Madrid - un oraș surprinzător! (1)

TIPĂREȘTE

Cazarea în Madrid.

Pentru că a devenit o obişnuinţă pentru noi să călătorim în vacanţa intersemestrială a elevilor, încă de prin luna octombrie a anului trecut am început să ne gândim la destinaţia de anul acesta. Ne-am hotărât în cele din urmă la Madrid, în special pentru renumitele sale muzee.

Pentru cazarea propriu-zisă am optat să închiriem un apartament înscris în reţeaua Booking.com, care să fie situat cât mai aproape de centrul oraşului. Urma să stăm aici o săptămână şi să ne descurcăm singuri cu mâncarea, pentru a avea o mai mare libertate de mişcare.

Aşa că iată-ne ajunşi în seara zilei de 3 februarie 2017 în aeroportul Barajas unde, după ce proprietara apartamentului închiriat ne-a înştiinţat în ultimul moment că i s-a stricat maşina şi nu ne mai poate prelua, ne întrebam cum vom ajunge la destinaţie pentru că strada pe care urma să locuim nici nu apărea pe hartă. Am luat un taxi (30 euro) iar şoferul, cu ajutorul GPS-ului, a reuşit până la urmă să se descurce prin păienjenişul de străzi cu sens unic din zona Lavapies şi să ne lase la adresa indicată – Calle des Ministrelles nr. 13. Apartamentul era situat la parterul unei clădiri din perioada antebelică şi era de tip vagon, cu livingul spre stradă; urma o bucătărie deschisă ce împărţea spaţiul cu holul de la intrare, apoi dormitorul şi, în fine, baia, foarte îngustă şi cu uşa de la intrare din sticlă mată. Baia avea o fereastră destul de mare ce dădea într-un luminator; la rândul lui şi dormitorul avea un geam lung şi foarte îngust care dădea în acelaşi luminator.

Inconvenientele acestei structurări aveam să le aflăm imediat – noaptea ferestrele de la dormitor şi de la baie se luminau de fiecare dată când se aprindea lumina pe casa scărilor ori în baia altui apartament iar dimineaţa, când oamenii se grăbeau la serviciu, zgomotul paşilor lor se auzea puternic prin pereţii subţiri. Unde mai pui că în Spania ora oficială este cu doar o oră în urmă faţă de cea de la noi (ca în Italia), deşi ar trebui să fie cu cel puţin două ore în urmă. Aşa se face că în acea perioadă în Madrid la 7 dimineaţa era întuneric beznă, însă traficul din bloc avea grijă să ne dea deşteptarea.

Proprietara cumpărase apartamentul doar cu câteva luni în urmă iar operaţiunea de închiriere nu a fost lipsită de peripeţii. Între momentul rezervării şi cel când urma să plătim chiria soţia mea şi-a schimbat cardul iar softul reţelei Booking.com nu permite plata decât cu primul card cu care te-ai înregistrat în sistem. Până la urmă am ajuns la un compromis, cei de la Booking.com au acceptat să ne pună în legătură directă cu proprietara iar aceasta, într-o anglo-spaniolă amuzantă, ne-a crezut pe cuvânt că vom veni nu doar noi doi, cum anunţaserăm iniţial, ci împreună cu fiica noastră majoră, pentru care urma să plătim o sumă suplimentară.

Poate că ar fi fost mai bine dacă am fi închiriat alt apartament pentru că proprietara l-a dat la închiriat aşa cum l-a cumpărat, fără să-l igienizeze, în condiţiile în care nici vechiul proprietar nu părea să fi fost un om gospodar. Dimpotrivă, cred că îi plăcea băutura şi a avut grijă să îşi facă provizii pentru că pe dulapurile din bucătărie tronau 4 sticle mari de whisky Ballantines în care noi am crezut – ca şi proprietara dealtfel – că este apă strânsă pentru vremuri de criză. Cum noi am prins un astfel de moment am pus repede mâna pe una din sticle şi, când colo, surpriză – dopul era încă sigilat. La o cercetare mai atentă am constatat că toate sticlele erau în aceeaşi stare şi că erau foarte vechi, dovadă fiind faptul că nici forma lor şi nici etichetele nu mai corespund cu cele din prezent. Din cauza vechimii o mică parte din lichid s-a evaporat dar ceea ce a rămas era excelent, fapt pe care l-am constatat odată ajunşi acasă, pentru că la plecare proprietara ne-a dăruit una dintre sticle drept recunoştinţă pentru că i-am atras atenţia asupra comorii de care nici nu avea habar.

Avantajele cazării în zona centrului vechi al Madridului aveau să se dovedească însă destul de curând – ne-am putut deplasa pe jos la toate obiectivele turistice mai importante deşi aveam în apropiere două staţii de metrou, Lavapies şi Tirso de Molina. Apoi, tot în apropiere era atât un supermarket Carfour deschis non-stop, cât şi un magazin Lidl, de la care ne făceam aprovizionarea. Traficul auto în zona noastră era foarte redus şi poate că din acest motiv era preferată de proprietarii de câini care, din păcate, nu strâng după patrupede iar dacă municipalitatea nu ar spăla zilnic străzile ar fi un dezastru. Aceasta şi pentru că patrupedele mai aveau prostul obicei de a scoate pungile de gunoi din pubele şi de a le răspândi conţinutul pe caldarâm, însă nu întotdeauna eram convins că doar ele erau de vină.

La pas prin Madrid.

Pentru că nu ne-am informat mai în amănunt la alegerea acestei destinaţii, credeam că în Madrid doar obiectivele istorice sunt interesante. Încă de la prima noastră ieşire aveam să ne dăm seama cât de departe de adevăr era această părere pentru că Madridul ni s-a dezvăluit ca o metropolă în adevăratul sens al cuvântului, în care normele de urbanism sunt cunoscute şi mai ales respectate. Practic, marea majoritate a clădirilor vechi datează doar din sec. XIX - începutul sec. XX, însă şi cele din perioada lui Franco respectă regulile privind încadrarea într-un plan urbanistic bine gândit.

Desigur, în primul rând prezintă interes vechiul Madrid iar în explorarea acestuia am pornit chiar din cartierul nostru, Lavapies, care în trecutul mai îndepărtat era exclusiv evreiesc. Ulterior, când Spania a pornit şi ea pe calea industrializării a devenit preponderent muncitoresc iar acest aspect şi l-a păstrat şi astăzi, deşi acum este locuit mai ales de imigranţi arabi şi chinezi. Cum spuneam însă, chiar dacă apartamentele sunt destul de mici şi nu prea confortabile, faţadele clădirilor au o concepţie unitară şi am constatat cât de mult se schimbă impresia de ansamblu al unui cartier utilizând un număr destul de mic de elemente decorative.

La nici 15 minute de mers pe jos, pornind din centrul cartierului, este gara Atocha, complet renovată după sângerosul atentat din 11 martie 2004. Ceea ce impresionează este că sala de aşteptare este practic o minigrădină botanică ce reproduce un ecosistem tropical, inclusiv în privinţa ploilor abundente. Este şi un monument de arhitectură, ea fiind construită din fier în anul 1892 iar la proiectarea sa a contribuit şi Gustave Eiffel.

Însă o veritabilă plimbare prin Madridul vechi ar trebui să înceapă din Plaza Mayor, construită în anul 1619 de Juan Gomez de Mora – un elev al lui Juan de Herrera, arhitectul Escorialului – şi refăcută în 1791, după un incendiu. La proiectarea pieţei elevul şi-a copiat profesorul şi aşa se explică planul sobru, dreptunghiular, cu clădiri funcţionale pe fiecare latură. De-a lungul timpului aici au avut loc evenimente publice importante – execuţii, beatificări, turnire, coride, spectacole de teatru. Cele mai importante edificii sunt Casa de la Panaderia (Casa Brutarilor), ale cărei picturi murale datează însă abia din anul 1992; Casa de la Carniceria (Casa Măcelarilor), care în prezent este un fel de primărie de sector, şi Arco de la Cucilleros, ce adăpostea dughenele vânzătorilor de săbii şi cuţite, devenite astăzi taverne.

În centrul pieţei este statuia regelui Filip al III-lea, pe care acesta a primit-o în anul 1616 în dar de la conducătorul Florenţei, Cosimo de Medici, statuia fiind opera a doi sculptori florentini. Din piaţă puteţi face tururi pietonale gratuite ale oraşului vechi cu ghizi voluntari, fiecare cu traseul lui, care durează 2-3 ore.

În apropiere de Plaza Mayor este Mercado de San Miguel, construită din fier în 1914-1915 şi singura de acest fel din Madrid care s-a păstrat până astăzi. Este foarte bine organizată şi pitorească, dar şi bine aprovizionată cu legume, fructe şi peşte.

Dacă prindeţi o zi de duminică în Madrid nu rataţi ocazia de a merge în El Rastro, un adevărat bazar în aer liber ce se întinde pe mai multe străzi. Este faimos mai ales pentru piaţa de vechituri, cea mai mare din Spania, numai că obiectele ce se vând aici nu sunt chiar nişte chilipiruri.

De asemenea, nu departe de Plaza Mayor este Puerta del Sol (Poarta Soarelui) care pe vremuri era una din porţile de intrare în oraş. Chiar dacă poarta ca atare a fost demolată încă din anul 1570, în prezent aici este Kilometrul Zero, punctul începând cu care se calculează distanţele faţă de celelalte localităţi din Spania. Aici a debutat insurecţia din 2 mai 1808 împotriva francezilor, înăbuşită în sânge de trupele de ocupaţie, eveniment care a constituit sursa de inspiraţie pentru Goya în realizarea tabloului „3 de Mayo”.

Mergând în sus pe Calle de Alcala se ajunge în Plaza de Cibeles cu a sa Fuente del Cibeles – Fântâna Cybelei, zeitatea greco-romană a naturii, care este reprezentată într-o trăsură trasă de lei. Încă de la construirea ei, la sfârşitul secolului XVIII, a devenit un simbol al Madridului astfel că nu e de mirare că este înconjurată de clădiri reprezentative: Palatul Comunicaţiilor, Cartierul General al Armatei de Uscat, Banca Spaniei şi Palatul Linares. Fântâna Cybelei este şi locul în care echipa Real Madrid şi fanii acesteia se întâlnesc după câştigarea unui trofeu – aşa cum echipa Atletico Madrid şi fanii ei se întâlnesc la Fântâna lui Neptun.

Continuând călătoria pe Calle de Alcala se ajunge la Puerta de Alcala, care în trecut era poarta vestică de intrare în oraş. Poarta actuală a fost construită în anul 1778 de „regele-primar” Carlos III pe locul unei porţi mai mici şi mai vechi datând din timpul regelui Felipe III.

Ajunşi aici puteţi să vă odihniţi puţin în Parque del Retiro, care în trecut era grădina palatului regelui Filip IV şi care a fost deschisă publicului în anul 1869. Pe lacul din faţa monumentului regelui Alfonso XII se pot face plimbări cu barca, se poate vizita Palatul de Cristal, pe alei se pot face alergări sau doar simple plimbări, ocazie cu care se poate admira sculptura Îngerului Căzut de la intersecţia Paseo del Estanque cu Paseo del Duque Ferman.

Desigur, lista monumentelor şi a muzeelor Madridului este infinit mai lungă şi nu poate fi redată în întregime aici, unde am relatat câte puţin din ceea ce ni s-a părut a fi mai reprezentativ din ceea ce am vizitat noi.

---

VIZUALIZĂRI: 3576 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI