în acea duminică. Cred că am fost în jur de 200 de persoane pe traseu. Au fost porțiuni de potecă cu teren ușor accidentat cu pietre mari, pe care puteai aluneca și presupunea puțină atenție, în care a trebuit să așteptăm ca să înainteze cei din fața noastră. Niciodată nu ni s-a mai întâmplat așa ceva.

La al doilea podeț de pe acest traseu nu am mai avut noroc. Jumătate fusese luat de ape în noaptea care tocmai trecuse și aveam varianta să trecem prin apă, pe pietre, numai că era destul de vijelioasă și trecea puțin peste pietre, așa că era riscul să alunecăm și să ne udăm. Foarte puțini au făcut cale întoarsă iar restul, ajutați de 3 băieți vânjoși pe care i-am găsit acolo și la întoarcere, am traversat apa și am mers mai departe.

Am ieșit din pădure în zona Barajului Scropoasa unde sunt și câteva case și drumul se bifurcă. În lipsa unor indicatoare clare către cascadă, l-am întrebat pe un nenea care trebăluia prin curte încotro trebuie să o luăm de acolo și ce putem vedea. Ne-a spus că în dreapta la aprox 400 de m era Lacul Scropoasa și Cheile Orzei, dar care nu se pot vizita de aici pentru că sunt blocate de lac, iar în stânga, tot la 400 de m găsim Cascada 7 Izvoare. Pentru că ea era obiectivul nostru, am luat-o întâi la stânga. Noi zicem că n-au fost 400 de m ci mai puțin.

Am găsit Cascada 7 Izvoare foarte bogată pentru că plouase noaptea atât de mult. Cascada adună 7 izvoare care răsar din munte iar oamenii de știință români și străini consideră apa miraculoasă, cea mai pură apă din România, iar unii spun că și din Europa. Are un debit de 400 de litri pe secundă și se spune că este atât de pură pentru că trece printr-un zăcământ de argint.

Legenda spune că însuși Zamolxe a băut prima dată din apa aceasta pură și că locul ar fi sfânt. Eu nu știu ce spun unii și alții, dar știu că am văzut o minunăție de cascadă.

Nu am găsit și un izvor așa cum ne așteptam, dar noi am băut din ea. Am înțeles că apa de aici se comercializează de către o firmă, în special în butoaie mai mari, chiar sub numele de 7 Izvoare.

Era păcat să plecăm din zonă fiind atât de aproape de Lacul Scropoasa, așa că ne-am întors la baraj și am luat-o în direcția opusă, spre lac, după indicatorul cu zonă frecventată de urși.

Lacul verde-albastru Scropoasa (1197 m) este un lac de baraj artificial și are o suprafață de aproape 6 hectare. El alimentează hidrocentrala de la Dobrești, una dintre cele mai vechi din țara noastră.

Cheile Orzei, cele mai înguste chei de pe râul Ialomița și printre cele mai înguste din România, sunt blocate de lac în această zonă, dar cât se poate vedea, te lasă fără cuvinte. Ele se pot vizita din partea opusa, dinspre Dobrești (Tabăra Vânătorul), iar traseul are 2,5 km din care cheile propriu-zise au câteva sute de m, așa după cum ne-a informat soțul, care n-a ratat nici aceste chei în tinerețea lui. Poate vreodată vom ajunge să facem o drumeție și prin ele.

N-am putut să ne bucurăm așa cum am fi vrut de lac, care este mărginit de o potecă și voiam să-i dăm roată, pentru că ploaia care începuse încă de la cascadă, în zona lacului s-a întețit. Am traversat podul și am stat foarte puțin în zonă pentru că mai aveam un drum de făcut înapoi iar ploaia nu părea să se oprească.

Interesant era faptul că pe când noi ne întorceam, alți turiști abia veneau și n-aveau nici o treabă cu ploaia, să grăbească pasul, sau să se întoarcă. Asta mi-a dat de gândit și mi-am dat seama că noi ne-am cocoloșit prea mult în ultima vreme. Dacă plouă nici vorbă să ieșim din casă, dar cred că nu este o abordare potrivită. Ploaia nu s-a oprit până când am ajuns înapoi la mașini. De pe la jumătatea traseului ne-am și udat pentru că apa a pătruns și s-a scurs pe noi, dar nu ne-a fost frig, a fost o ploaie caldă.

Cum am ajuns s-a oprit însă, cum altfel? Și până seara când am ajuns acasă am avut parte numai de soare. Prietena noastră mai bătrână și mai înțeleaptă a avut geanta plină de maieuri de schimb, suficiente și pentru noi. Nu conta că erau cu 2 numere mai mari, că bărbații s-au îmbrăcat și ei cu maieuri decoltate de damă…, așa am intrat în Cabana Bolboci ca să mâncăm. De la ploaie, de la efort… nu știm de la ce, dar ni s-a părut mâncarea aia așa de bună… Am mâncat/băut la Bolboci ciorbă de fasole cu ciolan, ciorbă de văcuță, o MBS, un păstrăv cu mămăligă, o porție de clătite, un jagermaister, 2 ceaiuri cu rom și toată masa ne-a costat 76 de lei.

Am găsit Cabana Bolboci așa cum o știam. Cu cele două corpuri de clădire și cele 60 de locuri de cazare și cu restaurantul și terasa ticsite de lume. Ce am găsit diferit au fost străinii pe care i-am auzit în ziua aceea peste tot. Atâta lume, printre care mulți străini, nu am mai văzut altă dată când am fost în zonă.

Și uite-așa am avut noi parte în ziua aceea de o ofertă 3 în 1 pentru că mergând pe același traseu am bifat 3 obiective, Cheile Zănoagei, Lacul Scropoasa dar și frumoasa Cascadă 7 Izvoare. Ca să nu mai spunem de bonusul Bolboci, lacul șI cabana. Dacă ai mai mult timp la dispoziție de aici poți ajunge ușor și la Peștera Ialomicioarei, la Cabana Padina, unde am mâncat de fiecare dată ieftin și bun, la Cheile Tătaru Mare sau Turbăria Laptici.

Ne-am întors acasă (din nostalgie) pe drumul vechi, neasfaltat, pe lângă Sanatoriul TBC, care ne-a scos în satul Glod și apoi în Moroeni. Și acest drum este spectaculos, dar are porțiuni destul de rele aproape de Glod, așa că nu vi-l recomand decât dacă aveți vreo nostalgie ca și noi. Nouă ne-a făcut plăcere să ne amintim de vara când am descoperit această zonă și cât de des am revenit atunci. Ne-am oprit de multe ori pentru peisaje și poze și se înserase deja când am plecat din Moroeni spre casă.

Ce am învățat eu din această excursie? Că altădată nu ne mai luăm după meteo pentru că nu s-a potrivit absolut deloc. Zicea că de dimineață este frumos și după amiază plouă și a fost taman invers. Nu este prima dată când vremea nu se potrivește cu ce citim. Și chiar dacă meteo se potrivește ne-am propus să avem curaj și să facem lucruri. Ploaia care ne-a însoțit tot drumul la întoarcere nu ne-a făcut nimic, ba dimpotrivă ne-a adus aminte de copilărie și tinerețe și am avut un sentiment foarte plăcut. Chiar ne-am amuzat și toți copiii pe care i-am văzut mergând liniștiți prin ploaie, alături de părinții lor, ne-au dat o lecție pe care sper să n-o uităm și ne-am propus să nu mai lăsăm ca o biată ploaie să ne strice vreodată planurile.

---

VIZUALIZĂRI: 29817 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI