ARTICOL ÎNCĂRCAT ÎN: 05.06.2017
--- M ---
GR. VÂRSTĂ: 40-50 ani
DIN: București
ÎNSCRIS: 03.08.08
STATUS: SENATOR
DATE SEJUR
JUL-2016
DURATA: 4 nopți
familie cu copii
2 AD. + 1 COPII -- v: 18 :)

GRAD SATISFACȚIE
SERVICII:
70.00%
Satisfăcător
CAZARE [camere etc]:
80.00%
Mai degrabă mulțumit
BUCĂTĂRIE ŞI MASĂ:
70.00%
Satisfăcător
PLAJA şi MAREA:
NU SUNT ÎN MĂSURĂ SĂ MĂ PRONUNȚ

NOTARE MEDIE REZULTATĂ
73.33%

AUTORUL ar RECOMANDA
această destinaţie unui prieten sau cunoscut
la PMM* = 32 EUR
*PMM = Preț Minim MEDIU / Cameră, în cursul anului

AFA RECOMANDĂ: Pentru transfer Aeroport - Hotel (Roma) și/sau tururi turistice ale Romei / Vaticanului - recomandăm ghidroma.eu
  • Informatii sau rezervări: pe sait sau tel. +39 324 981 3672
  • TIMP CITIRE: 12 MIN

    Poștașul sună întotdeauna de două ori... noi mai mult

    Ilustrație video-muzicală
    TIPĂREȘTE

    Motto:
    Morților
    Li se pare veșnicia
    Mai lungă,
    Fiindcă nu li se dă voie
    Să fumeze
    Noi, aceștia mai vii, fumăm,
    Ne aprindem unul de la altul
    Câte-o țigară,
    Slobozind pe nas câte-un “mulțumesc”
    Înecat in fum.
    O țigară când ne naștem,
    Una cand mergem la școală,
    Alta cand ne căsătorim
    O țigară pentru ca plouă,
    Și pentru ca nu plouă,
    Altă țigară…

    Și uite-așa,
    Cu un tutun ieftin,
    Nici nu știi
    Când ți-a trecut
    Soarta.

    Marin Sorescu - Tutun

    Catania. Locul de unde pornesc toate, sau aproape toate călătoriile în Sicilia. Așa că ce conta cazarea? Doar nu stăteam în cameră. Și oricum, din experiența anterioară în Italia, la un preț acceptabil nu găsești ușor o cazare foarte bună.

    Din toate variantele disponibile în bugetul planificat mi-a rămas B&B Opera și Hotel De Curtis Palace unde a stat @amero.

    Pozele cu B&B Opera arătau foarte bine, pe booking și pe tripadvisor notele foarte bune, deci gata, am ales. Prețurile erau aceleași. Oferta era 223 EUR cu mic dejun inclus pe 4 nopți fără posibilitatea de anulare (rezervarea am făcut-o pe data de 10.05) sau 304 EUR cu posibilitate anulare până pe 20.06. Biletele de avion le luasem, cazare căutasem destul, așa că am procedat la varianta fără anulare. Deci în total 55,8 EUR 3 persoane/zi cu mic dejun inclus. Nu foarte rău. Aaa, și la hotel se mai plătește o taxă de localitate de 1,5 EUR, valabilă în toată zona. Și poziția era cumva foarte bună, foarte aproape de centru dar și de autogară.

    Biletele le-am luat de la agenție, căci pe booking prețurile erau sensibil mai scumpe.

    Catania era cea de a doua oprire a noastră după cele 6 zile petrecute în Giardini Naxos.

    Buuun, din păcate timpul petrecut în zona Taormina s-a scurs cu „celeritate” =)), așa că exact cu o zi înainte de a ne îndrepta spre Catania, hop, telefon de la agenție. Că au anunțat cei de la hotel că ar fi preferabil să ajungem în jur de 14:30 sau mai bine 15:00. Ooops. Din Giardini Naxos până În Catania cam o oră cu autobuzul, la 12:00 trebuie eliberată camera, ce facem? Soluția a fost la îndemână, am stat pe terasa hotelului din Giardini Naxos la o cafea, bere, suc, țigară și alte vicii.

    Gata, am luat autobuzul, ajungem la autogară și ne îndreptăm spre hotel. În autogară era raiul șaormei iar pe prima parte a drumului spre hotel zeci de magazine chinezești, un fel de en-gros-uri. Nu cea mai bună impresie despre oraș, așa, la primă vedere.

    GPS-ul și-a făcut datoria și ne-a dus pe Via Di Sangiuliano. Totul era ca la carte. Atât doar că am ajuns la capătul străzii și hotelul ioc. Păi ia să vedem numărul. Aaa, trebuie să ne întoarcem puțin. Nici nu e de mirare că nu am găsit ușor hotelul, inscripția cu hotelul nu era cu mult mai mare decât numele celorlalți locatari ai hotelului.

    Checkin-ul (sau cazarea)

    De obicei textul este: checkin-ul a decurs normal, în câteva minute am fost cazați. Asta în cazul în care nu vă plac poveștile, căci eu voi spune una =))

    Am răsuflat ușurați: „gata, am ajuns! ”. Apăsăm pe sonerie. Nimic. Ok, mai încercăm o dată. În cele din urmă răspunde o voce de bărbat. Mă lasă omul să îmi spun textul și apoi îmi răspunde în cea mai curată italiană: „Eu nu înțeleg engleză”. Super și tocmai voiam să întreb: „Și ce facem acum? ”. Nu am mai avut timp, căci legătura s-a închis. „Oh”. Nu trebuie să mai spun că erau aproape 40C afară, trăsesem de bagaje până acolo dar asta nu este vina hotelului. Iau aer în piept și mai sun o dată (oare de ce trebuie să iei aer în piept să apeși pe sonerie? De fapt mă pregăteam să mai recit o dată). Se pare că nu am fost destul de convingător, căci nu mi-a răspuns nimeni. Mai las un minut și mai sun o dată. Mă grăbesc să explic din nou, acela din nou că nu știe engleză (bine, acum nici eu nu sunt un expert=)), dar nu acesta era subiectul). Mai să închidă din nou și îi spun și în engleză și în română că avem rezervare la hotel. Și înțeleg eu cum că spune că o să coboare cineva. Acum stăteam și mă rugam să fi înțeles corect. Auzeam pașii pe scări, gata, ușa s-a deschis. O domnișorică ne face semn să urcăm după ea. La capătul celor 3 etaje pe care le-am urcat bănuiesc că arătam epuizați că ne tot împingea o sticlă cu apă. Apă aveam și noi, dar ne doream să ne cazăm.

    Deja ne „împrietenisem” cu cele 2 fete de la „recepție” și cu tipul care ne „răspunsese” la interfon. Adică dădeam din mâini care mai de care. Sau ca la Timpuri Noi „care mai de care se aruncă în cap acum” Noroc că limbile noastre sunt înfrățite, așa că aveam un ajutor și în asta. Ideea ce s-a desprins era simplă, să stăm liniștiți pe terasă până când vine persoana posesoare de limbă engleză.

    E drept că am ajuns cu un sfert de oră mai devreme și „persoana” cu unul mai târziu. Așa am avut să descoperim că terasa nu este o opțiune pe timpul zilei, căci bate soarele puternic chiar spre mese. Am găsit totuși o masă cât de cât mai la umbră (sau am ocupat-o după ce a fost eliberată:). Timp pentru o țigară și nerăbdarea de a face un duș și o plimbare prin Catania.

    În fine, ajunge speranța noastră. O chinezoaică simpatică, volubilă. Ne întreabă dacă am mai fost în Catania. Apoi ia o hartă, ne arată locul în care suntem și câteva din locurile ce merită vizitate. Și să nu ratați într-o dimineață Piața Centrală. Am întrebat de supermarket-uri, ne-a indicat câteva. „Dar un restaurat bun? ”. Ne-a indicat două, unul de care ne-am îndrăgostit și tare aș vrea să povestesc despre el, se află la mai puțin de 150m de hotel. Al doilea, nu știu să spun, am trecut des pe lângă el dar nu prea am văzut oameni la masă. Despre excursie pe Etna? Imediat a scos două prospecte, zicandu-ne „acum sun dacă doriți să faceți rezervare”. Dar erau exact genul de excursii pe care doream să le evit.

    Ne-a prezentat și pe unul din proprietari, toți am fost extrem de încântați =)). Bongiorno!

    Apoi am primit un mănunchi de chei (doar unul :(, vă spun mai încolo de ce). Una era de la intrarea de jos, una de la cameră și una de intrarea de la terasă. Ne-a condus la cameră, ne-a prezentat-o, și ne-a spus că ne vom vedea în fiecare dimineață la micul dejun.

    Una peste alta dacă nu ar fi fost ea viața ar fi fost mai cenușie decât Etna sau Catania.

    Hotelul

    E cumva cam mult spus. Dar din ceea ce am observat este o practică în Italia ca „hotelul” să fie o parte dintr-un imobil mai mare. Eventual pe lângă rezidenți găsești 2-3 hoteluri pe aceeași scară :). Nu a fost o surpriză pentru mine, surpriza a fost acum vreo 9 ani la Roma.

    BB Opera are un etaj (etajul2) de pe scara blocului plus o cameră la etajul 3 cameră ce ne-a fost nouă repartizată. La etajul 2, cu una din cheile primite puteai accede pe terasă, în fapt un balcon mai mare pe care erau așezate 3 mese. De aici aveai vedere către o casă a cuiva, puteai să urmărești o familie italiană cum ia micul dejun, cina, cum își hrănește găinile… Destul de drăguț de altfel. Ei sigur, era și un palmier, pe principiul în grădină ai o floare... Acolo era și locul unde luam micul dejun, porția de internet și ne savuram țigările și, eventual paharul de Malvasia sau Zibbido. Seara târziu era o plăcere să stai pe terasă.

    Apoi era o cameră cu o masă pe mijloc. Asta ținea loc de recepție dar și de sală de mese (în cazul în care nu se putea sta pe terasă). Tot vedeam vânzolindu-se pe acolo persoane intrând pe alte 2 uși. Abia apoi m-am prins că oamenii erau cazați acolo, fiind 2 din camerele hotelului. În celelalte camere accesul se făcea de pe un balcon perpendicular pe terasă. Sigur nu mi-ar fi plăcut să stau într-una din camerele cu intrare din recepție.

    Camera

    Camera destul de drăguț amenajată, de fapt asta m-a atras la hotel. Bineînțeles că în pozele de prezentare camerele arată mult mai bine, dar nici în realitate camera nu arăta rău. Tablourile din cameră sunt alese cu bun gust, zic eu, și cresc nivelul de confort. Tavanul foarte înalt îți dă aerul necesar pentru a respira în voie, și cu toate că există aer condiționat parcă preferi să stai cu geamul deschis, doar că fiind spre stradă spre dimineață e gălăgie.

    Cum intrai, în stânga era un mic birou cu un scaun. În stânga baia. Apoi patul numărul 3 poziționat perpendicular pe ușă, ceea ce ne permitea să ne mișcăm. Celelalte 2 paturi lăsau un spațiu destul de mic de trecere, nu putea trece mai mult de o persoană. Maxim =)). Asta dacă îți doreai să ajungi la patul de la geam (unde am fost pedepsit să stau eu căci soția mea nu suportă locurile strâmte). Eu mă descurc ????. Aaa, sau poate la balcon. Asta mi-a plăcut cel mai mult. Cu balconul ????. Să vă uitați în poze. De abia intra o persoană (în lățimea balconului). Ok, e drept, în orașe greu găsești balcoane largi, dar acesta parcă le-a întrecut pe toate. În minus ????

    Lenjeria curată, nimic de reproșat. Lipsea un loc unde să se poate așeza geamantanul, măcar unul dintre ele (nu aveam decât cele de cabină, nu eram pretențioși). Asta făcea destul de dificil lucrul cu geamantanele, ia-l, pune pe pat, scoate ce ai nevoie și pune-l la loc pe jos :(. Era doar un scăunel pe care puteai pune maxim o geantă….

    Baia curată, accesoriile de baie puse la dispoziție undeva la limita minimă, un gel de duș și un săpun lichid (aaa, și hârtie igienică). La duș era o perdeluță impermeabilă pe care oricum o așezai, o parte din apă ajungea pe jos. Asta îmi aduce aminte de bancul cu legea a doua a fluidelor, dar ăsta vi-l spun doar pe PM =)). Totuși cea mai gravă lipsă era aceea a unei etajere deasupra chiuvetei pe care să pui accesoriile de baie. Aproape incredibil, dar adevărat.

    Am ținut neapărat să avem frigider (unul din motivele pentru care am ales hotelul) și era unul chiar bun și care își făcea datoria, în schimb cu prizele stăteau cam prost, foarte prost. Lângă paturi nu era nici o priză, doar un prelungitor/triplu ștecăr pe frigider. Acolo stăteau laptop-ul și telefoanele. Recunosc că mie îmi place să am telefonul lângă mine, să mă uit la ceas și altele. Oricum telefon nu mai aveam, făcuse baie în Gole Dell’Ancantara, dar asta e altă poveste.

    Aveam și TV, dar nu l-am deschis. Pesemne funcționa.

    Accesul la internet era asigurat pe terasă. În orice caz, pentru cei ce se gândesc că pe terasă seara s-ar putea face petreceri se înșeală, căci ar fi deranjați vecinii de „hotel”. În cel mai rău caz o muzică în surdină și câteva vorbe spuse în șoaptă. Suntem în Italia, țara romantismului și a secretelor =)).

    Amplasare

    Hotelul este excelent amplasat, la aproximativ 8-900 m de Terminalul din Catania, acolo unde ajunge și autobuzul de la aeroport. Tot de aici se pot lua autobuze către toate majoritatea destinațiilor din Sicilia, ceea ce, în cazul în care nu închiriezi mașină este un avantaj major.

    În imediata apropiere (200 m) este Teatro Massimo Bellini, la 600 m Catedrala din Catania, la 500 m Via Etnea, principala stradă a Cataniei.

    La 250 m este restaurantul Osteria Panecaldo, de care noi am fost foarte încântați, cel recomandat de tipa de la hotel.

    De asemenea la cam 500 m se află și supermarket-uri. Deși este excelent poziționat, central, seara ai o impresie de teamă mergând pe stradă. Foarte multă lume pestriță, figuri ciudate, trotuarul strâmt. Cu toate acestea nu a fost vreun incident, doar o teamă de necunoscut.

    Micul mic dejun

    Nu că m-aș fi așteptat la ceva deosebit. Știam deja că micul dejun în Italia este mai mult decât sumar, dar parcă aici au exagerat un pic, căci nici măcar cele care erau puse pe masă, puține, nu erau chiar OK. Trebuie să recunosc însă că aveau o cafea excelentă care făcea toți banii. În rest un fel de pâine prăjită la pachețel, unt, 2 tipuri de gemuri și nu cred că am uitat ceva. A, croasanții (sau croissant-ele) erau simple, fără umplutură și mai ales nu erau proaspete. Asta ca în bancul acesta: „La brutarie: „- Painea aste este de ieri. Eu vreau paine de astazi. ” /- „Daca vreti paine de astazi, atunci veniti maine! ”. Mai era apă și un suc la cutie de o calitate îndoielnică (sucul, nu cutia ????)). Repet însă, așa este colazzione (micul dejun italian) prin definiție și nu că mă așteptam la mai mult. Una peste alta era de ajuns pentru a începe o nouă zi de plimbări.

    Plimbare pe Etna

    Teoretic nu are legătură cu impresiile despre hotel. Of, ce ne facem noi cu teoria asta…

    Doar de aia am ajuns aici, să ajungem pe Etna. Cum soția nu a vrut, în schimb fata mea a ales destinația pe acest criteriu, dimineața devreme am părăsit hotelul, micul dejun și soția pentru a ajunge pe Etna. Am avut destule aventuri, dar asta e altă poveste, doar că nu ne-am gândit niciodată că va fi o problemă cu hotelul. Doar vă spuneam mai devreme că aveam doar un mănunchi de chei care rămăsese la soția mea.

    Pe la 18:00, când am ajuns înapoi, relativ obosiți ajungem în fața hotelului. Sunăm la recepție. Nimic. De mai multe ori. Degeaba. Zic: „Tati, eu îmi aprind o țigară. Pe vremea lui Ceaușescu, când îmi aprindeam țigara venea și autobuzul. Poate răspund ăștia. ” Metoda nu a mers. Nu total. Mi-am adus aminte că sunt în Italia, de filmele cu italieni cu rufele puse la uscat și țipatul de la balcon pe străzi. Apoi de Romeo și Julieta.

    Așa că, împotriva modului meu de comportament, mi-am strigat consoarta de jos. Mă temeam că dacă doarme sau are televizorul deschis tare atunci nu am găsit soluția. Dar a răspuns imediat și a coborât să ne deschidă. Of, Italia asta =))

    Așa, ca de plecare...

    Luam ultimul mic dejun. Chinezoaica ne-a spus că putem păstra camera până la ora 13 (timpul programat să luăm autobuzul spre aeroport), așa că la micul dejun ne planificam ce facem până la ora aia. Încă o vizită prin Catania, bineînțeles. Dar la un moment dat, vine și ne spune (moment în care țigările s-au stins și cafeaua a înghețat): „Azi e grevă la autobuze. Dacă doriți, vă fac rezervare la un taxi privat, un prieten de al meu”. Întreb: „Cât costă? ” „30 de euro”. Fiind un tip circumspect, îi spun că ne gândim și îi spunem. Apoi dă-i căutări pe internet. Grevă era, ce norocoși =)). Ia stai, că parcă spunea cineva cât e prețul la taxi (tot pe AFA, tot la @amero găsesc răspunsul). Cică ar fi 15 EUR. Evaluez, cu greva sigur cer mai mult ăștia. Mă duc și îi spun tipei: „Noi am cam consumat banii, dacă omul e de acord îi dăm 20 Eur”. Să vorbesc cu el”. În 5 minute aveam răspunsul: „OK”. După o ultimă plimbare prin Catania, o înghețată delicioasă la Comis Ice Cafe am ajuns la hotel. Apoi „prietenul” a venit și ne-a dus la aeroport în prețul convenit.

    Concluzii

    „Hotelul” nu e foarte rău, e o opțiune bună pentru un buget redus. Lipsa aproape totală a serviciilor de recepție este oarecum deranjantă. Apoi un pic de grijă pentru amănunte care pot fi oferite fără o investiție importantă gen poliță la baie pentru accesorii și un suport pentru bagaje ar fi fost utile. Amplasarea este excelentă, cu acces ușor la Terminalul din Catania, Gară dar și la obiective. Doar atât, țineți cu dinții de chei!!! ROFLMAO

    Citește și CONTINUAREA aici

    [fb]
    ---
    Trimis de Dabator in 05.06.17 23:47:01
    Validat / Publicat: 06.06.17 01:11:48
    INFO ADIȚIONALE
    • Nu a fost singura vizită/vacanţă în ITALIA.
    NOTĂ: Articol ARHIVAT (nu intră în calculul mediei acestei destinaţii)

    VIZUALIZĂRI: 1322 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURISAU ARTICOL fără ECOURI
    SESIZEAZĂ
    conținut, limbaj

    34 ecouri scrise, până acum, la acest articol

    NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (Dabator); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
    Impresiile fiind subiective, AFA nu poate garanta calitatea, relevanța, exactitatea, persistența ori conformitatea impresiilor si recomandărilor (cu asteptările și preferințele fiecarui cititor); deasemenea, responsabilitatea legală pentru afirmațiile făcute in articol revine integral și in mod exclusiv autorului (cf "Termenilor și conditiilor de folosire"); AFA sau administratorii săi neputând fi făcuti răspunzători în privinta corectitudinii ori efectelor de orice natură.
    Poze atașate (se deschid în pg nouă)
    P01 Catedrala din Catania, în imediata apropiere a hotelului
    EVIDENTIAȚI ARTICOLELE CU ADEVĂRAT UTILE!
    Dacă impresiile de mai sus v-au impresionat prin utilitate, calitate etc folosiți linkurile de mai jos, prin care puteți acorda articolului un BONUS în Puncte de Mulțumire-Apreciere (PMA) articolului.
    Puteți VOTA acest articol: voturi de valoare mărită
    PUNCTAJ CRT: 1000 PMA (std) PLUS 61000 PMA (din 47 voturi)
    NOTĂ: Mulțumită numărului de voturi primit, articolului i-a fost alocat automat un SUPERBONUS în valoare de 2000 PMA.
  • rezervă o cameră la acest hotel, prin booking.com — la un preț mediu (media pe întreg anul) de 32.00 EUR pe cameră

  • ECOURI la acest review

    34 ecouri scrise, până acum

    DabatorAUTOR REVIEW
    [06.06.17 00:56:21]
    »

    Webmaster, rog Serenata Rap Jovanotti. Noroc cu "Lips"-ul cumpărat de la Roma, așa am aflat și eu de melodie. Mulțumesc

    webmasterX
    [06.06.17 00:58:36]
    »

    Mutat în rubrica "B&B Opera Hotel, CATANIA" (nou-creată pe sait)

    ***

    Ilustrația muzicală sau video-muzicală indicată a fost atașată articolului (vezi sus, imediat sub titlu).

    ***

    Am setat în program coordonatele GPS ale acestei destinaţii, rezultând următoarea poziţionare pe hartă -- click aici.

    Ne poţi spune dacă-i ok? (măreşte zoom-ul de pe hartă cât e necesar, până la afişarea poziţionării / încadrării la nivel de stradă etc)

    webmaster
    [06.06.17 01:13:47]
    »

    Articol selectat ca fiind „de interes editorial crescut” (interes crescut din pdv al politicii saitului!)

    — e fie (1) dintr-o destinaţie apreciată ca „inedită”, fie (2) despre un obiectiv/destinație la care, la momentul publicării, nu existau impresii recente.

    Voturile FB/FU, B/U sunt de valori semnificativ mai mari.

    (Eventualele voturi exprimate anterior selecţiei au fost «convertite» în unele de 1300 PMA, respectiv 600 PMA)

    elviramvio
    [06.06.17 07:28:12]
    »

    @Dabator:

    Super distractiv articolul tau si la ora asta mi-a adus ceva zambete. Cazarile astea sunt una din marile pietre de incercare in partea asta de Europa, spun asta ca tocmai m-am intors din vacanta si am avut si eu doua mai neplacute, una chiar mai rau.

    Cu cheia unica am si eu un of, cu atat mai mult cu cat eu ma scol dimineata si mai umblu brambura pe malul marii sau mai stiu eu pe unde iar colegul de drum doarme la greu. Daca e cumva card si pentru lumina, problema e si mai urata. Am avut totusi o cazare unde ne-a oferit fara sa cerem doua randuri de chei si a fost super.

    Vacante frumoase in continuare, cred ca n-ai terminat tigarile!

    mishu
    [06.06.17 08:23:48]
    »

    @Dabator: De obicei articolele despre cazari sunt cele care ofera informatii utile, bune sau mai putin bune, dar articolul tau este unul aparte, caci asa cum spunea si @elviramvio si pe mine m-a distrat, deoarece nu cazarea in sine mi-a captat atentia, ci mai ales felul in care v-ati descurcat cu ea, modul in care gestionati spatiul si imprejurimile.

    Felicitari, votat cu placere.

    dalumian
    [06.06.17 08:33:12]
    »

    Votat cu zambetul pe buze. ????

    Dan&Ema
    [06.06.17 09:54:58]
    »

    @Dabator: sb

    DabatorAUTOR REVIEW
    [06.06.17 10:37:40]
    »

    @webmasterX: Coordonatele sunt corecte, mulțumesc.

    Mulțumesc de asemenea și pentru melodie.

    krisstinna
    [06.06.17 11:40:22]
    »

    @Dabator: Ce interesant sună Giardini Naxos. Poate ne vei povesti când vei avea timp.

    Aștept "povesti" și despre "ăla" de care te-ai îndrăgostit Restaurantul, zic.

    Ai avut o cameră normală, balconul dublu față ce balconul avut de mine la Cinar Hotel, în Istanbul, unde o cameră era mult mai scumpă

    De lipsa etajerei de la baie am suferit și eu de câteva ori, mergeam cu periuța și pasta de dinti în mână, sau le puneam intr-un pahar, pe marginea chiuvetei dacă aceasta era destul de mare. Cred că și voi puteați proceda așa, am privit pozele și avea loc acolo un pahar

    Cam multe țigări Nu ți se pare că în vacanță țigările ard mai repede?

    -

    Pâine aveți? / Da, dar e proaspătă. / Vreau două/ Păi... vi se întărește dacă luați mai multe/ DA? Atunci vreau zece!

    -

    Mă bucur atunci când văd că se face haz de necaz, când zâmbetul domină vacanța, când dragul de a călători reprezintă esența unui concediu.

    Felicitări, super frumos ai descris totul!

    PS: Nu am ascultat melodia, dar promit să o ascult azi.

    RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][0 vot]
    krisstinna
    [06.06.17 12:14:48]
    »

    @Dabator: Super mișto melodia. O "serenadă" altfel, un rapper tare drăguț, îmi venea să îi iau florile din mână, de frică să nu le piardă

    Se potrivește foarte bine cu articolul tău.

    Bravo! Super ritm!

    Hai că îl mai ascult încă o dată pe nenea ăsta, născut în '66 zice Wiki

    irinad
    [06.06.17 15:24:33]
    »

    Un articol super, în stilul tău inconfundabil, de care mi-era dor. Şi te salut cu drag din... Catania!

    Am luat notă de localul pomenit, il voi căuta negreşit, căci şi aşa în sumedenia de astfel de locuri de luat masa nu prea ştiam ce să aleg. Tu ai mâncat carne de cal? Pe noi încearcă sa ne ispitească pe aici prin centrul vechi multe panouri, însă parcă nu-mi bine să încerc!

    elviramvio
    [06.06.17 16:21:22]
    »

    @irinad:

    E foarte buna carnea de cal, s-ar putea sa fi mancat si in Romania si sa nu stii, de obicei se vindea drept carne de vita. Eu am cumparat din macelarie, asa cum am spus, drept vita dar abia tarziu mi-am dat seama ca de fapt era de cal.

    Italienii si tatarii consuma aceasta carne, la tatari stiu sigur ca era obligatorie la o anume sarbatoare.

    Vacanta cat mai frumoasa sa aveti, stiu ca noi vom avea de citit articole interesante cand vii si ai timp sa scrii!

    irinad
    [06.06.17 17:12:44]
    »

    @elviramvio: M-am gândit că s-ar putea să semene cu cea de vită, având în vedere că se alimentează cu hrană cam de acelaşi tip. Pe aici se spune că ar fi tradițională mâncarea din carne de cal. După cum spui, e posibil să fi mâncat dar să nu fi ştiut, poate in afara vorbei de pe timpuri precum că salamul de Sibiu era făcut din astfel de carne.

    Mulțumesc mult de urări, sper să avem o vacanță despre care să am ce scrie!

    DabatorAUTOR REVIEW
    [06.06.17 18:22:54]
    »

    @irinad: Mulțumesc.

    Îți scriu ție prima dată căci ești "live".

    Când am fost în Sicilia am mâncat carne de cal în toate formele, grătar, chiftele (polpetta di cavallo) sau în pâinicile lor (caballo panetti). Mie mi s-au părut delicioase...

    Restaurantul se află foarte aproape de Teatro Bellini, de pe terasa restaurantului se poate vedea teatrul. Prețurile, consider eu, acceptabile, chiar bune. Servirea bună, mâncarea bună. Grătarul de cal (filetto di cavalo) este absolut delicios și costa 8 EUR (la fel și cel de vită), "polpetta di cavallo". Polpetta di cavalo este 1 EUR și destul de mare, merită gustată. Și mai încearcă ceva care mie mi s-a părut absolut delicios: ostriche gratinate (dacă nu ți place nu pierzi decât 2,5 EUR . În schimb cartofii prăjiți sunt foarte scumpi .

    Coordonatele gps: 37.5047708,15.0904591. Pe aceași stradă, vis-a-vis de ei sunt alte câteva restaurante, dar acesta e cel mai mare.

    abancor
    [06.06.17 18:59:28]
    »

    Îmi place atmosfera din reviewurile tale. De fapt, în primul rînd îmi place că au atmosferă, și apoi îmi plac trimiterile culturale, pe gustul și generația mea (/noastră). Jovanotti, Timpuri Noi, Marin Sorescu, mă simt iar de 17 ani!

    Bine, motto-ul ăla are și o valență subversivă, un apropo vindicativ la balcoanele alea subdimensionate pentru un fumător serios.

    Am stat la Roma într-un hotel care avea un balcon similar. Prin „un” înțeleg 1 (unu) balcon per hotel, nu per cameră, amplasat în zona recepției și sălii de colazione, unde puteai să ieși la fumat. Priveliștea era o curte interioară. Capacitatea - 2 persoane și 2 cești de cafea. Era nițel mai lat decît ăsta din pozele tale, aveai unde pune cafeaua ca să scaperi bricheta.

    Ca să continui similaritățile, tot acolo a făcut și telefonul meu o baie, dar nu în gîrlă, ci pe noptieră. Îl pusesem cu ecranul în jos, iar lîngă el pusesem o sticlă cu apă aproape de temperatura de îngheț, ca să stea rece toată noaptea. Pînă dimineață, condensul de pe sticlă s-a prelins și a format o băltoacă, care a paradit ceva la contactele telefonului, că nu se mai stingea ecranul, așa că bateria se golea în mai puțin de o zi.

    Și tot ca în povestea ta, hotelul de care zic (o să și scriu despre el, sper) ocupa juma din etajul 4 într-o clădire, în care la etajul 2 ființa alt hotel, iar la alte etaje locuiau cetățeni, presupun. Camerele erau ceva mai late, asta-i drept, cu excepția sălii de mic dejun, care era un soi de țeavă, cam ca camera ta (care din poze văd că are proporțiile unui hol).

    abancor
    [06.06.17 19:03:59]
    »

    @irinad: Am văzut mezeluri de cal la magazine cu produse secuiești. În București, de pildă, la Obor. Sigur că nu e același lucru cu o friptură, dar o idee tot îți faci.

    DabatorAUTOR REVIEW
    [06.06.17 19:18:42]
    »

    @elviramvio: Mulțumesc. Mă bucur că am reușit să smulg câteva zâmbete. De ele avem cea mai mare nevoie.

    Cel mai simplu e cu cardul de lumină. Asta pentru că, în cele mai multe cazuri cardul se folosește doar ca obturator, când se introduce cardul se obturează (întrerupe) fluxul de lumină din cititor (una din metode) și deschide curentul - funcționează ca un întrerupător. Așa că merge pus în loc un alt card de dimensiuni comparabile (mie mi-a ieșit și cu carte de vizită). Deși la deschiderea ușii funcționează pe sistem magnetic, pentru lumină funcționează în majoritatea cazurilor așa cum am descris mai sus. Cu cheia e mult mai dificil. Nici nu am mai povestit că și accesul pe terasă era o problemă, căci întotdeauna cheia era în altă parte, pentru că ne tot plimbam, mai luam sau mai duceam câte ceva în cameră...

    DabatorAUTOR REVIEW
    [06.06.17 19:26:07]
    »

    @mishu: Mulțumesc. Cred că cel mai important lucru în concediu este să te distrezi, să te deconectezi și să iei în râs micile probleme.

    Oare dacă aveam mai mult loc să trec pe locul strâmt dintre pat și perete eram mult mai fericit? Dacă m-aș fi enervat, cu siguranță nu. Că am înjurat o dată de mama focului că m-am lovit a fost doar o chestie de moment

    Important e că nu am pierdut cheile căci am fi petrecut noaptea lângă lumea pestriță de pe străzile adiacente.

    DabatorAUTOR REVIEW
    [06.06.17 19:27:54]
    »

    @dalumian: Mulțumesc mult!

    DabatorAUTOR REVIEW
    [06.06.17 19:29:51]
    »

    @Dan&Ema: Ms

    elviramvio
    [06.06.17 19:30:52]
    »

    @Dabator:

    Te dezamagesc! Cunosc metoda inlocuirii cardului pentru intrare si electrica dar, se pare, s-au desteptat si ei. Nu ne-a functionat chestia asta intr-o alta locatie cu nimic, nici card expirat si nici cartea de vizita a hotelului. Tot asa si la un hotel din Lisabona, sotul n-a rezolvat problema si s-a lasat pagubas, ba au aruncat si cardurile expirate sa scape de grija!

    DabatorAUTOR REVIEW
    [06.06.17 19:43:18]
    »

    @elviramvio: Nu m-ai dezamăgit Unii au sisteme mai deștepte, ce să facem. Normal așa ar fi, să folosească proprietățile magnetice ale cardului, pentru a nu se lăsa păcăliți. Așa am avut și noi la hotelul din Alcossebre, era chiar un concept smart hotel. În același timp am primit însă și 3 carduri, câte unul pentru fiecare persoană.

    elviramvio
    [06.06.17 19:47:48]
    »

    @Dabator:

    3! Respect pentru turist!

    Vacante frumoase, vara asta mai dureaza putin!

    DabatorAUTOR REVIEW
    [06.06.17 19:52:05]
    »

    @krisstinna: Am multe de povestit, dar nu prea reușesc să îmi fac timpul necesar. Să vezi tu cum îmi propun pentru fiecare week-end în care sunt acasă să scriu impresii. Și? Unde sunt? Nicăieri. Am vreo câteva impresii începute și nefinalizate.

    Sper că nu ți-ai închipuit că am rămas nespălați pe dinți . Ba chiar m-am și ras. Dar disconfortul este mai mare atunci când nu ai toate "facilitățile" la dispoziție. Sunt amănunte funcționale ușor de rezolvat de către proprietar fără a cheltui prea mulți bani. Unde mai pui că pe strada pe care era hotelul erau și vreo 3 magazine cu accesorii de acest fel...

    Bancul e tare. Tare de tot! Și mai tare e că nu-l știam, credeam că le știu pe toate.

    ***

    Mi-e mult mai greu să scriu un review despre o cazare corectă, fără probleme, căci nu mai am subiecte

    abancor
    [06.06.17 19:56:00]
    »

    Io am cerut mereu un card în plus dacă am primit numai unul, (sau chiar 2, depinde cîte persoane eram cazate în cameră), și nu am fost refuzat niciodată. Nu îmi place să stau numai „într-un card”.

    E drept că în general, pentru pornirea luminii, am folosit orice, inclusiv o cartelă de metrou (scuze pentru bucureștiocentrism), pentru că de obicei acolo e un simplu contact, dar dacă nu mergea, lăsam unul din carduri.

    DabatorAUTOR REVIEW
    [06.06.17 20:09:28]
    »

    @krisstinna: Aaa, stai că mai e unul . Îl voi dezamăgi pe @abancor, dar Jovanotti am ascultat prima dată o dată cu achiziționarea jocului Lips pe XBox. L-am găsit la Roma și era "numai" 40 de EUR cu 2 microfoane wireless incluse. Dar la noi pe vremea respectivă jocurile erau foarte scumpe în România, nu găseasi Lips sub 5-600 lei. Pentru cine nu știe este un joc de tip Karaoke, foarte antrenant. Jocul are 40 de melodii (altele puteau fi cumpărate online) iar "tributul" achiziționării din Italia a fost includerea a 5 melodii italiene, printre care și asta. Mi-am petrecut multe week-end-uri cântând cu cea mică și uneori cu prietenii. Mulți se jenau, deși eu ar fi trebuit să fiu cel jenat pentru că talentul muzical e departe de pasiunea de a asculta muzica.

    Cel mai des cântam "Another One bytes the dust"-Queen și "Hungry like the Wolf" - Duran Duran, însă Serenata Rap era una din preferate căci făceam multe, foarte multe puncte. Săracii mei vecini

    DabatorAUTOR REVIEW
    [06.06.17 20:21:25]
    »

    @abancor: Aș scrie articole chiar și numai pentru a primi ecourile de la tine care sunt o adevărată încântare, poate și că avem multe puncte în comun. Aș vrea eu să am aceeași vârstă cu tine, căci aș fi și eu un pic mai tânăr. Dar cum vorbim de 17 ani, atunci diferența parcă nu prea mai contează așa tare...

    Și apropo de Roma, atunci nu am ales eu hotelul. Dar a fost un șoc incredibil. Când am aflat cum se numește hotelul (așa, cam cu o zi înainte de plecare) intru un pic pe internet. Văd o clădire impozabilă, un adevărat vis. Mă miram eu că hotelul e pe aproape 300 din 1000 și de hoteluri dar trebuia să fie ceva deosebit. Intrăm pe o poartă și apoi pe o ușă din curtea interioară care nu avea nimic din măreția clădirii. Hotelul avea un pic din parter și etajul 1 integral. Celelalte etaje, alte hoteluri . Și aveam baie privată, nimic mai adevărat. Doar că baia era pe hol, nu în cameră . E drept, că era doar a noastră, dar să îl vezi pe dabator al meu cum se plimba pe hol în pijama și cu hainele în mâini.

    Dar ce conta, m-am plimbat cu fata mea, care atunci avea 10 ani, prin toată Roma pe jos și ne întoarceam epuizați noaptea la 2 acasă.

    irinad
    [06.06.17 21:15:17]
    »

    @Dabator: Mulțumesc şi eu pentru toate informațiile, m-am liniştit: voi mânca şi eu, sper să-mi conving si soțul. De fapt, îi voi arăta ecoul tău şi cred că e suficient.

    Toate cele bune!

    irinad
    [06.06.17 21:22:21]
    »

    @abancor: Mulțumesc, îmi place atunci când aflu lucruri noi. Tocmai ce m-am hotărât să experimentez carnea de cal, dacă-mi va plăcea, cu siguranță voi încerca şi mezelurile de la noi despre care mi-ai zis.

    O seară frumoasă!

    doinafil
    [08.06.17 00:07:30]
    »

    Un review simpatic, scris cu oarece umor! (ce ne-am face noi, ăştia "plimbăcioşii", dacă nu l-am avea?!).

    Am avut şi noi surpriza unui colazzione în stil italian la Roma, în luna mai. Am fost, totuşi, mai norocoşi ca voi, am avut în plus fulgi de porumb şi lapte (a mâncat Mihai, de nevoie, în sapte dimineţi, cât n-a mâncat, cred, de când e el!)

    Camera, în schimb, faţă de a voastră, părea o sală de dans, la fel şi balconul. Chiar dacă nu fumează nici unul din noi doi, tot ne-am bucurat de el.

    Cât despre policioara lipsă de la baie, se pare că italienii n-au nevoie de aşa ceva, am o prietenă undeva în nordul Italiei, şi nici acolo nu avea. În schimb, toate băile au bideu, un lucru foarte bun, zic eu!

    Am votat pentru că a meritat!

    DabatorAUTOR REVIEW
    [08.06.17 10:06:19]
    »

    @doinafil: Din "plimbăcioși" am deveni "supărăcioși" și "morocănoși", ni s-ar duce cheful de plimbare.

    Camera nu a fost chiar atât de mică, a fost salvată de patul al treilea care fiind așezat perpendicular pe ușă oferea un spațiu în care să ne învârtim. Bideul l-am remarcat și eu la toate cazările din Italia și Spania.

    Sunt sigur că se putea și mai rău. Oricum seara când ajungeam ori cădeam lați, ori dădeam fuga pe terasă să luăm o gură de internet

    abancor
    [08.06.17 22:36:26]
    »

    @Dabator: Păi d-aia îl știu io pe Jovanotti, că aveam 16 - 17 ani cînd îi dădeau clipurile în heavy-rotation la MTV și MCM (iar de 1 mai 1995 sau 96, în Neptun, L'ombelico del mondo era power play pe la toate terasele, toți bețivanii țopăiau pe ritmul ăla haotic). Am observat că în general cel mai în priză cu tot ce mișcă în muzică ești între 13 și 17 ani, știi toate clipurile de la MTV și singleurile de la radio, plus că ești permeabil, burete, țin minte din anii ăia inclusiv manele din alea incipiente, de se dădeau la cîrciumă în cartier, pe bandă de magnetofon, Tomis Junior, Albatros și alte lăutării din astea de mahala.

    Tu mai scrie reviewuri, că io mă angajez să comentez la ele Găsesc io ceva de pălăvrăgit.

    Mișto faza cu karaoke-ul, mai făceam și noi pe la șprițuri, dar improvizație: un microfon în laptop și căutam pe youtube clipuri de karaoke - se găsesc destule, doar „negativul” și versurile.

    La Roma am pățit identic: am văzut hotelul pe google și am zis mamă ce barosăneală de clădire. Cînd am ajuns acolo, am văzut realitatea, dar exact cum spui și tu, nu prea stăteam pe cameră, chiar și cînd nu ne plimbam prin oraș, în loc să stăm în cameră coboram la parter unde era un Irish Pub și stăteam la niște beri pe terasă. Cînta mai mereu un acordeonist compatriot, din ăla ambulant, „special request, mister!”, era atmosferă! Ca la broscari

    DabatorAUTOR REVIEW
    [10.06.17 00:47:30]
    »

    @abancor: În mod clar, sunt complet off topic. Dar sper să fiu iertat, discuția e foarte importantă

    Ești chiar mai tânăr decât mă așteptam (știam). Când a apărut MTV eu deja mă uitam la VH1 că dădeau muzică de pe vremea mea . Așa este, perioada 13-17 ani ne definește, de cele mai multe ori, calea în muzică. Eu am avut un diriginte în clasa a VIII-a profesor de muzică. De la el am aflat de Yes, Genesis, Led Zeppelin. Au fost primii pași. În liceu eram printre cei mai cunoscuți oameni „cu muzică”. E drept, am avut și noroc, tatăl meu îmi aducea din Iugoslavia tot felul de albume, îi dădeam liste și el îmi aducea ce găsea sau dacă nu îl orientau vânzătorii către altceva. Așa am ajuns în posesia lui Alchemy Live, în opinia mea cel mai bun album al lui Dire Straits. Cine mai avea ca mine „The Dark Side of the Moon”, „Wish You Were Here”, „Meddle” ale lui Pink Floyd. Originale. Și multe altele. Sau nu chiar atât de multe, dar de referință, adevărate comori. Despre călătoria de la Belgrad din septembrie trebuie neapărat să povestesc pe aici și pe asta cu siguranță o voi face, nu știu când.

    E greu de înțeles acum cât de greu găseai așa ceva pe vremea aceea. Dar cu atât bucuria era mai mare. Și mai avem un vecin, avea vreo 30 și ceva de ani pe vremea aia care avea Fank Zappa, Wishbone Ash, Gentle Giant și alte minunății. După un album al lui Van der Graaf am alergat până în Drumul Taberei, căci îmi promisese cineva că mi-l „trage” pe o casetă. Și mai era și „Poezia Muzicii Tinere” a lui Pittiș. Și foarte mult timp liber în care puteai asculta muzică, puteai citi o grămadă de cărți (nici astea nu se procurau ușor), și tot așa. Și profesorul de matematică din liceu organiza seri de muzică clasică, aveam și abonament la Ateneu. Aveam și foarte mult timp de distracție, dar și de învățat.

    Pe mine revoluția m-a prins în anul 2. Apoi găseam o grămadă de casete piratate pe la fostele Romanța, Simfonia. A, uitasem să menționez de concertele de muzică rock…

    Singurul lucru pe care nu îl înțeleg, care nu îmi dă pace, este ce s-a întâmplat cu timpul. De ce s-a comprimat atât de tare încât nu mai am timp de nimic din toate cele de mai sus…

    abancor
    [11.06.17 16:08:59]
    »

    Și eu sper să fiu iertat, și să-mi păstrez cazierul curat, dacă continui încă un pic discuția!

    Mamă ce m-ai nimerit cu Alchemy! Mark Knopfler e chitaristul meu preferat, am toate albumele Dire Straits iar pe Alchemy îl ascult minim o dată pe lună. E capodoperă, variantele live de la toate piesele sînt memorabile. Sigur, și opinia mea e a unui amator, nu sînt vreun muzicolog, ba chiar sînt destul de afon (că tot vorbeam de karaoke, cel mai bine mă descurc la piese de Johnny Cash, că e de ajuns să vorbesc nițel răgușit ).

    În fine, despre cum făceam rost de muzici am mai vorbit noi.

    Am mai observat ceva: nu numai că cel mai bine am asimilat muzica la vîrsta 13 - 17 ani (pentru mine asta a fost anii 91 - 95), dar ce se cînta atunci mi-a rămas cumva și ca reper cronologic. Eu încă consider albume scoase după 96 drept „noi”, pe cînd cele dinainte de 90 sînt „vechi”. La fel cu trupele. Granița e destul de strictă, cumnată-miu e cu 2 ani jumate mai mic ca mine, și deja are alte repere, pentru el trupele „de bază” sînt Nirvana, Rammstein, Offspring, Marilyn Manson, care pentru mine erau trupe „noi”, și nu neapărat agreabile. La rîndul meu, ca trupe de bază vedeam Metallica, Wasp, Iron Maiden, pe cînd Yes, Genesis sau Led Zeppelin erau „tatai” (ăsta vrea să fie pluralul de la „tataie”).

    Oricum, încă mi se par glorioși anii ăia. Cînd îmi aduc aminte că Timpuri Noi cîntau pe stadion, pe scenă mare, cu backing vocals, ditamai trupa. Acu au mai rămas Iliescu plus 2 colaboratori, cîntă prin cluburi, noi stăm jos, că la vîrsta noastră... Nu zic că e rău, e foarte bine, e foarte mișto. Doar că sînt altele vremurile. (Ia vezi, apropo, că e pe youtube o filmare chiar cu Văru Maftei live, la un concert pe Keoke cred, prin 96).

    Timpul, azi, cred că e mai scurt pentru că avem mult prea multe lucruri de făcut. E prea mare oferta de distracții, cărți, muzică, concerte etc. Și traficul prea nebun. Și prea multe probleme de rezolvat. Și de fapt cred că totul vine de la evoluția transporturilor și telecomunicațiilor. Povestea Pleșu într-un interviu cum e acu să fii ministru de externe, expediezi 5 întîlniri în 2 zile, nici nu știi prea bine ce ai discutat. Față de pe vremuri, cînd mergeai cu vaporul la vreo conferință, făceai 5 zile pe drum, aveai timp să meditezi, să lucrezi la cartea de memorii, să pălăvrăgești, totul era mult mai așezat. Cred că asta e de vină, viteza! Trăim mai repede, deci timpul trece mai repede. E logic de fapt, cînd mergi mai repede, călătoria e mai scurtă, ajungi mai repede la destinație. Zici că a trecut o zi, te uiți în jur, toată lumea e mai bătrînă de fapt cu o săptămînă.

    Apropo, nu știu dacă ai citit Muzici și faze, de Ovidiu Verdeș. O recomand oricui a ajuns (răbdător) cu lectura ecourilor pînă aici, adică tuturor celor pasionați de muzicile adolescenței (și de literatură, bineînțeles). E minunat scrisă, cu un limbaj în care m-am recunoscut și eu (deși protagonistul e cu vreo 15 ani mai mare), și se învîrtește, printre altele, în jurul eforturilor de a face rost de discuri, programărilor de sesiuni de „tras muzică” la amicii cu magnetofoane bune, dezbaterilor despre care chitarist e mai bun, petrecerilor în bloc („cîte petreceri în bloc/cîte concerte de rock”), plus problemele normale ale adolescenței (dragoste, prieteniile din cartier, conflictele cu ăia mai „șmecheri” etc.). Cartea nu e nouă, dar eu cînd am auzit de ea deja nu se mai găseau primele 2 ediții, așa că am avut noroc să scoată Polirom anul trecut ediția a 3-a (re-prelucrată nițel de autor), care se găsește încă. Ca critic literar de ocazie, pot spune despre roman că... tot ce zice Marius Chivu e adevărat Sau Cărtărescu. Ambii au dreptate! Găsiți pe google opiniile lor.

    RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][1 vot]
    Sfârșit SECȚIUNE Listă ECOURI scrise la articol

    ROG REȚINEȚI:
    • Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
    • Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
    • Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație: in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o ÎNTREBARE NOUĂ
      (întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
    SCRIE UN ECOU LA ACEST REVIEW
    NOTĂ: Puteți folosi ptr formatarea ecoului: [b]...[/b], [i]...[/i], [q]...[/q]
    EMOTICOANE ce pot fi folosite SHOW/HIDE
    Sfârșit SECȚIUNE SCRIE ECOU

    NOTĂ: Rubrica de mai jos vă permite să vă abonați (sau să vă dezabonați) la / de la notificări (înștiințări prin email) atunci când cineva răspunde unui text scris ca ecou mai sus.
    Status Abonament Ecouri la acest review - abonament INACTIV [NU primiți înștiințări atunci când se scriu ecouri la acest review]
    VREAU înștiințări pe mail când se postează ecouri la acest review
    7 utilizatori sunt abonaţi la urmărirea acestui fir de discuţie (primesc instiinţări la adăugarea unui ecou):
    Dabator, dalumian, Dan&Ema, doinafil, elviramvio, irinad, mishu

      SOCIALs
    Alătură-te comunității noastre

    AGENȚIA DE TURISM AmFostAcolo.Travel:
    SC Alacarte SRL | R.C.: J35/417/24.02.09 | RO 25182218 | Licența de turism 218 / 28.11.2018

     
    [C] Copyright 2008-2024 AmFostAcolo.ro // Reproducerea integrală sau parţială a conţinutului este interzisă
    AmFostAcolo® este marcă înregistrată
  • la final = [utf8mb4]; bMustChange=[]
  • pagină generată în 0.078310966491699 sec
    ecranul dvs: 1 x 1