Până la urmă ne-am acomodat

TIPĂREȘTE

Mică recapitulaţie

În Dublin, aşa cum am scris în reviewul anterior, ne-am cazat la hotel Charles Stewart pe Parnell Square 5/ 6. Am plătit 600 eu pentru cinci nopţi, bani care au fost retraşi de hotel de pe cardul nostru imediat ce am făcut reţinerea, cu 8 luni înaintea sejurului anunţat. La insistenţele noastre din luna mai de a ne returna banii sau măcar o parte din ei probând cu documente medicale că nu putem veni, hotelul ne-a răspuns că în contract se prevede că se retrage toată suma în momentul reţinerii camerei şi sub niciun motiv nu se returnează.

Amplasament

De la aeroport am luat autobuzul 747 care are staţia nr. 4726 chiar în capătul squarului, la cca 50m de hotel. Squarul Parnell este un patrulater de imobile cu latura mare de vreo 200m şi care are la mijloc un şir de clădiri istorice: fostul spital- maternitate Rotonda, teatrul Gate, o biserică de piatră dantelată presbiteriană construită în 1860, parcul Remembrance cu statuia lui Lir şi copiii lui transformaţi în lebede. În acest patrulater sunt 15 staţii de autobuz deservite de 22 linii. Chiar pe trotoarul din faţa hotelului sunt staţiile 261-265 în care opresc autobuze care merg în direcţiile principale ale oraşului. Patrulaterul se încheie cu gardul parcului Remembrance şi biserica presbiteriană şi în celălalt capăt, la vreo sută de metri de hotel, cu cea mai importantă stradă din oraş o´Connell cu o lungime nu mai mare de 500m până la podul peste râul Lifety.

Hotelul

Este o clădire cu două etaje construită în stil georgian la începutul secolului trecut. În ea a locuit. Oliver St. John Gogarty, celebrul poet irlandez care a fost coleg cu James Joyce. Încă de la intrare mi-am dat seama că nu s-a făcut mare lucru în privinţa transformării unei locuinţe vechi în hotel. Hotelul are două etaje, o faţadă îngustă de cărămidă roşie şi este delimitat de clădirile vecine (tot hoteluri) de un gard de fer forjat. Am urcat câteva trepte şi am intrat pe o uşa îngustă vopsită în albastru. În holul strîmt de la intrare era înghesuit biroul recepţiei în spatele căruia era o cameră fără o destinaţie precisă. Recepţionera româncă a fost foarte amabilă cu noi şi ne-a repartizat chiar la acea oră matinală cameră la parter aşa cum cerusem. Din hol pornea o scară abruptă spre etaj aşa că am fost mulţumiţi de repartizarea făcută.

Camera

De cum am deschis uşa, ne-a izbit un miros de stătut şi mucegai. Am bănuit că a fost închisă fereastra mai mult timp şi am sperat că în câteva ore se va aerisi. N-a fost aşa. După cinci zile, ajunşi acasă a trebuit să-mi pun hainele din bagaj la aerisit. Camera era foarte mare, peste 30mp şi cu înălţime de peste 5m. evaluaţi în raport cu înălţimea soţului (1.80m) La un asemenea volum de cca 150mc, fereastra care pe sistem vechi se ridică în sus, lăsând liber un spaţiu de aerisire de cca 1mp, nu era suficientă. Camera era curată, avea 3 paturi cu aşternuturi impecabile şi pilotă groasă. Tot mobilierul, (cu excepţia paturilor a unei măsuţe rotunde cu două scaune) respectiv două dulapuri înguste de o persoană, un birou cu un fotoliu de lemn, trei noptiere, cred că erau fabricate cu mulţi zeci de ani în urmă dar erau acceptabil întreţinute. Pe noptiere în dreptul fiecărui pat era câte o veioză iar pe tavan o lustră frumoasă cu 5 braţe. La un perete era un şemineu acoperit. Într-o nişă se afla o cafetieră cu o tăviţă cu plicuri de cafea, ceai, zahăr, lapte de cafea care se completau zilnic. Singurul obiect nou era mocheta roşie. Tare mă bate gândul că a fost cumpărată ca să ascundă mucegaiul de pe pardoseală. O altă sursă de mucegai erau obloanele groase de lemn deschise spre cameră şi care mirosau îngrozitor.

Dorel de Dublin

Chiar a doua zi a sejurului nostru în hotel, soţul a rămas cu clanţa în mână şi cum era şi normal, partea dinspre coridor a clanţei a căzut pe jos. Am bătut în uşă, am strigat şi cum eram aproape de recepţie a venit chiar proprietarul să ne depaneze. Bine dispus, chiar prea bine, ţinând seama de ora de dimineaţă, ne-a promis că o repară imediat. Bineînţeles că la revenirea noastră din prospectarea oraşului, obosiţi ca vai de noi pentru că eram treji de la 4 dimineaţa, nu fusese nimic reparat. Am dormit cu uşa vraişte proptită cu un scaun. A doua zi a zis să plecăm liniştiţi la plimbare, că dacă nu avem încredere, să strângem lucrurile şi să le ducem în camera de bagaje, că până seara se repară. Nu s-a reparat. A treia zi a început să se enerveze şi ne-a oferit o cameră pe neve la un alt hotel de-al lui. Pe hartă era cam peste mână, ori punctul forte al hotelului nostru era amplasamentul. Ne obişnuisem să dormim cu uşa proptită cu un scaun şi să plecăm în oraş lăsând lucrurile în plata Domnului. Le rugasem pe cameristele românce să fie atente să nu intre cineva în cameră. Abia a patra zi proprietarul a bătut o bucată de tablă pe partea exterioară a uşii pe care ne-a arătat cum se deschide:cu cheia şi cu o bufnitură de picior.

Baia

Era amenajată într-un spaţiu cu pereţi de rigips ca un cub care se găsea în interiorul camerei. Cabina de duş avea duşul fixat în tavan sus la 5 m înălţime. Dacă după ce veneam din oraş voiam să-mi răcoresc picioarele umflate trebuia să fac duş complet. Cuveta era foarte mică şi când te spălai se uda toată pardoseala. Nu avea baterie ci două robinete: ori te spălai cu apă fiartă, ori foarte rece. Lipsă cosmetice ci doar două dozatoare cu săpun lichid. Nu era un cuier sau agăţătoare pentru haine şi nici poliţă la cuvetă. Trebuia să te plimbi cu cosmeticele tale din cameră la baie şi retur. Prosoapele se schimbau zilnic, erau curate şi destul de noi.

Micul dejun

Era servit la subsol după ce coborai o scară cu trepte înalte. Se serveau două tipuri de breakfast. Primul irlandez era compus din iahnie de fasole foarte bună cu doi cârnaţi câteva felii de bacon prăjit, un ou ochi, sosuri.Puteai adauga jus, cafea, pâine prăjită, unt, gem. Al doilea, continental era compus din lapte sau iaurt, cereale, două ouă fierte, deasemeni cu jus, cafea, pâine toast, gem. După două zile de mic dejun irlandez am trecut pe cel continental. Oricum, te săturai pentru a face faţă la drum.

Concluzie la cazare

Cu toate neglijenţele, delăsarea şi lipsa de interes pentru o bună funcţionare a hotelului, pentru noi a primat faptul că din faţa lui sau la câţiva zeci de metri depărtare luam un autobuz către orice direcţie a oraşului şi că aveam în apropiere un minimarket deschis non-stop de unde luam mâncare pentru seara. Deasemeni amabilitatea şi simpatia pe care ne-au arătat-o angajatele românce a şters multe din inconvenientele hotelului.

---

VIZUALIZĂRI: 1499 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI