Delft - un scurt popas

TIPĂREȘTE

În programul circuitului "Marea Britanie - 20 zile, autocar", în cea de-a 16 zi - între multe altele - se putea citi următoarea informație: "În Delft - shoping la centrul de porțelan." Atât și nimic mai mult! Nu eram pregătită nici pentru shoping și nici pentru vreun alt gen de vizită la Delft, dar într-o zi de vară, după un drum atât de lung, un popas era oricum binevenit. Eram deshidratată, iar apa pe care o aveam în autocar nu mă mai mulțumea. Speram să găsesc în oraș ceva mai bun, mai revigorator. Cu acest gând am poposit la jumătatea distanței dintre Rotterdam și Haga, în Delft, un orașel tipic olandez. Conform programului turistic, autocarul ne-a lăsat undeva în apropiere de Royal Delft Shop - centrul expozițional cu vânzare a renumitelor poțelanuri. Tocmai se închisese, dar la insistențele ghidului și poate în nădejdea sporirii încasărilor zilei, ni s-a permis intrarea.

Trebuie să spun că atunci nu știam mare lucru despre porțelanurile de Delft, în scurtul răstimp petrecut pe drumul de la Rotterdam la Delft ghidul nereușind să ne furnizeze nici măcar o informație. Despre vizitarea fabricii pentru cunoașterea procesului de producție, precum și pentru aflarea întregii istorii a porțelanului olandez, nici nu se punea problema. Orele erau prea înaintate, iar noi, după o altă oprire la Haga, trebuia să ajungem la Amsterdam, la Park Plaza Hotel unde aveam cazarea.

Dar, pentru că voi povesti despre vizita la Royal Delft Shop care nu este un magazin ca oricare altul, se cuvine să spun câteva cuvinte despre porțelanurile de Delft.

Acum mai bine de 400 de ani, când Compania Olandeză a Indiilor de Est își avea sediul la Delft, porțelanurile Orientului Îndepărtat - albe, decorate cu desene albastre - au pătruns și în Țările de Jos. Ele au stârnit atât de mult interesul încât meșterii locali, cu materiale de asemenea locale, au început să le copieze. Din sec. XVI când în Delft a fost înființat primul atelier de ceramică și până în secolul următor, orașul a ajuns să numere 32 de astfel de ateliere. Din tot ceea ce a fost atunci, astăzi mai există doar o fabrică - cu tehnici și tehnologii înnoite - care poate fi vizitată de cei care au curiozitate în acest sens și beneficiază de timp în plus. Desigur, desenele orientale au fost treptat înlocuite cu altele de inspirație olandeză, astfel încât în prezent decorurile porțelanurilor de Delft abundă în peisaje olandeze cu mori de vânt, cu canale, cu arbori și case, dar și cu compoziții florale foarte elaborate și chiar cu reproduceri din lucrările marilor pictori olandezi.

Pentru faima pe care a adus-o orașului și industriei ceramice olandeze, De Porceleyne Fles - compania înființată în 1653 care produce și în zilele noastre numai ceramică pictată manual - începând din 1919 este denumită Royal Delft.

Cu tot renumele pe care îl are Royal Delft, acest creator de obiecte frumoase și foarte valoroase și-a amenajat centrul expozițional cu vânzare într-o clădire modestă, fără nimic atractiv la exterior. Interiorul însă copleșește. Nu știu dacă acolo am fost vizitator într-un muzeu de artă ceramică sau am fost cumpărător într-un magazin. Cred însă că atât organizatorii excursiei cât și gazdele de la Royal Delft Shop vedeau în noi deopotrivă vizitatori și potențiali cumpărători. Dar, pentru a cumpăra ceva important trebuiau conturi sau portofele groase. În încăperea mare, bine luminată și foarte frumos amenajată, sunt vitrine securizate în care sunt expuse produsele cele mai scumpe, pe care le puteam doar privi, dar și standuri cu produse mai modeste atât ca dimensiuni cât și ca preț pe care le puteam atinge.

Vaze de diferite forme și dimensiuni, farfurii decorative și platouri ornamentate cu mori de vânt sau cu plante și păsări, cești cu farfurioare, ceainice, bomboniere, solnițe, linguri decorative, sfeșnice, bibelouri, ba chiar și ceasuri și ornamente pentru pomul de iarnă (clopoței și globuri de diferite forme) toate pictate artistic. Prețuri? De la 4-5 euro până la 10000 euro. Ce mi-a plăcut cel mai mult? "Fata cu cercel de perlă" una dintre capodoperele pictorului Jan Vermeer van Delft reprodusă pe o farfurie decorativă care costa... nu mai puțin de 679 euro. Nu mi-am permis să aduc acasă "Fata cu cercel de perlă" sau "Mona Lisa olandeză" cum i se mai spune, dar pentru că mi-au plăcut atât de mult și ornamentele pentru pomul de iarnă - exista acolo și un brad artificial împodobit chiar dacă ne aflam în plină vară - întru aducere aminte, am cumpărat două globuri pictate. Le-am purtat cu mare grijă până acasă, iar anul trecut mi-au împodobit pentru prima oară bradul de Crăciun.

De la Royal Delft Shop ghidul ne-a adus în Market - Piața centrală, una dintre cele mai mari piețe vechi ale Europei, de formă dreptunghiulară, având pe laturile scurte, față în față, primăria și biserica cea nouă. Nu știu dacă ideile pe care le am acum în minte merită a fi expuse aici și supuse atenției celor care, eventual, vor citi aceste rânduri, dar… să-mi deschid inima, totuși!

Ghidul ne-a propus să ne conducă prin piață și la cele două biserici istorice pretinzând câte 2,5 euro/persoană pentru serviciile lui suplimentare. Desigur, nimeni nu era obligat să-l urmeze. Eu nu l-am urmat pentru că - așa cum am spus de la început - dorința mea cea mai mare în Delft a fost să găsesc un fresh revigorator de portocale. L-am găsit repede la un bar neaglomerat de acolo, din piață. În timp ce savuram sucul dătător de noi energii, n-am putut să nu mă întreb de ce pretind unii ghizi români astfel de suplimente când ei oricum au fost plătiți și puși să ne însoțească. Dacă ar fi fost o deplasare cu autocarul undeva într-un loc aflat în afara traseului prestabilit, parcă aș mai fi înțeles cumva. Dar, să alergi după el numai pentru a ajunge o dată cu el la ușa unei biserici pe care o poți nimeri și singur pentru că oricum o ai în fața ochilor… parcă e prea de tot!

Din documentările ulterioare, am aflat că piața a fost amenajată - asemenea multor locuri din Olanda - pe pământ smuls apelor. Este foarte veche și încă de la înființarea sa a găzduit târguri săptămânale sau ocazionate de mari sărbători religioase, dar a și fost loc de execuții în evul mediu. Am citit că înainte de construirea noii biserici, acolo se afla o spânzurătoare.

Înconjurată de clădiri nu mai înalte de două etaje, înguste, înghesuite unele în altele, cu scripeți fixați sub acoperiș pentru că doar așa pot fi urcate mobilele grele la etajele superioare, piața centrală este locul de unde pornesc mai multe străduțe înspre canalele cu ape curate, traversate de poduri arcuite. Piața centrală este dominată de două construcții monumentale: Biserica nouă - Nieuwe Kerk și Primăria - Stadhuis.

Numită impropriu Nieuwe Kerk (biserica nouă) pentru că fiind înălțată la sfârșitul sec. XIV nu mai este nouă de mult, are acest nume pentru a fi deosebită de prima biserică - Oude Kerk (biserica veche). Având un turn impozant, înalt de 109 m, a doua cea mai înaltă biserică din Olanda - Nieuwe Kerk - adăpostește cripta familiei regale. Wilhelm de Orania supranumit "cel tăcut", cel căruia i se datorează independența Provinciilor Unite, ucis în urma unui atentat, a fost primul înmormântat aici.

Cu o taxă de 5 euro/persoană - adulți, 3.5 euro/persoană - elevi și studenți (12-25 ani) și 1 euro/persoană - copii (6-11 ani), biserica poate fi vizitată după un program variabil în funcție de anotimp. De exemplu, din aprilie până în octombrie (perioada în care am fost și noi acolo) accesul publicului era permis între orele 09.00-18.00. Exista și o foarte mică reducere pentru grupuri de minim 20 persoane, dar nu era valabil și în cazul nostru pentru că deja ne împrăștiaserăm care și încotro. Cine are timp și condiție fizică - contra unei alte taxe - poate urca în turn. Cu o oră înainte de terminarea programului de vizită la biserică, accesul în turn nu mai este permis. La Nieuwe Kerk - Biserica Nouă, impresionează somptuozitatea interiorului și cele 16 ferestre cu vitralii viu colorate. Trebuie să se știe că la cripta regală accesul publicului nu este permis.

În piață, în fața bisericii, se află statuia lui Hugo Grotius - personalitate marcantă născută în Delft, cel care - bazat pe teoria conform căreia dreptul nu se întemeiază pe voința vreunei divinități, ci pe natura omului și pe principiile rațiunii - a fondat dreptul internațional.

Stadhuis - Primăria aflată vis-à-vis de Nieuwe Kerk, clădirea renascentistă în stil olandez în care se oficiază astăzi căsătoriile civile, a fost cândva închisoare, în turnul înalt din mijloc pe care îl vedem și noi în prezent încă mai existând fosta cameră de tortură. Devastată de câteva incendii, clădirea inițială a fost mereu refăcută, forma de astăzi datorându-se arhitectului Hendrick de Keyser, cel care a refăcut-o în 1629.

La Oude Kerk - Biserica Veche, cea mai veche biserică din Delft (1240), nu am mai avut timp să intru pentru că programul de vizite luase sfârșit. Am ajuns totuși lângă zidurile sale pentru că acolo era locul de întrunire a grupului în vederea continuării călătoriei. Cei care reușiseră să vadă și interiorul mi-au spus că ferestrele au multe vitralii deosebite și câteva morminte artistic lucrate. Piet Hein și Maarten Tromp - doi ofițeri superiori de marină, morți la datorie, odihnesc aici în somptuoase morminte. De asemenea, tot aici este înmormântat Johannes Vermeer, marele pictor Jan Vermeer van Delft, autorul celebrei "Fata cu cercel de perlă" (1665). Am citit că el a fost înmormântat în cripta mamei sale și că până în 2007 locul odihnei sale veșnice era marcat doar de o piatră funerară mică, nepotrivită cu măreția personalității sale.

În afara vitraliilor, a mormintelor valoroase existente în interior, Oude Kerk rămâne celebră pentru turnul său înalt de 75 m, cu o înclinație de aproape 2 m față de verticală.

Mă opresc aici pentru că nu mai am ce povesti. N-am ajuns la Prinsenhof, fosta reședință princiară a lui Wilhelm de Orania amenajată în vechea Mănăstire St. Agatha. Cred că ar fi fost interesant de vizitat această reședință, acum un muzeu, precum interesant ar fi fost să aflăm mai multe amănunte din istoria războiului de 80 de ani și împrejurările morții celui care este considerat părintele Olandei - Wilhelm de Orania.

Dacă ajungeți la Delft, în afara canalelor, a arhitecturii specifice, a porțelanului pictat, precum și a artei lui Jan Vermeer, încercați să-i deslușiți și trecutul îndepărtat! Eu cred că merită!

---

VIZUALIZĂRI: 1917 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI