Sicilia, o vacantă perfectă

TIPĂREȘTE

SICILIA, o destinație de vacanță perfectă

Un eveniment fericit a reunit tot grupul de prieteni într-o vacanță de o săptămână pe coasta vestică a Siciliei.

Acum sunt zboruri directe din București pe aeroporturile siciliene Palermo sau Catania. Noi am ales Palermo, fiind mai aproape de destinația noastră, Porto Palo.

Din aeroport am inchiriat mașină, pentru confortul deplasărilor.

Sicilia, cea mai mare insulă a Italiei, dar și a Mediteranei, oferă spectacol din toate punctele de vedere. Relieful e muntos, fiind insulă vulcanică, cu faleze abrupte uneori, dar și cu plaje largi în care marea se împrietenește cu uscatul. Orașele par încremenite în istorie, dar își păstrează farmecul aparte.

Culturile de viță-de-vie și măslini se întind cât vezi cu ochii. Oleandri înfloriți în toată gama de culori ne însoțesc pe tot parcursul drumului.

Considerată o zonă mai săracă a Italiei, e bogată în tradiționalism și vanitate. Celebra mafie e doar legendă sau se menține discret în umbră.

Săraci sau nu, au o bogată rețea de drumuri cu autostrăzi care fac accesibilă traversarea insulei rapid, iar marcajele și indicatoarele fac GPS -ul să nu mai fie de multe ori necesar.

Cele mai renumite obiective turistice sunt Vulcanul Etna, orașele Siracusa, Taormina, Catania, Palermo, Agrigento și Noto. Au și plaje frumoase cu nisip fin și apă azurie și clară. Cele de la Marinello, Cefalu, Mondello sau Scala dei Turchi sunt doar câteva dintre cele care merită vizitate.

Locația noastră de cazare e situată pe o plajă largă, în sudul micului port Porto Palo. E renumită mai ales pentru restaurantul de pește considerat cel mai bun din zonă. Se numește " Ristorante da Vittorio". Simplu. În fiecare zi, la prânz și cină suntem invadați de autocare ce aduc turiști dornici de o masă deosebită.

Antipastele sunt cu fructe de mare, pastele cu scoici, iar felul principal e pe bază de pește proaspăt adus în fiecare zi. Dolcele e sub formă de înghețată sau fructe. Renumitele canoli, biscuiții umpluți cu ricotta, le-am putut gusta doar la patiseriile specializate.

Noi suntem cei răsfățați, pentru că, pe lângă cazare, ni se oferă demipensiune.

Ne-am simțit imediat ca acasă, poate din cauza vilei micuțe, cu doar 15 camere, tipic mediteraneeană, dar sigur și din cauza atitudinii gazdelor. E o afacere de familie cu poveste romantică.

Bergamezul Vittorio s-a întâlnit cu sicilianca Francesca în Elveția acum vreo cincizeci și ceva de ani. Pe atunci el lucra la o măcelărie, iar ea era asistentă medicală. A fost dragoste la prima vedere, povestesc ei acum, uitându-se cu drag unul la altul. Dar viața i-a despărțit, el întorcându-se la Bergamo pentru a urma cursuri de chef bucătar, iar ea s-a alăturat familiei din Sicilia. Pentru că timpul nu a estompat, ci mai degrabă a amplificat dorul unuia de celălalt, Vittorio a plecat împreună cu tatăl lui ca să o ceară în căsătorie, conform tradiției. Pe vremea aceea, distanța a fost parcursă în trei zile. Cu trenul. S-au căsătorit în 1964.

Au urmat copiii, Michelangelo, Mario, Brigitta și Carolina. Doar Mario e plecat, farmacist în Germania. Restul, împreună cu soții, copiii, chiar și cuscri, ajută la bunul mers al restaurantului deschis în 1976.

O altă surpriză plăcută a fost Ionela. Crescută de părinți în Italia de la nouă ani, s-a mutat la prietenul sicilian, iar acum e barmaniță la Vittorio. Se pare că străinii sunt acceptați doar dacă au legături cu un insular...

În lungile plimbări pe plajă am remarcat potențialul neexploatat al zonei. Dar am văzut și vile elegante cocoțate pe vârf de faleză, înconjurate de grădini îngrijite, cu acces direct la mare. Am ajuns și la două plaje micuțe unde vin broaștele țestoase să-și depună ouăle. Din păcate nu eram în sezonul potrivit, așa că n-am văzut nici o urmă de țestoasă, doar plăcuțele ce marcau teritoriul.

În schimb, nisipul cald adăpostea sute de crăbișori. Seara ieșeau din adăposturile lor săpate perfect rotund, la plimbare. Spre marea bucurie a pescărușilor ale căror urme se vedeau clar pe nisipul dimineții.

Cel mai apropiat oraș e Menfi, aflat la doar câțiva km distanță. Am nimerit perfect în plin festival al vinurilor. Pentru că sicilienii fac un vin excelent, merită sărbătorit. Marsala, Mandrarosa, Nero d'Avola și multe altele.

Ziua, orașul e încremenit în căldura celor 40 de grade. Sunt prezenți pe stradă doar bărbați mai în vârstă, așezați pe scaune aliniate sau în grupuri. Discută animat treburi importante ale lumii lor.

Seara, e o frenezie. Miile de oameni ieșiți să sărbătorească fac străduțele neîncăpătoare. Mulțimea se deplasează între piața centrală, unde sunt spectacole de scenă și zecile de cortille, adică niște curți interioare, unde sunt organizate degustările. Muzica e obligatorie și e diferită. Se cântă live sau stil discotecă, dar toată lumea bea, dansează și se distrează. Inclusiv primarul orașului, care, acompaniat de soție și staff, făcea turul de onoare.

Spectacolul de scenă se încheie cu un impresionant foc de artificii. Apoi distracția continuă până în zori. Pentru cine rezistă.

Dulcea leneveală a relaxării la soare, marea perfectă și mâncarea delicioasă fac să nu ne mai dorim să colindăm insula, deși ar fi multe de văzut.

Totuși, plecăm într-o bună dimineață la Scala dei Turchi, aflată la 80 de km. Considerată o minune a naturii, faleza de marnă albă erodată de mare și vânt se întinde între două plaje micuțe din apropierea portului Empedocle. Văzută de sus, e spectaculoasă. Văzută de jos, e impresionantă. Plimbarea pe plajă până la stânca celebră ne poartă pașii în ape puțin adânci și calde. Urcăm și noi atât cât putem pe urmele sarazinilor invadatori de la care își trage numele. E incredibil de albă și lucioasă, dar, surprinzător, nu alunecăm pe panta abruptă, iar panorama asupra mării merită tot efortul.

După-masă, când arșița începe să se domolească, plecăm spre Agrigento.

Acest oraș, întemeiat de greci în secolul VI î. Hr, păstrează cel mai frumos și bine conservat sit arheologic, Valle dei Templi.

Orașul în sine nu oferă nimic spectaculos. Partea veche e structurată clasic pe străduțe înguste, iar multe dintre casele de piatră sunt deteriorate. Urcăm pe jos până la domul bizantin, dar pe porțile ferecate e doar un anunț că sunt în renovare. Lăsăm nevizitat și muzeul provinciei, pentru a avea mai mult timp pentru Valle dei Templi.

Care chiar merită.

Grecii întemeietori și-au ales locația pe o colină ce domină cerul, marea și pământul. Au construit temple masive și ziduri de apărare în care au încastrat morminte. Cele mai importante temple sunt cel al Junonei, a lui Hercule și Zeus. Dar cel mai bine conservat e templul Concordiei, care rivalizează cu Parthenonul atenian.

Din 1997, situl e încadrat în patrimoniul UNESCO.

Dezvoltarea turistică aduce confort pentru vizitatori. Sunt două porți de intrare și ieșire și încă trei doar pentru ieșire în puncte cheie. Deplasarea se poate face pe jos, pe alei pietruite, bine întreținute sau cu titi-car. Pentru cei curajoși sunt puse la dispoziție segway-uri contra cost. Și totul e încadrat într-un parc de măslini, piersici și lămâi. O surpriză inedită e un țarc în care câteva capre albe își așteaptă familia adoptivă, conform inscripției de pe tăbliță.

Istorie încadrată de frumusețe și emoție. Fabulos!

Nu pot să scriu o încheiere. Pentru că, deși sejurul s-a terminat, îmi doresc o continuare. Mă voi întoarce cu siguranță, pentru că mai sunt multe de văzut și de trăit în minunata Sicilie!

---

VIZUALIZĂRI: 5501 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI