ARTICOL ÎNCĂRCAT ÎN: 22.06.2017
--- F ---
GR. VÂRSTĂ: > 60 ani
DIN: București
ÎNSCRIS: 26.03.14
STATUS: TITAN
DATE SEJUR
JUN-2017
DURATA: 5 nopți
cuplu fara copii
2 ADULȚI

GRAD SATISFACȚIE
SERVICII:
60.00%
Către satisfăcător
CAZARE [camere etc]:
60.00%
Către satisfăcător
BUCĂTĂRIE ŞI MASĂ:
NU SUNT ÎN MĂSURĂ SĂ MĂ PRONUNȚ
CADRUL NATURAL:
80.00%
Mai degrabă mulțumit
DISTRACŢ. / RELAXARE:
90.00%
Mulțumit, mici obiecții

NOTARE MEDIE REZULTATĂ
72.50%

AUTORUL ar RECOMANDA
această destinaţie unui prieten sau cunoscut
TIMP CITIRE: 12 MIN

Din nou palmierii (cam amărâți de data asta…)

Ilustrație video-muzicală
TIPĂREȘTE

Alegerea

În toamna trecută, descriind cazarea avută în Kassandra, la Dionisos Palms Apartments din mica stațiune Paralia Dionysiou, mărturiseam că am o mare slăbiciune pentru palmieri.

Ei bine, soarta (ajutată un pic și de mine… ;) ) a făcut ca și în Ierusalim să aleg un loc de pus capul care să evoce ideea de vară, soare și vacanță, cu toate că sejurul nostru nu a fost unul de relaxare, ci de explorare intensă a orașului sfânt și împrejurimilor sale.

Acum nu cumva să credeți că opțiunea pentru Palm Hostel s-a datorat exclusiv palmierilor din denumire și care, în realitate, nu sunt decât vreo 2-3, și ăia cam pricăjiți :( , căci Ierusalimul în general și zona estică și Orașul Vechi în mod special nu excelează de niciun fel la capitolul spații verzi. În luarea deciziei cel mai mult au cântărit două elemente: prețul și poziția.

Așa cum vă spuneam în reviewul despre Israel vezi impresii, tarifele hoteliere în această țară nu sunt deloc prietenoase și găsirea unei camere cu un preț convenabil pentru niște călători cu buget modest constituie o adevărată provocare. Studiind serios problema, am reușit totuși să dibui pe booking o dublă cu baie proprie la Palm Hostel cu 60 de dolari pe noapte, asta și pentru că sunt client „geniusˮ al site-ului sus-menționat.

Cum excursia în Israel am făcut-o pe cont propriu, transportul și implicit poziția hostelului erau chestiuni de maximă importanță. M-am orientat așadar spre un loc de cazare situat aproape (sub 100 m) de stația Poarta Damascului a tramvaiului, cu care plănuiam să ne deplasăm de la autogara centrală din Ierusalim, unde urma să ne lase autobuzul 485 de la aeroportul Ben Gurion. Tramvaiul avea să se dovedească util și pentru deplasările spre Jaffa Road, o zonă de plimbare dar și comercială, de unde ne-am aprovizionat în câteva rânduri, cât și spre Muzeul Israel. În plus, hostelul este amplasat chiar vizavi de Poarta Damascului, una din intrările în Orașul Vechi, și astfel am economisit banii pe care i-am fi dat pe mijloacele de transport în comun pentru a ajunge de la un hotel mai „simandicosˮ la principalele puncte de atracție ale Ierusalimului. Adaug și că în imediata apropiere am avut stațiile autobuzelor arăbești, cu care ne-am deplasat la Bethlehem și pe Muntele Măslinilor.

Luând în considerare prețul și amplasarea și fără a ține foarte tare cont de scorul „chinuitˮ înregistrat pe booking de Palm Hostel la acel moment (6,6), în ianuarie am făcut rezervarea, bazându-mă și pe faptul că nu se percepea niciun avans și că mă puteam răzgândi fără a plăti penalități până cu o săptămână înainte de data sejurului. Dar nu a fost cazul!

Împrejurimile

Palm Hostel (sau New Palm Hostel – New Palm Hotel, cum am văzut că apare pe firmamentul mare, vizibil de la distanță) este situat pe Haneviim Street la numărul 6, în zona arăbească a Ierusalimului, într-un cartier foarte aglomerat, plin de magazine de toate felurile și frumos luminat de Ramadan.

Pe stradă se înșiră câteva mini-marketuri (care nu afișează prețurile la raft »:( ), aprozaruri, trei mici localuri tip fast food, cu mese scoase pe trotuar și șaorme, falafel sau șnițele bune-bune și acceptabile ca preț, precum și o pescărie de ale cărei servicii nu am putut beneficia, deși lighioanele puse pe gheață tare ne mai făceau cu ochiul. Cu alte cuvinte, o ofertă generoasă pentru încropirea unei gustări în cameră, singurul cusur (însă unul major în ochii soțului) fiind lipsa oricărei băuturi alcoolice :( , inclusiv a banalei beri care ar fi picat tocmai bine la întoarcerea din hălăduieli cu capul în soare. Înlocuitori reci dar fără grade am găsit totuși la hostel – un bob zăbavă și am să vă povestesc despre ei…

Cum toate aceste prăvălii se aprovizionau zilnic, nu-i de mirare că trotuarul era mai mereu blocat de dubițe, cutii și lăzi de tot felul, hârtii și alte deșeuri neapetisante la vedere dar care dispăreau ca prin farmec a doua zi dimineață, când toată nebunia reîncepea… Aceia dintre voi care ați fost în Orient știți despre ce vorbesc.

Cum autogara se afla peste drum, în preajma ei, adică fix în fața hostelului, își făceau veacul taximetriștrii și șoferii de microbuze, evident fiecare cu mașinile din dotare, sporind astfel și mai mult aparentul haos.

Hostelul

Din afară hostelul nu pare cine știe ce: e o clădire cu două etaje construită din piatra aceea de calcar alb-gălbuie obligatorie în Ierusalim. Ferestrele încadrate de muluri mă fac să bănuiesc că are câteva zeci de ani vechime, asemenea elemente decorative nemaifiind folosite din câte am observat în prezent, preferându-se soluțiile arhitectonice mai simple.

Pe booking zice că au 38 de camere, și cum e vorba de un hostel, majoritatea sunt probabil dormitoare comune: am aruncat și eu la un moment dat o privire într-o asemenea încăpere și am văzut că includea șase paturi, trei sus și trei suprapuse, așa încât numărul de clienți care se pot caza la Palm este destul de mare.

La intrare e un ATM și în capătul holului, la parter, funcționează un exchange office unde am schimbat și noi dolari la cursul de 3,50 ILS/$.

După ce se urcă niște trepte și se trece pe lângă un zid pictat cu imaginea unei moschei, în stânga se vede un birou de recepție la care e de permanență cineva, inclusiv noaptea, după care se pătrunde într-o încăpere cu birou, calculator, o canapea și câteva fotolii, unde se face check-in-ul. Am ajuns la hostel în jur de ora 13 și am găsit de serviciu o tânără care ne-a cerut permisele de ședere (stay permit) despre care v-am povestit că ne fuseseră înmânate în aeroport. Formalitățile de cazare păreau să decurgă rapid, numai că înainte de a plăti sejurul – în dolari – am avut inspirația de a cere să văd camera.

Și ce credeți? Ne rezervaseră o debara de vreo 8 mp și orientată spre stradă, de nu-mi auzeam nici gândurile =)) . I-am comunicat domnișoricăi că nu o accept și i-am vânturat pe la nas mailul în care solicitasem în mod expres o cameră cu vedere în spate. Tânăra făcea fețe-fețe și, pusă în dificultate, s-a întors cu mine la recepție, unde își făcuse între timp apariția unui arab solid la vreo 40 de ani cu aere de șef: o fi fost managerul sau chiar proprietarul hostelului? Habar n-am, și nici nu m-a interesat amănuntul, dar expunându-i probema am sesizat imediat că e genul ăla arogant, și miștocar pe deasupra, care pe mine mă scoate din sărite; dacă cineva are ceva cu mine, prefer să mi-o spună verde în față, nu să mă privească de sus. »:(

În cazul de față, privitul de sus se petrecea la modul cel mai propriu =)) , individul având cam un cap jumate peste mine. Și de la acea înălțime m-a întrebat (într-o engleză foarte bună, recunosc) dacă îmi confirmase cineva de la hostel cererea de cameră cu vedere în spate. Nu, n-o făcuseră, am recunoscut eu, și faptul că nu se obosiseră să răspundă solicitării unui client nu dovedea decât lipsă de profesionalism. Se pare că l-am atins la coarda sensibilă pe big boss, căci și-a schimbat brusc atitudinea, devenind numai lapte și miere: plin de solicititudine, m-a informat că avea o cameră mai mare și cu vedere în spate, dar care se afla la etajul 2. Voiam să o văd?

Absolutely, am răspuns eu și am pornit voinicește pe urmele sale, lăsându-l pe Adrian cu bagajele în compania domnișoricăi. Camera nouă arăta ceva mai bine și am acceptat-o. Toată lumea a fost mulțumită și astfel m-am „împrietenitˮ cu șefuʼ, care s-a dovedit o excelentă sursă de informații cu privire la mijloacele de transport. Fără el ne-ar fi fost probabil greu să ne descurcăm în hățișul de autobuze care trebuiau luate din diverse locuri către diverse destinații. O mică problemă am avut la un moment dat și cu Wi-Fi-ul (neparolat) din cameră, care mă tot azvârlea afară; amicul a venit și a făcut nu știu ce manevră la routerul de pe palier și totul s-a rezolvat… pentru ziua aceea, căci în ziua următoare problemele au revenit. :)

După două zile de ședere m-am lămurit: Wi-Fi-ul funcționa cel mai bine nu în camere, ci în încăperea comună de la etajul 1, cu deschidere spre o terasă. Sala aceasta, cu canapele cu tapițeria cam roasă lipite de pereți de jur-împrejur, mese cam jegoase, decorațiuni simpatice din alamă, lămpi haioase și un TV cu ecran plat mare, servea drept loc de luat masa și de socializare: seara mai ales era tot timpul plină și acolo am stat de vorbă cu cuplul olandez oripilat de prețurile din Israel, cu niște columbieni veniți în pelerinaj cu grupul și cu doi tineri coreeni care atât m-au descusut în legătură cu creștinismul, cu moartea și învierea lui Iisus, încât începusem să mă gândesc serios să le cer bani pentru explicațiile oferite =))

Terasa se aglomera și ea seara, când lumea se aduna la câte o bere sau o sticlă de vin (cumpărate din alte părți decât din împrejurimile total antialcoolice) sau pentru a privi de sus Poarta Damascului și pe palestinienii care, după lăsarea întunericului, terminau perioada de post de pe ziua respectivă și se hrăneau la localurile fast food de alături.

Dar știți ce mi-a plăcut cel mai mult la sala de socializare? Dozatorul de apă rece și caldă! Și pliculețele de ceai, cafea și zahăr oferite gratuit și „fără numărˮ, care ne-au scutit de niște cheltuieli. Excelentă idee! :))

Două vorbe și despre curățenie: deși pe booking acest aspect a suscitat cele mai multe critici, o femeie de serviciu robotea în permanență cu mopul pe holuri și prin camere iar un nene făcea de 2-3 ori pe zi curat pe terasă. În a doua zi, revenind la prânz la hostel pentru o binemeritată odihnă de dinainte de programul de după-amiază, am „surprins-oˮ pe femeia de serviciu în exercițiul funcțiunii: tocmai dădea să intre la noi în cameră. Pentru că eram obosită și abia așteptam să mă întind pe pat, i-am explicat prin gesturi că nu doream să intre și i-am înmânat coșul de gunoi, ca să-l golească. Nu știu ce a înțeles, dar după asta s-a limitat în fiecare zi la golirea coșului de gunoi, fără a intra în cameră și fără a schimba, Doamne ferește! lenjeria de pat (am eu semnele mele și știu cu certitudine că alte manevre nu a făcut ;) ). N-am idee dacă la fel proceda și cu celelalte camere sau dimpotrivă, freca pe jos cu nădejde…

Un alt amănunt nu lipsit de importanță este faptul că Palm Hostel organizează excursii în teritoriile palestiniene, la Ierihon sau Bethlehem, precum și la Masada și Marea Moartă. Cum comentariile de pe booking erau unanime în a aprecia ca mari prețurile practicate, noi ne-am orientat, așa cum am precizat în reviewul despre Israel, către o altă soluție pentru un circuit de o zi.

Camera

„Basicˮ e cuvântul care ar descrie cel mai bine cuibușorul nostru temporar. „Extremely basicˮ ar fi probabil și mai corect spus, căci încăperea, de vreo 12 mp (inclusiv baia), nu dispunea decât de: una bucată pat matrimonial relativ rezonabil ca dimensiuni, cu perne OK și un cearșaf pe post de acoperământ nocturn; un fel de dulap, mai scund decât mine, prevăzut cu 3 rafturi; un altul, și mai mic, încastrat în perete; un scaun cam desfundat; un cuier. Din fericire, fereastra avea o policioară lată pe care am folosit-o cu succes pentru depozitarea unor mărunțișuri și era acoperită de o perdea dintr-un material suficient de gros pentru a proteja de soare.

Așa cum dorisem, camera dădea în spate, fiind ferită de zgomot și destul de răcoroasă. Fereastra micuță, cu zăbrele și plasă de țânțari, se deschidea spre terasa circulabilă de la etajul 2 al clădirii (dar pe care nu am văzut totuși pe nimeni circulând :) ). Dincolo de fereastră, bucățica de peisaj consta din ramuri de copaci și partea superioară a scheletelor unor clădiri în construcție dar la care, pe parcursul sejurului nostru, nu a lucrat nimeni. La capitolul plusuri adaug și aerul condiționat, o surpriză plăcută, căci pe site se preciza că acesta nu e disponibil decât în spațiile comune.

Baia, de dimensiuni convenabile, fără fereastră dar cu ventilator care pornea automat când aprindeai lumina, avea însă alte hibe: nu exista cădiță, ci doar o perdea de duș practic inutilă; chiuveta era destinată probabil piticilor, din moment ce inevitabil stropeai pe jos atunci când te spălai pe dinți; drept consumabile am primit numai hârtie igienică, nu și prosoape (la săpun, gel de duș sau foehn nu mă așteptam oricum). La un moment dat citisem despre această absență notabilă într-un comentariu postat pe booking și în ultima clipă am aruncat în bagaje un prosop, așa, să fie…, care s-a dovedit până la urmă indispensabil. C-așa sunt eu: prevăzătoare ;)

Concluzii și recomandări

Dacă nu sunteți pretențioși și nu doriți să plătiți mult pentru cazarea în Ierusalim, Palm Hostel reprezintă o opțiune viabilă, cu condiția să nu vă „împiedicațiˮ de mici amănunte precum strada aglomerată și murdară, camerele mici, chiuvetele pentru păpuși, mobilierul obosit etc., și să vă concentrați pe atuuri ca poziția excelentă, faptul că personalul vorbește bine englezește sau sala comună, cu cafea și ceai gratis și la discreție și numai bună pentru șuete cu ceilalți clienți!

***

Pentru a încheia pe un ton optimist relatarea privind sejurul nostru în Ierusalim vă propun spre vizionare un cântec şi un dans israelian tradiţional pe care îl cunoaşteţi probabil din filme și videoclipuri: „Hava nagila” – „Să ne bucurăm”. Este interpretat la nunţi şi la petrecerile de Bar Mitzvah și e considerat unul dintre primele cântece scrise în ebraica modernă, după decenii în care intelectualii sioniști pledaseră pentru revenirea la limba iudeilor, pierdută timp de aproape 2.000 de ani. Compus spre finalul Primul Război Mondial, „Hava nagilaˮ celebra victoria din 1918 a Imperiului Britanic în Palestina contra Imperiului Otoman, dar şi Declaraţia Balfour, prin care lordul James Arthur Balfour (1848-1930), şeful guvernului britanic, recunoştea dreptul evreilor de a emigra în Palestina. Se crede că originile acestei melodii ar fi româneşti, datorându-se evreilor originari din Bucovina care au emigrat în Palestina după 1918. Cu timpul, melodia a ajuns să fie cunoscută în toate comunităţile din Israel, iar în anii '50 a devenit un adevărat hit, cunoscut pe tot mapamondul.

Webmaster, rog atașați următoarea ilustrație muzicală: youtube.

Citește și CONTINUAREA aici

[fb]
---
Trimis de Carmen Ion in 22.06.17 19:32:28
Validat / Publicat: 23.06.17 08:10:15
INFO ADIȚIONALE
  • Nu a fost singura vizită/vacanţă în ORIENTUL MIJLOCIU.
NOTĂ: Articol ARHIVAT (nu intră în calculul mediei acestei destinaţii)

VIZUALIZĂRI: 1619 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURISAU ARTICOL fără ECOURI
SESIZEAZĂ
conținut, limbaj

15 ecouri scrise, până acum, la acest articol

NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (Carmen Ion); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
Impresiile fiind subiective, AFA nu poate garanta calitatea, relevanța, exactitatea, persistența ori conformitatea impresiilor si recomandărilor (cu asteptările și preferințele fiecarui cititor); deasemenea, responsabilitatea legală pentru afirmațiile făcute in articol revine integral și in mod exclusiv autorului (cf "Termenilor și conditiilor de folosire"); AFA sau administratorii săi neputând fi făcuti răspunzători în privinta corectitudinii ori efectelor de orice natură.
Poze atașate (se deschid în pg nouă)
P17 Vedere de pe terasă: autogara, local fast food, zidurile Orașului Vechi etc. etc.
EVIDENTIAȚI ARTICOLELE CU ADEVĂRAT UTILE!
Dacă impresiile de mai sus v-au impresionat prin utilitate, calitate etc folosiți linkurile de mai jos, prin care puteți acorda articolului un BONUS în Puncte de Mulțumire-Apreciere (PMA) articolului.
Puteți VOTA acest articol: voturi de valoare mărită
[1300 PMA] [600 PMA]
PUNCTAJ CRT: 1000 PMA (std) PLUS 43600 PMA (din 32 voturi)
NOTĂ: Mulțumită numărului de voturi primit, articolului i-a fost alocat automat un SUPERBONUS în valoare de 2000 PMA.

ECOURI la acest review

15 ecouri scrise, până acum

webmasterX [23.06.17 06:13:01] »

Am setat în program coordonatele GPS ale acestei destinaţii, rezultând următoarea poziţionare pe hartă -- click aici.

Ne poţi spune dacă-i ok? (măreşte zoom-ul de pe hartă cât e necesar, până la afişarea poziţionării / încadrării la nivel de stradă etc)

---

Mutat în rubrica "New Palm Hotel & Hostel, IERUSALIM" (nou-creată pe sait)

---

Ilustrația muzicală sau video-muzicală indicată a fost atașată articolului (vezi sus, imediat sub titlu).

Carmen Ion [23.06.17 07:20:45] »

@webmasterX: Poziția pe hartă este corectă. Mulțumesc.

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][0 vot]
webmaster [23.06.17 08:16:34] »

Articol selectat ca fiind „de interes editorial crescut” (interes crescut din pdv al politicii saitului!)

— e fie (1) dintr-o destinaţie apreciată ca „inedită”, fie (2) despre un obiectiv/destinație la care, la momentul publicării, nu existau impresii recente.

Voturile FB/FU, B/U sunt de valori semnificativ mai mari.

(Eventualele voturi exprimate anterior selecţiei au fost «convertite» în unele de 1300 PMA, respectiv 600 PMA)

elviramvio [23.06.17 09:40:28] »

@Carmen Ion:

Locurile vizitate de tine sunt pe o lista a mea mai ciudata, nu stiu unde sa o plasez in timp. Domnul C. cum zice Krissttina despre domnul ei si a carui initiala se potriveste cu a domnului meu, nu-si doreste sa mearga aici, asa ca de ceva timp tot imi fac curaj sa plec singura, prin agentie. Articolele tale imi vor fi de folos cand ma voi hotari.

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][1 vot]
Carmen Ion [23.06.17 11:00:14] »

@elviramvio: Dacă vei dori să mergi în Israel neînsoțită de domnul tău, soluția unei excursii organizate de o agenție de turism e într-adevăr cea mai bună.

Nu pentru că Israelul în general și Ierusalimul în particular nu ar fi destinații sigure, ci pentru că în Orient există o anumită percepție asupra femeii și doamnele care călătoresc solo sunt privite cu suspiciune în unele locuri sau chiar agresate verbal. Personal n-am asistat la astfel de scene, doar am citit și am auzit povești spuse de alții.

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][0 vot]
ANILU [23.06.17 11:15:31] »

@Carmen Ion: Nu cred că există un loc de cazare fără dezavantaje, ca să nu zic un loc perfect de cazare

Cum am aceleaşi vicii ca ale tale, am o curizitate, unde ţi-ai făcut siesta? terasa comună am văzut că este în plin soare.

Un lucru bun automatul de apă rece/caldă şi cu pliculeţele de ceai/cafea, ai rezolvat o parte a siestei dar mai departe...

Sunt curiasă cum a fost următoarea cazare.

O zi răcoroasă din nou.

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][1 vot]
krisstinna [23.06.17 11:16:17] »

@Carmen Ion: Super tare!

Ador articolele negative scrise cu umor, îmi place când turistul pune în balanță toate aspectele și alege cu mintea, neținând cont de note și „bube”, apreciez când rezultatul final este bun - atingerea obiectivului stabilit într-o vacanță.

Nu aveai nevoie de mai mult, scopul vizitei voastre a fost cunoașterea, nu relaxarea.

Aia cu alcoolul nu-mi place nici mie, sunt de acord cu Adi, nu sunt vreo alcoolică întărâtată dar îmi plac „vorbele” unei beri sau ale unul pahar cu vin, mai ales după o zi de vacanță, o zi istovitoare.

De balcon nu are rost să întreb, e deja mult prea mult pentru acea clădire.

Am privit pozele, am zâmbit, totul e așa de „rural”, încât am impresia că v-ați teleportat în trecut.

Uite, pentru toamnă, am o cazare cu o notă de 6, mie nu-mi pasă, nu țin cont de note, eu doream una mai ieftină, cu o notă de 5.5. Dar domnul C, care habar nu are de cazări, note, review-uri sau „floricele”, mi-a spus „eu nu sunt aurolac, mai ridică un pic ștacheta”

Am ridicat-o cu 0.5, lasă că nu-i trebuie briliante, el vrea vizite la cavaleri nu lălăială prin cameră

Singurele mele pretenții, indiferent de destinație, sunt: curățenie, baie proprie, apă caldă și balcon. În rest, îmi văd de scopul vizitei, nu pun preț pe alte „alea”.

Viața ne modelează, timpul ne face să prețuim alte lucruri, nu cele care ni se păreau importante în tinerețe.

Felicitări, ai îmbinat utilul cu plăcutul, ai o poveste, mi-a plăcut.

Carmen Ion [23.06.17 11:47:36] »

@ANILU: Nu știu ce vicii (la plural) ai tu altele decât fumatul; odată cu bătrânețea, mie nu mi-a mai rămas decât ăsta

Camera neavând balcon, nu am fumat înăuntru decât noaptea - eu adorm greu și dorm prost, mă scol de mai multe ori pe noapte și mă învârt prin casă. Acolo nu aveam unde să mă învârt, așa că mă așezam pe scaun lângă fereastră și fumam, dând afară fumul pe geamul ținut permanent deschis și folosind scrumiera mea de călătorie (micuță, amintire de la Paris), pe care o car întotdeauna cu mine în deplasări.

La prânz, în zilele când n-am plecat din Ierusalim, veneam la hostel și mâncam ceva în cameră, după care eu mergeam în sala comună ca să fumez, să beau un ness și să-mi verific mailurile. Apoi mă întorceam în cameră și mă întindeam în pat o oră - asta era siesta.

Carmen Ion [23.06.17 12:02:45] »

@krisstinna: Ha-ha, foarte tare faza cu ridicarea ștachetei cu 0,5

Eu nu prea pun preț pe cazare. La fel ca tine, am însă câteva cerințe minime. Cea cu balconul nu poate fi totuși îndeplinită întotdeauna, în special în orașe. În stațiuni e altceva, acolo petreci timp și la vilă/hotel (sau cel puțin noi așa facem pentru că nu stăm la plajă la orele prânzului), așa încât terasa, grădina, grătarul devin elemente importante.

Nici în tinerețe nu țineam morțiș să stau în hoteluri de nu știu câte stele, și asta fiindcă tata a avut grijă să mă deprindă de mică să dorm la cort sau la căsuțe în camping. De la caz la caz, am dormit și în hoteluri bune de 4 stele, dar și în vile cu self-catering ori în case la particulari. Rareori mi s-a întâmplat să plec complet nemulțumită, pentru că de fiecare dată am avut în vedere că era o ședere de câteva nopți și atât, deci n-avea rost să mă enervez sau să caut nod în papură.

Cât despre băutură, în utimii ani m-am lăsat aproape completRareori beau și numai la întâlniri cu prietenii (inclusiv cei de pe AFA) sau în Grecia, la mare, când la prânz am câteodată chef de o bere rece. Prin urmare, n-am suferit că n-am găsit alcool în preajma hostelului; oricum, Adrian a avut grijă să se aprovizioneze din Ierusalimul de Vest și o dată am gustat și eu, de curiozitate, din sticla de vin cumpărată de el - vinul a fost bun dar nu m-a dat pe spate.

mishu [23.06.17 17:29:41] »

@Carmen Ion: Cred ca momentul discutiei tale cu "seful" a fost unul psihologic, daca ezitai ti-o luai cum se spune, asa ati avut un "up-grade" la camera prezentata initial.

Mi-ar fi placut sa te vad dandu-i replica iar pe el facut dintr-o data mielusel, cred ca s-a gandit ca daca spui ceva de rau pe booking si-o fura, asa ca a preferat sa schimbe macazul.

In rest ce pot spune, bine ca ai apreciat si lucrurile bune ca daca am lua in considerare doar ce nu ne place tot noi suntem cei care suferim.

Si eu mi-as dori o bere rece dupa o zi de alergatura si parca atunci cand iti este interzisa e cu atat mai frustrant.

Felicitari, votat cu placere.

mishu [23.06.17 17:35:01] »

@krisstinna: Nu stiu ce sa zic despre cazari si eu as fi de accord cu un minim basic, insa mergand cu familionul cred ca de fapt persoana pentru care imi doresc in primul rand sa fie deosebit locul este mama. Ea este cea care ne suporta un an de zile si are cele mai putine pretentii astfel incat as face orice ca ea sa se simta cel mai bine in concediu asa incat incerc sa caut cazare gandindu-ma in primul rand la ea: sa aiba un oarecare confort, sa fie aproape de diferite obiective, sa se simta bine.

In rest sa spunem ca nu ma intereseaza prea mult parerea celorlalti (mai ales daca finantarea e suportata de mine).

Din cauza copiilor anul acesta a trebuit ca saptamana trecuta sa anulez o parte din cazari (Oradea, Hateg, Maciuca) si sa ma reorientez spre Sighisoara, Brasov, Slanic Prahova, sper insa ca am nimerit bine si sa nu mai intervina nici o modificare.

Calatorii placute in continuare.

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][0 vot]
Carmen Ion [23.06.17 17:48:39] »

@mishu: Mersi, Mihaela. pentru ecou și vot.

Ai probabil dreptate: big boss s-o fi gândit că un comentariu negativ al meu pe booking ar face rău afacerilor.

Un amănunt pe care am uitat să-l menționez în review este faptul că hostelul mi s-a părut a fi full; de altfel, este una dintre cele mai cunoscute unități hoteliere de acest gen din Ierusalim.

Pe pagina de prezentare de pe booking este postată o fotografie mare cu un grup socializând în sala comună: seara cam așa arătau într-adevăr lucrurile.

doinafil [23.06.17 21:21:12] »

Dragă Carmen, cu acelaşi interes am citit şi acest review. Cuprinde informaţii utile pentru noi, care vrem să ajungem acolo. Spune-mi, te rog, faptul că eşti client "genius" al site-ului booking, te-a ajutat atunci când ai rezervat, şi la preţ (un eventual discount), sau, doar, au oferit locul dorit, cu situarea hostelului aproape de Poarta Damascului, lângă oraşul vechi, camera cu vedere în spate?!

Mie mi s-a părut că la preţul plătit ACOLO, (unde vadul turismului este cel mai bun, probabil) condiţiile de cazare sunt pe măsura notei de pe booking.

Mi-au plăcut şi pozele şi cuvintele cu care ai întocmit review-ul!

Cât despre filmuleţ, melodia "Hava Nagila" (nu ştiam ce evenimente au generat-o), am ascultat-o de multe ori în filmele (mai ales americane) în care se făceau nunţi evreieşti. Este frumoasă nu numai ea, eu iubesc cântecele lor, sunt melodioase şi uşor de reţinut. În a doua parte a filmuleţului linia melodică este schimbată şi am recunoscut un cântec care se cânta şi la noi, pe la cenaclurile "Flacăra""Să fie pace-n lume, să fie pace, pace pace pe pământ"). Poate că există un sâmbure de adevăr că originile ei ar fi româneşti. (cine ştie?!?)

Indiferent de adevăr, melodia este frumoasă şi celebră.

În finalul ecoului meu îţi pun o altă întrebare (şi te rog să nu te gândeşti că ai putea să mă taxezi, cum te gândeai că ai fi putut face cu coreenii, dacă mai insistau cu întrebările - glumesc, desigur! -... daaaar, ... dacă stau mai bine să mă gândesc aveai motive s-o faci cu ei, mai ales că erau sud-coreeni cu dare de mână, presupun): ce înseamnă "petrecere de Bar mitzvah"?! Eu am auzit de Yom Kipur şi de Roş Aşana. Nu ştiu cum se scrie corect ultima.

Am votat cu mare drag şi mă grăbesc să citesc continuarea! (în ritmul în care se postează pe AFA, nu ştiu dacă mai apuc să scriu despre vacanţa la Roma).

Carmen Ion [24.06.17 07:20:17] »

@doinafil: Uite cum, prin întrebări dintr-astea, creezi tu falsa impresie că aș fi cine știe ce specialistă în Israel

Nici vorbă de așa ceva!

Ca să-ți răsund totuși - și nu te costă nimic: Bar Mitzvah este o ceremonie religioasă (urmată de petrecere) care marchează trecerea spre maturitate a băieților și se sărbătorește când aceștia împlinesc 13 ami.

Statutul genius pe booking înseamnă că beneficiezi de discounturi (minim 10 la sută) la anumite hoteluri și pe anumite perioade sau ai acces la oferta inteligentă a zilei - cele mai scăzute prețuri la un hotel în perioada aleasă de tine. Când intri pe site și cauți cazare într-o anumită localitate și într-o anumită perioadă, ofertele genius și cele inteligente apar marcate ca atare.

Mulțumesc pentru ecou, aprecieri și vot.

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][1 vot]
doinafil [24.06.17 12:00:11] »

@Carmen Ion: Mulţumesc pentru răspuns! Sărbătoarea este similară (cred) cu cea a catolicilor, când băieţii şi fetele (de 9 sau 11 ani??) se îmbracă în "ginerei şi miresuce". Într-un articol anterior am văzut şi cum se scrie corect numele celor două sărbători.

Să ai un week-end răcoros!

Sfârșit SECȚIUNE Listă ECOURI scrise la articol

ROG REȚINEȚI:
  • Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
  • Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
  • Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație: in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o ÎNTREBARE NOUĂ
    (întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
SCRIE UN ECOU LA ACEST REVIEW
NOTĂ: Puteți folosi ptr formatarea ecoului: [b]...[/b], [i]...[/i], [q]...[/q]
EMOTICOANE ce pot fi folosite SHOW/HIDE
Sfârșit SECȚIUNE SCRIE ECOU

NOTĂ: Rubrica de mai jos vă permite să vă abonați (sau să vă dezabonați) la / de la notificări (înștiințări prin email) atunci când cineva răspunde unui text scris ca ecou mai sus.
Status Abonament Ecouri la acest review - abonament INACTIV [NU primiți înștiințări atunci când se scriu ecouri la acest review]
VREAU înștiințări pe mail când se postează ecouri la acest review
5 utilizatori sunt abonaţi la urmărirea acestui fir de discuţie (primesc instiinţări la adăugarea unui ecou):
ANILU, Carmen Ion, doinafil, elviramvio, mishu

    SOCIALs
Alătură-te comunității noastre

AGENȚIA DE TURISM AmFostAcolo.Travel:
SC Alacarte SRL | R.C.: J35/417/24.02.09 | RO 25182218 | Licența de turism 218 / 28.11.2018

 
[C] Copyright 2008-2024 AmFostAcolo.ro // Reproducerea integrală sau parţială a conţinutului este interzisă
AmFostAcolo® este marcă înregistrată
  • la final = [utf8mb4]; bMustChange=[]
  • pagină generată în 0.061247825622559 sec
    ecranul dvs: 1 x 1