Încîntător, în cartierul muzicii

TIPĂREȘTE

Hotel Pension Am Schubertring, după titulatura oficială, este un hotel de 4 stele din Viena, așezat confortabil într-un carou delimitat de 4 străzi, lîngă Schwarzenbergplatz, avînd adresa Schubertring 11. După cum se vede, numirea hotelului nu a provocat fantezia proprietarilor la cine știe ce eforturi. Au ales un nume frust, dar practic. Sau, în pană de idei, au plagiat tăblița indicatoare a adresei. Sau, mai am o variantă: după ce a cumpărat hotelul de la vechii proprietari, o nobilă familie vieneză, azi scăpătată și ajunsă la ultima generație, al cărei nume cu rezonanțe istorice îl purta și hotelul, noul patron, un arab din Oman care a făcut avere din comerțul internațional cu uree, necunoscător al limbii germane, a văzut pe zidul hotelului plăcuța cu numele străzii și a crezut că e firma de la intrare și că așa se numește hotelul. A produs astfel stupoare printre angajați, schimbînd involuntar numele hotelului. În fine. Una din variantele astea are șanse să fie adevărată, dar, din păcate, nu vom ști niciodată precis adevărul.

Hotelul ocupă ultimul etaj, 5, mansarda mai bine zis, al unei clădiri de dimensiuni apreciabile, cu arhitectură de epocă (vezi poza 1). Nu știu cum clasifică austriecii structurile de cazare, ca să explic de ce se numește hotel pension, în loc să fie doar hotel. Poate pentru că nu este suficient de mare, sau pentru că recepția nu funcționează non stop. În tot cazul, e vorba de un hotel cu 40 de camere și salon de mic dejun.

3 persoane: io, nevasta și copilu, care se apropia la vremea aia de 14 ani (între timp i-a împlinit), o familie tradițională, cazați într-o cameră tip „studio”, cu capacitate maximă 4 persoane. Au și camere de 3 persoane, dar n-am mai găsit una liberă.

Am mas aici vro 3 nopți, în weekendul prelungit de 1 Decembrie 2016, de joi pînă duminică, pentru o preumblare prin Viena frumos gătită de sărbători. Tîrguri de Crăciun la tot pasul, iar turiștii în mare majoritate români, pentru că mulți au ales să folosească astfel cele 3 zile libere. Noi am mers acolo de joi, 1 decembrie, dar unii au plecat încă de marți seara, ca să stoarcă tot potențialul minivacanței.

* - am comasat 2 capitole în unul singur, că altfel ieșeau prea scurte.

Hotelul se află la marginea centrului, pe Ringstrasse, cel mai frumos bulevard din Europa (după vienezi, cu mari șanse să aibă dreptate), bulevardul „de centură” al centrului orașului, construit de Franz Josef pe locul vechilor fortificații, probabil cea mai emblematică și cunoscută astfel de arteră din lume, în lungul căreia se înșiră palate, săli de spectacole, muzee, teatre, Universitatea, Parlamentul, Primăria, parcuri, biserici și tot soiul de clădiri fastuoase. Vechiul spațiu ocupat de fortificații a fost organizat în lungul a două artere paralele, care înconjoară centrul orașului, între care se dezvoltă un caroiaj de străzi.

Într-un astfel de „careu”, lîngă (piața) Schwarzenbergplatz, se află și clădirea care găzduiește hotelul, într-o companie selectă: străzile care îi dau ocol poartă numele lui Pestalozzi, Kant, Schubert și al ducesei Maria Christina, fiica favorită a Mariei Teresa, iar un colț al hotelului se deschide spre piața Beethoven. La doi pași se află hoteluri celebre, cu nume sonore: Imperial, Ritz-Carlton, Intercontinental. Plus ambasada Braziliei.

Zona hotelului poate fi considerată cartierul muzical al Vienei. Într-un pătrat cu latura nu mai mare de 400 m, față de care hotelul se află aproape în mijloc, se află Opera, teatrul muzical și de operetă Ronacher, sălile de concerte Kursalon, Konzerthaus și Wiener Musikverein, muzeul Haus der Musik și statuile lui Beethoven, Schubert, Johann Strauss fiul. Haus der Musik este un muzeu original, interactiv, care poate introduce pe oricine în universul muzicii, și despre care am citit lucruri interesante: vezi impresii, vezi impresii.

La cel mult 10 minute de mers pe jos se află toate cele de mai sus, plus Karlsplatz, Karlskirche, Künstlerhaus, Akademietheater (o sală a Burgtheater), Belvedere (intrarea de jos), patinoarul (Wiener Eislaufverein, în unele veri transformat în plajă de nisip) și parcul central (Stadtpark), cu celebra sală de baluri și concerte Kursalon (inițial construit ca pavilion de ape minerale, de aici numele; Kur înseamnă cură, de asta prin zonele nemțofile vezi firme gen Kurhotel, mai cu seamă în stațiunile balneare).

La 15 minute de mers pe jos se află deja jumătate din centru; în acest timp ajungi la Dom, la Albertina, Hofburg sau la zona muzeelor.

Evident, cumpărăturile pe Kärntner Straße sînt absolut la îndemînă, așa că timpul parcurs între Operă și Dom depinde de frecvența intrării în magazine și durata zăbovirii acolo.

Transport în comun: în fața hotelului e stația tramvaiului 2, care merge pe Ring pînă la Parlament, apoi o cîrmește spre alte zări, respectiv invers ajunge la Stadtpark, apoi pe canalul Dunării. La 1 minut de mers, în Schwarzenbergplatz, este stația tramvaielor D (care merge direct spre Belvedere și gara principală (Hauptbahnhof), respectiv pe Ring pînă după Votivkirche, apoi trece și pe lîngă muzeul Sigmund Freud, palatul Liechtenstein etc.) și 71 (și el merge pe Ring pînă dincolo de Universitate). Dimineața devreme, 71 întoarce chiar în jurul hotelului, pe o linie care există numai în acest scop, deci nu ajunge pe Ring, dar asta e valabil înainte de ora 7, așa că nu încurcă pe nimeni. În concluzie, tramvaiele D și 71 sînt metode directe de a ajunge la Muzee, Primărie, Belvedere etc.

În 5 minute de mers pe jos ajungem la stația de metrou Stadtpark, pe linia U4, care duce direct către Schönbrunn și Zoo, respectiv către gara Wien Mitte, de unde se ia trenul spre aeroport.

La 7 minute de mers pe jos, în zona Operei, e stația de metrou Karlsplatz, pe liniile U1 (direct către Dom, Prater și Dunăre, respectiv către Hauptbahnhof), U2 (direct pe Ring, către Primărie și mai departe Prater) și U4 (pe ăsta l-am mai zis).

În concluzie, hotelul e minunat amplasat pentru acces facil în centru, la obiective turistice sau cumpărături. Pe Kärntner Straße se află cred că toate magazinele posibile, cel puțin așa am dedus din frenezia cu care însoțitoarele mele făceau zig-zag pe stradă, dintr-unul în altul. (Nu că nu s-ar găsi aceleași mărci și la noi, inclusiv, de cîteva luni, foarte căutatul de către adolescente Forever 21)

Ca vecinătăți semnalez un magazin Spar și un McDonalds în piața Schwarzenberg, chioșcuri cu gustări în stațiile de tramvai și un TGI Fridays, local american, cu mîncare gen Hard Rock Cafe, chiar lîngă hotel. Asta pentru gustări sau mese pe fugă, sau pentru luat apă și alte alea în cameră.

Magazinele alimentare se închid la ora 20, respectiv sîmbăta la 18. Duminica sînt închise. În afara acestor ore, găsiți apă, bere și alte strict necesare pe la chioșcuri.

Pentru o experiență vieneză recomand o cafenea tipică, cea mai veche cafenea de pe Ring, cu statut (neoficial) de monument istoric (apare și pe wikipedia en.wikipedia.org/wiki/Caf ... 9_Schwarzenberg) – Café Schwarzenberg, situată vizavi de hotel, pe colțul (străzii) Schwarzenbergstrasse, care pornește spre centru și spre Haus der Musik. Ospătari eleganți, meniu interesant (de la cîrnați la aspic cu somon și salată boeuf), program săptămînal de mic dejun acompaniat de jazz live.

Dacă continuăm drumul spre centru, cîrmind la stînga la Haus der Musik, spre Hotel Sacher, pe Krugerstrasse dăm de un alt local unde se poate lua micul dejun, dar și o bere aleasă dintr-un meniu bogat: berăria Stadtboden. Noi am mîncat aici în dimineața cînd am ajuns, după ce am lăsat bagajele la hotel, așteptînd să fie gata camera. Sigur, mai sînt destule alte localuri prin zonă, dar subiectul de față e despre hotel, așa că limitez recomandările la ce mi s-a părut cel mai interesant.

Accesul de la aeroport se poate face cu trenurile speciale CAT sau trenul normal S7 pînă la gara (centrală) Wien Mitte și apoi cu metroul U4 sau tramvaiul 2 (în ambele cazuri trebuie mers și pe jos 5 minute, fie de la metrou la hotel, fie de la gară la tramvai), cu transfer privat sau cu taxi (costă cam 45 de euro).

O altă variantă este S7 pînă la stația Rennweg (o stație înainte de Wien Mitte) și de acolo tramvaiul 71 la hotel.

Lîngă hotel, în Beethovenplatz, este și o parcare publică, nu am folosit-o pentru că nu am fost cu mașina, dar văd pe site-ul lor că nu se poate rezerva loc și costă 36 de euro pe zi. Redus de la 40 de euro pe zi, pentru oaspeții hotelului.

Pozele 13 – 17 surprind cîteva imagini din jurul hotelului.

Hotelul este modern mobilat și decorat cu tematică muzicală. Dacă tot e înconjurat de săli de concerte și operă și operetă, și mai are și adresa pe strada Schubert, managerii au preluat ideea și găsim pe pereți poze cu Schubert sau decoruri muzicale în general.

Holul este destul de mic, pentru că ocupă o mică parte a parterului. Aici se află biroul recepției și o mică zonă de ședere, cu cîteva canapele. În iarnă era și o masă cu căni și un termos cu vin fiert, oferit de hotel oaspeților, care, alături de decorațiuni de sezon și un brad, reprezenta micro-tîrgul de Crăciun din holul hotelului (căci atmosfera de basm trebuie replicată la toate scările, dacă vrem să facem turism serios!).

Nu are cameră de bagaje, le poți depozita într-un colț, lîngă recepție.

Recepția are program 6 – 22:30, deci dacă vreți să vă cazați mai tîrziu de ora 10 jumate seara verificați mai întîi dacă se poate. Cine e deja cazat nu are probleme, poate intra în hotel la orice oră.

În subsol este salonul de mic dejun. Accesul se face pe scară, dar și cu liftul.

Am văzut că lîngă intrarea în hotel este și un bar de zi, care pare să le aparțină, dar în decembrie era închis. Dacă mă iau după pozele de pe site, vara pare să fie deschis, inclusiv cu o mică terasă pe trotuar. Judecînd după exterior, spațiul interior e posibil să fie inexistent sau foarte mic.

Urcăm cu liftul la singurul etaj al hotelului. Aici camerele sînt dispuse jur împrejurul curții interioare, în lungul unui hol labirintic (poza 10), care presupune uși, praguri, schimbări bruște de direcție, eschive stînga-dreapta și neplăcute blocări în holuri înfundate. Liftul ne lasă lîngă camera 1, într-un colț al clădirii. Cine are camera în colțul opus, la capăt de diagonală (camera 24 de pildă), mai are de făcut de la lift o mică excursie. Nimic nu anunța cît de îmbîrligat este planul etajului.

Mai toate camerele au priveliște spre exterior, spre una din străzi (camerele 1 – 6 și 9 – 15 sînt spre Ring, ca să vă orientați pe poza pusă cu schema camerelor – P11 dacă se încarcă pozele în ordinea gîndită de mine). Partea nasoală e că mai toate camerele mari au ferestrele spre curtea interioară (se vede pe plan, camerele 7, 8, 19, 20, 27, 28, 35 și 36). Totuși, măcar ferestrele sînt mari (dovadă pozele 8 și 9). Cele de pe fațadă par să aibă ferestre mai mici, iar priveliștea nu e o garanție (dacă sînt ferestre de mansardă probabil prin ele se vede cerul, sau crengile copacilor mai înalți de pe trotuar).

Că veni vorba, conform siteului hotelului, există 4 tipuri de camere: normală/classic (de 2 persoane, cu fereastră de mansardă, care nu se poate deschide), superior (3 persoane), studio (4 persoane, din care 2 pe canapea extensibilă) și suite (2 dormitoare duble și 2 băi). În nici una din camere nu se poate instala pat suplimentar.

Noi am avut o cameră studio (camera 8), așa că pe asta o descriu. În cameră, care e suficient de mare, se găsește un pat dublu (de fapt 2 simple lipite) și o canapea extensibilă. Dacă se cazează aici cel mult 2 persoane, teoretic nu e nevoie de canapea și se poate beneficia de spațiul în plus. Patul e foarte confortabil, iar canapeaua nu se lasă mai prejos, se doarme foarte bine pe ea, e solidă, nu se simte somiera elastică, salteaua e suficient de groasă. Vezi pozele 2, 3 și 4.

Dulapul este încăpător, are 3 uși duble, dar accesul la el este blocat complet cînd canapeaua e desfăcută. Prin urmare, e necesar să fie strînsă în fiecare dimineață.

Camera e luminată printr-o fereastră generoasă, dar și la ea accesul e blocat de canapea.

Există multe prize, în toate ungherele, dar (cel puțin la noi în cameră) unele nu funcționau.

Mobilierul e completat de o masă de scris, scaun, televizor și încă o măsuță pentru canapea. Televizorul e vizavi de canapea, dar poate fi rotit să se vadă și din pat.

Separată de restul camerei de o draperie găsim și o chicinetă (poza 5), cu reșou electric, minifrigider, chiuvetă, cană de încălzit apa și aparat de cafea Nespresso. Nu prea știu la ce folosește reșoul, căci singura veselă sînt ceștile de cafea/ceai și paharele pentru minibar. Poate pentru încălzit conserve direct în recipient, ca la camping. Cartușele de cafea sînt contra cost, ceaiul e gratis.

Minibarul nu e prea bogat, de pildă noi aveam o singură bere.

Baia (pozele 6 și 7) e destul de mare, și are și cabină de duș, și cadă. Sînt însă probleme cu apa caldă. Uneori vine greu, alteori se termină repede. Alteori, ciudat, la duș curge rece, dar la cadă e caldă. Faptul că la duș e un robinet cu reglaj al temperaturii nu ajută deloc, preferam o baterie simplă, dar care răspunde mai repede la comenzi.

Iar cada e sub panta acoperișului, așa că nu prea se poate sta în ea în picioare. Dar nici nu e nevoie. Cine a fost prevăzător și a cumpărat niște beri din oraș în completarea celei singuratice din minibar, poate sta liniștit întins, cu berea și cartea alături. E și loc unde să ții paharul, se vede în poza 7.

Ca dotări să nu uit să pomenesc wi-fi cu semnal și viteză acceptabile. Seif, aer condiționat reglabil, perie de pantofi și alte asemenea accesorii, mochetă plăcută la atingere și cam asta e camera.

Priveliștea din camera noastră era neinteresantă, și se poate vedea în pozele 8 și 9. Curtea interioară a hotelului. Evident, pentru intimitate e bine să ții perdelele trase.

Totul e foarte curat, camerele, mocheta, așternuturile arată impecabil.

Din lecturile altor opinii, se pare că camerele standard sînt cam înghesuite, pentru unii poate chiar „claustrofobice”, avînd în vedere că nu se deschide fereastra.

Recepționerii sînt amabili, îți cheamă taxi și îți fac check-in-ul online la avion. Ceea ce, apropo, nu uitați să faceți din timp, ca să prindeți locuri împreună. Sau să prindeți locuri punct. Că într-o perioadă de vacanțe, ca asta, se mai și rămîne pe dinafară. A fost cazul chiar la zborul nostru, cei care veniseră la aeroport să facă acolo check-in-ul nu au mai prins locuri deloc.

În hotel nu se fumează, nicăieri.

Mult. Și bun. Și variat. De micul dejun zic. Care se ia între orele 7:30 și 10. Poza 12 e făcută în lift, unde e afișat meniul bufetului de Frühstück, care se regăsește întocmai la fața locului. Ca să rezum, dacă nu se vede clar în poză, prin tingiri și platouri găsim 3 – 4 feluri calde (ouă, cîrnați, legume la tigaie), somon, mezeluri, sosuri, chifle și pîine, brînzeturi (inclusiv Brie), fructe, iaurt, cereale, dulcețuri, miere, prăjituri. Avem acces și la un blender și fructe la discreție pentru smoothie, fiecare își poate face combinația preferată. Tot pe loc se pot stoarce portocale și, evident, face cafea și ceai. Locul, în schimb, poate fi neîncăpător, sînt vreo 12 – 14 mese, adică o treime din numărul camerelor. Am prins o dată ultima masă liberă (e drept că nu a mai venit nimeni cîtă vreme mesele au fost pline, ca să fie nevoit să stea în picioare).

Și totuși, cît? Cît acord la cazare, masă și alte aspecte?

Păi scad cîte puțin la fiecare.

La servicii, pentru că recepția nu e non-stop și nu au cameră de bagaje.

La cazare, pentru inconvenientele din baie și pentru canapeaua care blochează dulapul.

La bucătărie și masă, pentru dimensiunile salonului de mic dejun.

La cadrul natural, pentru că nu e chiar lîngă metrou și pentru că se poate și mai în centru (lîngă Dom dacă nu vă supărați).

La relaxare nu scad nimic, e foarte liniște, camera e confortabilă, te relaxezi pe deplin. Dimineața e o plăcere să te uiți la turul stațiunilor de schi, care se dă pe unul din canalele naționale, cu imagini live de pe pîrtii, care însoțesc prognoza meteo și stratul de zăpadă, în timp ce lenevești într-un pat comod, înainte de micul dejun. De afară nu vine niciun zgomot, pentru că ferestrele nu dau spre stradă.

Da. De luat în calcul. Se poate mai bine amplasat (de pildă am stat mai central aici și aici), mai grandios (ca aici), dar Am Schubertring este fără îndoială în primele 3 preferințe ale mele între locurile unde am stat în Viena.

Pentru ilustrație, am ales, evident, Schubert. Una dintre cele mai populare creații ale sale, cvintetul „Păstrăvul”. Mulțumesc anticipat webmaster pentru ilustrație: youtube Audiție plăcută!

---

VIZUALIZĂRI: 1291 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI