Muzeul Campiei Boianului «Traian Zorzoliu» - Calatorie in timp

TIPĂREȘTE

Am sa va invit acum intr-o calatorie reala in timp. Aparent fantastica, ireala, dar posibila la Draganesti Olt, la Muzeul Campiei Boianului «Traian Zorzoliu».

Muzeul Campiei Boianului «Traian Zorzoliu» se afla in localitatea Draganesti Olt, chiar la soseaua ce traverseaza oraselul, pe partea dreapta pe directia de mers de la Slatina spre Rosiorii de Vede sau Turnu Magurele. Suntem pe DJ546 la 38 km de Slatina (circa 40 minute), municipiul resdinta al judetului Olt si la alti 38 km distanta de Rosiorii de Vede, municipiul resedinta al judetului Teleorman.

DJ546 se formeaza mult mai la nord de Slatina, din DN67B, in dreptul orasului Dragasani, dar pe malul stang al Oltului, coborand paralel cu vechiul Alutus, traversand municipiul Slatina vezi impresii, orasul Draganesti-Olt, intersectand DN6 si continuand paralel cu Oltul pana la Turnu Magurele.

Adresa muzeului este: Str. Nicolae Titulescu 360, Draganesti-Olt.

Ca punct de reper, muzeul este situat imediat dupa ce ati trecut pe sub pasajul de cale ferata, la circa 150 metri. Vezi remarca intr-o curte doua steaguri, unul al Romaniei si unul al UE, si in fata lor a pancarta mare infipta in pamant care face referire la Draganesti-Olt – Muzeul “Campiei Boianului” Traian Zorzoliu. Aici este! Indrazniti sa deschideti poarta si sa pasiti in curtea larga unde veti fi intampinati de gazdele primitoare ale locului.

Satul Draganesti este atestat documentar in anul 1521 in vremea voievodului Radu de la Afumati, dup ace afost pomenit prima data drept satul Peretu in 1475. In anul 1864, in timpul Domnitorului Alexandru Ioan Cuza prin unireea celor doua sate a luat fiinta comuna Draganesti-Olt. Localitatea s-a dezvoltat mai repede decat altele din zona, astfel in secolul al XIX-lea aici fiintau o companie de paza, un medic si o moasa, telegraf, 3 biserici, unitati comerciale, o judecatorie si se organizau 3 balciuri anuale.

Dezvoltarea a continuat, in anul 1950 comuna a fost electrificata, s-au modernizat strazile principale si s-au construit primele blocuri de locuinte. In anul 1968, prin unirea comunelor Draganesti-Olt si Comani a luat fiinta orasul Draganesti-Olt.

Astazi, dupa caderea comunismului, orasul pare “ramas in urma”, pare a fi din alte vremuri, nu a mai tinut pasul cu viata moderna. E drept ca a disparut si mica zona industriala de la marginea oraselului, unde functiona o fabrica de zahar. Orasul este insa (cel putin la soseaua principala) foarte curat si ingrijit, strazile sunt asfaltate si delimitate de carosabil cu un razor adanc taluzat si cu podete in dreptul fiecarei porti in zona de case.

Muzeul Campiei Boianului «Traian Zorzoliu» avea sa ne surprinda. Foarte, foarte placut. Pe noi ne-a salutat o doamna tanara si draguta, doamna director, care ne-a explicat ca acest muzeu este unul care prezinta peste 15.000 de exponate si mai multe anexe construite si necesita alocarea unui timp de circa 1,5 ore vizitarii, iar turul de vizitare este ghidat. Obiectivul principal al muzeului este un arheoparc in aer liber, unic in Romania, care reconstituie un sat dupa tipul asezatilor neolitice specifice culturii Gumelnita, pe baza dovezilor arheologoice descoperite in aceasta zona. In fapt este mult mai mult, si ansamblul expozitional de aici cuprinde: sectiile istorie, cult crestin-ortodox, etnografie, pinacoteca, expozitia dl. prof T. Zorzoliu, pe care le intalnim in:

- Pavilionul principal

- Crama

- Casa taraneasca

- Bisericuta

- Muzeul pompierilor

- Bordeiul si

- Satul neolitic

Un categoric DA din partea noastra a generat chemarea unei doamne muzeograf, de-a locului, care avea sa ne fie ghid in calatoria noastra in timp. Un ghid remarcabil, caruia ii multumim din suflet pentru caldura cu care ne-a oferit atatea informatii interesante si care merita felicitat impreuna cu toate echipele care au lucrat cu devotament si dragoste la ridicarea acestui muzeu in jurul profesorului Traian Zorzoliu. Niste oameni deosebiti care au muncit “cu mainile goale” si au nascut acest muzeu de mare valoare din dragoste si pasiune pentru aceste locuri.

Nu vreau sa deviez de la subiect, dar oamenii acestia sunt minunati!

Ni s-au rupt doua bilete de intrare, dar numai la sfarsitul vizitei noastre; pretul unuia fiind de numai 5 lei.

Traian Zorzoliu (1936 – 2015) este fondatorul Muzeului “Campiei Boianului”, artist plastic, publicist si ctitor al mai multor muzee etnografice in judetul Olt. Bustul sculptat in piatra al profesorului Zorzoliu, inconjurat cu panglica tricolora, este plasat in curtea muzeului.

Ma documentez dintr-un articol aparut pe titulescu.eu in memoriam profesorului Traian Zorzoliu, un om foarte iubit si regretat in zona si cunoscut in mediul de specialitate.

- s-a nascut in Stoicanesti (Olt);

- a urmat scoala primara si gimnaziul aici si apoi a absolvit Liceul „Sf. Sava” din Bucuresti;

- in Lugoj a urmat Scoala Postliceala de Contabilitate si Scoala Populara de Arta “Ion Vidu”; a absolvit Facultatea de Desen din cadrul Universitatii Timişoara si Sectia de Muzeologie din cadrul Institutului de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” Bucuresti;

- a lucrat 22 ani ca profesor de desen la Liceului Teoretic „Tudor Vladimirescu” din Draganesti-Olt;

- a fost director al Muzeului Campiei Boianului «Traian Zorzoliu» din Draganesti Olt

- este recunoscut ca promotor al muzeografiei in judetul Olt; cu contribuitie la introducerea in circuitul public si stiintific a Muzeului Manastirii Brancoveni, Muzeului Manastirii Curtea de Arges, a Pinacotecii „Nicolae Titulescu” din Ialoveni (R. Moldova), Muzeului Manastirii Cozia, Muzeului Cartii bisericeşti al Episcopiei Ramnicului, a Complexului Muzeal Boianu-Stoicanesti, a Arheoparcului Gumelnita din cadrul Muzeului Campiei Boianului «Traian Zorzoliu» din Draganesti-Olt si a Muzeului Manastirii Arnota;

- a participat la campanii arheologice in tell-ul gumelnitean de la Draganesti-Olt;

-a publicat 15 carti de istorie locala; are 25 de expozitii personale si 40 de participari la expozitii in tara si strainatate;

-a primit „Medalia Prieteniei” oferita de Muzeul din Bruxelles, Medalia „Meritul Cultural”, clasa a II-a, din partea Presedintiei Romaniei si titlul de Cetatean de Onoare al Orasului Draganesti-Olt, alte distinctii.

Toate dovezile legate de activitatea impresionanta, de aceasta carte de vizita remarcabila, sunt expuse in muzeul pe care l-am vizitat. Traian Zorzoliu, domnul prefesor, cum i se spunea, este venerat aici la Draganesti-Olt de localnicii carora li se adresa celor tineri cu „tataie”.

Suntem invitati in cladirea din dreapta noastra. Aici sunt prezentate majoritatea exponatelor in cateva sali amenajate, structurate chronologic, dupa axa timpului.

Aflam mai intai despre Campia Boianului. O harta reprezinta tinutul ce poarta aceasta denumire. Campia Boianului sau Campia Calmatuiului este parte a Campiei Romane si se intinde intre raurile Olt si Arges. Cuprinde localitatile Maruntei, Izvoarele, Valcele, Serbanesti, Crampoaia, Nicolae Titulescu, Stoicanesti, Daneasa, Radomiresti, Valeni, Seaca, Mihailesti si Draganesti-Olt.

Vatra comunei Draganesti si imprejurimile au fost locuita inca din vremuri stravechi, din mileniul al IV-lea i. H, de culturile Cris, Dudesti (mileniul V i. H) si Vadastra. Au urmat culturile Gumelnita – Salcuta (anii 4000 – 3800 iH, si cu cele mai multe dovezi arheologice), Glina III, Tei, Verbicioara, epoca bronzului, apoi a venit vremea tracilor (anii 1500 i. H), a geto-dacilor (sec. I i. H – II d. H), a daco-romanilor si a apoi a romanilor pana in vremurile noastre. Despre toate acestea vom invata in acest muzeu.

Cele mai multe dovezi stravechi de viata, cele din telul gumelnitean, au fost descoperite pe malul Oltului, intr-o zona inundata, “Magura lui Iancu”. S-au construit diguri de 3 m grosime si 1,3 m inaltime pentru a putea continua aici cercetarile arheologice la care a participat prof. Zorzoliu alaturi de institutii reprezentative, inclusiv Institul pentru Tracologie. Campaniile arheologice au pus in evidenta modul de viata al populatiei, tipologia constructiei caselor, delimitarea spatiilor, uneltele, armele folosite etc. Asezarea a fost descoperita de copilul Nitu Ion si de fratii Gabriel si Cristian Zorzoriu de la scoala din Draganesti-Olt, iar primele mostre au fost trimise de prof. Traian Zorzoliu la Universitatea din Timisoara. Descoperirile confirma indubitabil ca inca din acele vremuri se practica agricultura pe aceste meleaguri.

Pasim in muzeu, in pavilionul principal. Pe holul de acces se gasesc cateva reconstituiri ale figurilor de australopitec, homo erectus, homo sapiens. Am inceput calatoria in timp! 6000 de ani de existenta a civilizatiei pe aceste pamanturi. In camerele pavilionului parcurgem diferite epoci. Admiram exponate ale unor piese descoperite in zona, intregi sau reconstituite: unelte, arme, topoare, sulite, plase de pescuit, harpoane din os, sageti, vase, coliere si vetre neolitice din cultura Gumelnita. Descoperirile atesta ca oamenii acelor vremuri erau pescari si vanatori. S-au gasit si noua morminte neolitice. Cultura Gumelnita a atins o dezvoltare culturala ridicata si a reprezentat apogeul unei vechi culturi, inca partial nedescoperita.

Gasim si scoici, care atesta ca demult pamantul nostru a fost acoperit de mare. Trecem prin epoca bronzului si a fierului. Inaintam mai in vremurile noastre, in vremea dacilor. Din nou obiecte pe care acestia le utilizau pentru a vana, a trai, a mestesugi. Vedem si o urna funerara si stramosul razboiului de tesut. Expozitia de vase ceramice, de lut este bogata. Acestea se ingropau in morminte. Continuam calatoria in timp. In alta incapere a muzeului sunt prezentate monezi, pistoale, revolver, sabii, cornuri.

Citim: “”Neamul tracilor este cel mai numerous neam din lume dupa cel al inzilor. Tracii poarta mai multe nume dar au aproape aceleasi obiceiuri”” – Herodot.

Ajungem in vremurile moderne. Din secolul al XX-lea avem chitante si facturi, scrise caligrafic; bancnote, distinctii militare din primul razboi mondial, dar si hainele cazone ale doi eroi ai Revolutiei din 1989...

Mai citim: Cea mai mare bogatie a unui popor este mostenirea sa culturala.

Deja suntem impresionati de cate am vazut, dar nici nu ne imaginam ce va urma…

Ne mutam in cladirea din stanga aleei de acces in curte. Este o crama. Coborim treptele vechi din lemn si ajungem intr-o incapere racoroasa situata sub nivelul solului. Pe langa interiorul specifiic unei crame, dara fara vin (!), citim tot felul de mesaje haioase, cum ar fi: [i[“La vin nu te arata viteaz, ca pana la urma, tot vinul ramane treaz”. – Iordache Golescu. Butoaie, vase ceramice, stergare, damigene, masti impodobesc crama.

In sala de cult crestin-ortodox sunt expuse haine si obiecte preotesti, icoane vechi, picturi.

Ajungem apoi in sala de etnografie, cu obiecte de artizanat si covoare. Se prezinta portul popular, lada de zestre, razboiul de tesut, picturi, icoane.

In mijlocul pinacotecii vom vedea o machete impresionanta, si aflam ca este machete unui sat dacic fortificat care se doreste a fi ridicat pe unul din dealurile din jur, si deschis circuitului turistic. Iata o dovada ca acest muzeu continua sa creasca, munca de inobilare, de imbogatire a acestuia continua.

Nu in cele din urma vedem dovezile amprentei lui Traian Zorzoliu: carti ale profesorului, picturi, tablouri, distinctii, diplome, medalii.

Cea mai veche locuinta taraneasca descoperita la Draganesti-Olt dateaza din mileniul al II-lea i. H. Urmele arheoligice ale acesteia au fost descoperite pe tell-ul gumelnitean din lunca Oltului. De-a lungul secolelor in zona de campie, aproape de luncile apelor, casele de suprafata aveau peretii din lemn sau paianta si erau acoperite cu stuf si paie.

Continuam vizita noastra cu prezentarea unei case taranesti autentice din lemn cu drugari. Pe ambele fete ale lemnului erau batute nuiele bulgarite cu pamant si paie. Lemnul er cioplit cu toporul si barda, iar imbinarile se faceau cu cuie de lemn.

In casa din muzeu putem identifica mestesugurile oamenilor, uneltele lor, vedem vatra, camera de dormit cu paturile mari si inalte, obiecte ceramice, dar si masutele si scaunele mici din lemn pe care se manca aici in zona in blide ceramice si cu linguri din lemn. In dreapta intrarii in casa taraneasca este si poza meseriasului local care a construit locuinta – Moraru Iulica. Pe langa casa taraneasca cu pridvor unde sunt atarnate cojoace imbracate de tarani mai pute descoperi si anexe gospodaresti pentru animale si provizii.

In curte este ridicata si o bisericuta in memoria eroilor pompieri din Romania, pictata de mesteri artisti locali, angajati ai muzeului care au deprins tainele artei picturii de la profesorul Zorzoliu, fapt consemnat pe pisania troitei. Este de fapt o troita care poarta hramul Sf. Iosif cel nou de la Partos, care este patronul spiritual al pompierilor. In curtea de la strada s-a ridicat si un monument dedicat eroilor pompieri.

In curte mai sunt expuse busturile in piatra ale lui I. I. Bratianu si N. Titulescu, care vor fi preluate de primarie in cadrul proiectului de reamenajare a parcului orasenesc.

Muzeul pompierilor

Pompierii au jucat ul rol apreciat in Campia Boianului, motiv care a condus la amenajarea unui coltisor dedicat prezentarii activitatii lor. Vom vedea masini vechi si foarte vechi ale subunitatilor de pompieri si mijloacele si echipamentele si imbracamintea pe care acestia le foloseau. Inclusiv tehnlogia folosita pentru a comunica la distanta.

Pe stanga aleii principale ne atrage atentia o alta constructie ce … intra in pamant. Este bordeiul.

Cea mai veche locuinta bordei descoperita aici a apartinut populatiei neolitice Dudesti, mileniul V i. H. Bordeiul a fost un tip de locuinta preferat de populatia de la campie, fiind usor de construit, calduros iarna si racoros vara. Pana in secolul XIX majoritatea locuintelor din Campia Romana erau de tip bordei, chiar si unele biserici. Ultimele 3 bordeie locuite au existat pana in anul 1950.

Intrarea se face prin garlici si putea avea 1 – 4 camere. Intram si noi coborand treptele din lemn si deschizand o usa masiva din lemn. Langa usa este vatra (sau focul) , pe peretele opus patul. Lumina intra in bordei prin oblonul de sub acoperis. Pe pereteii garliciului erau si sunt agatate uneltele agricole: plugul de lemn, furcile, parul de porumb, donita, grebla si altele cu denumiri locale varsa, darmonul, gurulele. In vatra se prepara hrana si se serveste masa la masute si pe scaunele minuscule si joase din lemn. Aici este si hambarul cu provizii: malai, muraturi etc. In camera cu patul era si lada de zester in care se pastrau hainele de sarbatoare. Lada avea o chichita unde se ascundeau banii si bunurile de pret. Pe pat se asternea rogojina sau asternuturi tesute in casa.

Bordeiul de la muzeu este construit de angajatii muzeului dupa informatiile primite de la localnici.

Revenim la lumina zilei. In fata bordeiului doi copaci cu tulpinile rasucite se cera fi trasi in poza. Ati obosit? Urmeaza insa minunea, unicatul pe care il gasim aici la Draganesti-Olt la Muzeul Campiei Boianului «Traian Zorzoliu»….

A fost ideea profesorului Traian Zorzoliu. O idee ingenioasa care sa puna in valoarea descoperirile din acest areal, la care a participat personal si dumnealui. In satul neolitic sunt ridicate sase colibe pe o bucata de pamant imprejmuita cu sant de aparare și gard din nuiele impletite. Accesul in sat se face traversand o punte din lemn. Colibele sunt de marime naturala. Ele sunt reprezentative pentru diferitele indeletniciri pe care le aveau oamenii in neolitic: o coliba de pescar, una de agricultor, alta de olar si tot asa. In interiorul acestira se gasesc obiecte neolitice sau reconstituiri ale acestora: mese, altare de cult, unelte pentru gospodarie si practicarea diferitelor ocupatii. Vizitam si o locuinta lacustra, folosita pentru depozitarea proviziilor, pentru ca asezarile erau ridicate pe vai deseori inundate. Casele sunt ridicate din pamant si acoperite cu paie, fiind pictate cu simboluri si modele neolitice. Intre case se prezinta si un mormant neolitic. Oamenii erau ingropati in vremurile stravechi in pozitie adusa cu picioarele la piept, si pe o parte. Putem invata cum stramosii noastri din acele vremuri aveau cunostinte despre cum sa asigure circulatia aerului astfel ca fumul din soba sa nu inunde bordeiul.

Satul neolitic reprodus la Muzeul Campiei Boianului «Traian Zorzoliu» este o invitatie la o lectie deschisa in care poti intelege cum si unde traiau oamenii locului in neolitic, cu ce se indeletniciau. Este o ideea stralucita pusa in practica de oameni sufletisti care iti transmit pasiunea lor pentru cee ace au facut si fac aici, mergand pana la detalii referitoare la cum se asigura curatenia in aceste case si cum sunt ele intretinute pentru a se pastra si a te putea bucura de aceasta comoara, tu, turistule!

In acest complex muzeal, ca asa ar trebui sa il numim, mai exista Atelierul de fierarie, Casa Polihrolnie si in constructie o cetate dacica, obiective pe care nu am putut sa le vizitam.

Meseria de fierar a aparut odata cu descoperirea fierului (1200 i. H.). In secoul al XX-lea toate satele aveau ateliere de fierarie. Aici se construiau, se reparau, se ascuteau uneltele agricole si de uz casnic, se potcoveau caii, se lucra fierul forjat. Fierariile erau industriale sau pentru uzul satenilor, cele din urma putand fi stabile sau ambulante. In Draganesti au existat 2 fierarii cu fierari romani si 7 cu fierari tigani. A aparut numele de Fieraru. Cu timpul insa aceasta indeletniciri a cam dispartut.

Casa Polihrolnie este cea mai veche casa din Campia Boianului ridicata in secolul al XVIII-lea de familia al carei nume il poarta.

Inainte de plecare am facut cateva poze pe puntea din lemn construita peste santul de aparare, care leaga satul neolitic de restul curtii. Am ramas foarte placut impresionati de cele vizitate, nu am realizat cand a trecut timpul pentru ca tot ce am vazut a fost interesant si am avut o companie foarte placuta si bine pregatita in ghida muzeului. Mi se pare un loc foarte potrivit pentru vizite educative in “saptamana altfel”, pentru copii. Daca ar putea fi continuate asemenea vizite si cu cateva activitati asa cum se petreceau ele in trecut cred ca ar ramane o experienta de neuitat pentru copilasi (incl servirea mesei la masutele minuscule dintr-un bol de lemn din care se serveau toti mesenii).

---

VIZUALIZĂRI: 4947 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI