Iran, țara pe care trebuie să o cunoști

TIPĂREȘTE

După Asia țările pe care doream să le văd erau cele din zona Orientului Mijlociu, mai precis Iran și Iordania. În mintea mea era pe primul loc Iranul.

Visul s-a împlinit prin oferta companiei Pegasus Airlines care a venit la sfârșit de noiembrie 2016: 2 locuri dus –întors cu escală la Istanbul pe mai micul aeroport din zona asiatică, Sabiha-Gokcen, care este de fapt hub-ul Pegasus, cost 520 euro, cu un bagaj la cală de 20 kg. Fără bagaj costul era de 400 euro. Am făcut rezervarea biletelor și am început pregătirea traseului.

După mai multe variante am optat pentru: Teheran - 2 nopți, de aici mers cu autobuzul 250 kilometri la Kashan - 2 nopți, mers apoi cu trenul 400 kilometri la Yazd - 2 nopți, mers cu autobuzul 450 kilometri la Shiraz - 3 nopți, plecat cu autobuzul 450 kilometri la Isfahan - 3 nopți și, apoi, 410 kilometri tot cu autobuzul, direct, la Aeroportul Internațional Imam Khomeini din Teheran. Călătoriile au decurs bine, se circulă cu viteze destul de mari, media de rulare peste 100 kilometri pe oră, dar sunt mai multe opriri și chiar o pauză mai mare.

În alegerea traseului am mai folosit și site-ul wikitravel.org/en/Iran. Sunt foarte puține site-uri în limba engleză despre obiectivele din Iran.

Cazarea

Din anul 2013 Iranul a început o deschidere către Europa și nu numai.

Exclus să folosești arhicunoscutul site booking.com pentru că sunt doar 4 hoteluri și acestea doar în Teheran. Am folosit site-ul tripadvisor.com citind foarte multe impresii pentru alegerea locurilor de cazare. În alegere a contat poziția față de obiectivele turistice pe care doream să le văd, nota, dar și prețul, la care am considerat că 50- 60 $ este destul pentru dormit și puțină odihnă. Hotelurile de 4, 5 stele te rup la buzunar, sunt peste 100 $. Am trimis emailuri direct la hotelurile alese, unele aveau site, altele nu, și după mai multe încercări am început corespondența cu ei. De regulă trebuie să insiști, de 2-3 ori până îți răspund. Acum când scriu mi se pare ușor, dar atunci așteptam cu disperare un răspuns de la ei. La Shiraz și la Isfahan ne-au cerut și copii scanate după pașapoarte. Cazarea a fost aleasă bine cu o singură excepție în Shiraz unde am plătit destul de mult pentru aceleași condiții pe care le-am avut la alte cazări și care au fost mai ieftine.

Nu am avut probleme pentru că, peste tot la recepții se vorbește engleza, pot spune, chiar foarte bine. Personalul a fost amabil, ne-a ajutat cu rezervări la mijloacele de transport cu care urma să ne continuăm călătoria, ne-a oferit cameră cum am solicitat sau ne-a dat posibilitate să alegem din ce aveau.

Viza

În Iran se poate obține viza on arrival, la sosire pe aeroport. Am avut o experiență cu acest tip de viză în Thailanda când am așteptat peste 2 ore și am avut mari emoții cu bagajele, dacă le mai găsim. Le-am găsit aruncate într-un colț, este adevărat lângă bagajele pierdute, noroc că am întrebat pe cineva și ne-a îndrumat bine.

De aceea am demarat operațiunea de obținere a vizei din țară. Am început devreme, credeam eu, cu circa 6 săptămâni înainte dar nu am știut că pe 21 martie este Nowruz, Anul Nou în Iran și că între 16 – 23 martie ei au vacanță. La ei joi și vineri sunt zile libere așa cum este la noi sâmbăta și duminica.

Cel mai important este să primești o invitație pentru obținerea vizei de la o agenție turistică din Iran. Am folosit key2persia.com, firmă foarte serioasă pe care o recomand. Banii se achită electronic doar prin PayPal, foarte ușor dacă îți faci cont la ei, cost 60 euro plus 6 euro comision de transfer. Îi anunți prin emai că le-ai trimis banii și apoi aștepți maxim 3 săptămâni obținerea invitației pentru viză care se trimite și la Ambasada Iranului din București. Mai sunt necesare următoarele acte: cazier judiciar, pașaport valabil 6 luni, asigurare medicală de călătorie pentru zilele în care stai în Iran, pe noi ne-a costat 50 lei de persoană, adeverință medicală cu mențiunea “Apt pentru călătorie”, formular tip, 2 fotografii tip pașaport și taxa care este de 240 lei de persoană și care se achită doar la C. E. C. Viza se obține peste o săptămână. De precizat că doar vinerea se depun sau se ridică actele, între 9 și 12. Se poate obține viza în aceiași zi doar că taxa este de 360 lei. Așa am procedat și noi și am obținut viza cu mari emoții, în ultima vineri, înainte de plecarea noastră care a fost pe 17 aprilie. Am procedat bine zic eu pentru că în Teheran pe aeroport am trecut foarte repede și sumar de punctul de frontieră. Parcă eram în Otopeni, cu singura excepție că ni s-a pus ștampila de intrare.

Banii

În Iran nu se acceptă cardurile noastre, doar cardurile lor. Am avut doar bani cash, dolari. În aeroport se schimbă doar 50 euro sau dolari de persoană la singura casă de schimb aflată la etaj în zona de plecări. Este un schimb foarte bun. Este bine să ai bani cât mai mari de 100 $ pentru că se schimbă mai bine. Cu cât orașul este mai mare cu atât schimbul este mai bun. Noi am schimbat cei 100 de dolari pe aeroport și apoi în Teheran lângă hotel încă 1.000 de dolari la același curs: 1 dolar = 37.500 riali. Și aici personalul a fost amabil și ne-a dat cea mai mare parte din riali (IRI) în bancnote de 500.000, mai mici ca format. La bancă schimbul este mai slab și anevoios. La cazări am plătit direct în dolari, exact cât ne-au comunicat prin email, întotdeauna la plecare. Se poate plăti și în riali la un curs aproximativ ca cel de pe piață.

Transportul

De la aeroport am fost preluați de un taxi al hotelului la care am stat în Teheran, cost 22 dolari.

În Teheran am profitat acolo unde am putut de metrou. Aveam de acasă harta color a metroului și nu am avut nicio problemă.

Metroul are denumirile scrise și în limba engleză, este curat și modern. Am luat mereu bilete pentru 2 călătorii de la ghișeul special amenajat, cost 11.000 riali (0,3 euro). Există la capete câte 1,5 vagoane speciale pentru femei și există pe peron și scaune vopsite în galben tot pentru acestea. Metroul era plin, erau foarte mulți bărbați și mai puține femei în perioadele de lucru. Eu fiind însoțită de soț nu am mers în zona destinată femeilor, chiar dacă era mult mai liberă.

Taxiul în Teheran este destul de scump. Am plătit pe distanță de 10 km circa 300.000 riali (8,5 euro) negociabili. În alte orașe mai ales Kashan și Yazd taxiul este mult mai ieftin. Se plătește cursa și nu la kilometru. Am mers și cu particulari, ca să nu le zic piețari, la preț mai mic. În fiecare terminal de autobuz sau stație de tren există un ghișeu special amenajat pentru taxi. Arăți adresa scrisă în limba persană, ți se spune prețul corect și ești preluat de un taximetrist desemnat de personalul de la ghișeu. Acest sistem de desemnare a celui care te preia l-am întâlnit și în stațiile de taxiuri din vecinătatea obiectivelor turistice vizitate. Costul este negociabil, dar nu prea mult, în general sumele cerute fiind apropiate de cele corecte.

Autobuzul este nemaipomenit, modern, comod, ieftin. Stațiile lor sunt mari, curate, există foarte multe firme care își au ghișeul personal și chiar propria sală de așteptare. Am mers și cu autobuze normale dar și cu cele tip VIP care aveau doar 23 de locuri, atât de spațioase erau. Prețurile au fost pentru 2 persoane astfel: Teheran – Kashan 360.000 riali (10 euro), autobuz normal, cumpărat direct din stație fără rezervare, timp 3 ore; Yazd – Shiraz 550.000 riali (16 euro) cu rezervare la agenție, autobuz normal, timp 5,5 ore; Shiraz – Isfahan 720.000 riali (20 euro), autobuz VIP, 6 ore și Isfahan - Aeroportul Internațional Imam Khomeini 700.000 riali (20 euro) cu rezervare, autobuz VIP, 5,5 ore. Pe toate rutele am primit câte un pachet cu suc sau apă, cu biscuiți sau banană sau altceva.

Despre șoferii iranieni aș spune doar atât: sunt ași ai volanului. Conduc rapid, atent, cum se spune, la milimetru. Sunt însă precauți și preventivi. Nu se prea înțeleg cu pietonii care nu au prioritate nici măcar pe trecerile de pietoni, de regulă pietonul cedează. Se respectă semafoarele, dar sunt cam puține. Li se adaugă mulțime de motocicliști care chiar nu respectă nimic. Traficul din Iran este chiar mai greu ca cel din Istanbul.

Trenul este tot foarte comod, curat și rapid. L-am folosit doar pe ruta Kashan - Yazd pentru că nu există autobuz. Se poate lua trenul dimineața la 8,30 așa cum am procedat și noi, mai este o cursă la 16,30. Bilete le-am rezervat prin hotelul din Kashan, cost total 600.000 riali (17 euro) și am ajuns la Yazd în circa 4 ore. Am primit și pe tren nelipsitul pachețel.

Aș mai vrea să mai spun despre compania Pegasus Airlines că este o companie low cost foarte bună. Nu a avut întârzâiere, la întoarcere a ajuns chiar mai repede. Au avioane bune, destul de noi și nu mi s-au părut foarte înghesuite locurile.

Despre Aeroportul Internațional Imam Khomeini pot să spun că este destul de mic. Am văzut un avion KLM, un Air France și un Alitalia.

Nu rămâneți cu bani iranieni în aeroport pentru că nu aveți ce face cu ei. În zona Duty Free erau 2 sau 3 magazinașe. Banii trebuie schimbați la singurul ghișeu de la etaj, la plecări. Checking se face doar cu 2 ore înainte de plecarea avionului și la poartă nu îți dă voie decât cu 30 minute înainte tot de plecare.

Impresii

Peste tot, aproape la toate obiectivele turistice, credeam că suntem în Europa: germani, francezi, italieni, englezi în general la vârsta foarte matură, ca să nu zic altfel, peste 70 de ani. Erau și cupluri tinere, dar nu în grup. Erau și mulți chinezi și mai puțini japonezi.

La sfârșit în penultima zi, la Isfahan, am auzit vorbindu-se românește: erau 5 fete venite din București și tot pe cont propriu. La toate cazările și chiar în mijloacele de transport în comun nu am fost singurii europeni.

Despre Iran ce să spun!

Este o țară deosebită, care are foarte multe de arătat și a început să și arate. Și-a dezvoltat infrastructura turistică, există indicatoare și în engleză spre obiectivele turistice, unde găsești ghizi care cunosc principalele limbi de circulație internațională, iar personalul, localnicii sau turiștii se oferă ei să fie de ajutor. Nu prea oferă pliante și planuri, uneori nici în limba lor, pentru obiectivele vizitate, iar taxele de intrare sunt mult prea mari pentru străini: de regulă 150.000 – 200.000 IRI (4-5 euro) de persoană, față de 40.000 – 50.000 IRI, sau chiar gratis, pentru iranieni.

Are o istorie milenară cu al său Persepolis sau mormintele achemenide şi reliefurile sasanide. Are o religie foarte veche monoteistă numită zoroastrism care mai există și astăzi. Nowruz, Anul Nou Iranian este de natură zoroastriană.

Are minunății de grădini persane ce fac parte din patrimoniul universal UNESCO, împrejmuite cu ziduri înalte și apărate de turnuri, cu ape, canale și bazine, cu pomi și flori, oaze de verde față de peisajul înconjurător ce pare uneori selenar.

Are o arhitectură extraordinară: case persane mari de locuit, băi, palate, moschei. Interioarele lor sunt ornate cu picturi, cu mozaicuri, cu plăci de faianță bogat pictate. Au tavanele extraordinar lucrate. Specific sunt acele ornamente din sticlă colorată, tăiată în diferite forme ce îmbracă aproape toți pereții. Deosebite sunt geamurile imense lucrate în diferite forme și cu vitralii colorate ce lasă lumina să treacă și o reflectă pe zid sau pe podea.

Orașele pe care le-am văzut păreau oaze de viață într-o zonă aridă. Pentru ei apa este ceva sfânt, este iubită. În fiecare loc vizitat sunt rezervoare special amenajate cu apă potabilă și foarte rece și bună. Așa cum în Emirate sau Oman există falajul pentru adus apa, în Iran este qanatul care pornește din munte și aduce apa în orașe sau sate.

Are o rețea de drumuri foarte bine pusă la punct. Am mers pe drum expres cu 2 benzi pe sens printre munți și zone aride, am mers pe autostradă. Și iar mă întreb cum au putut construi așa drumuri sau căi ferate pe un teren uneori mișcător și la temperaturi foarte ridicate?!

Este o țară curată cu oameni primitori, deschiși și dornici să te ajute. Mereu eram întâmpinați cu hello! sau eram întrebați de unde suntem. Copii ne făceau cu mâna și cum noi le răspundeam erau și ei foarte bucuroși. Tinerii sunt destul de emancipați, am văzut că în locuri mai ferite fetele erau fotografiate de parteneri fără eșarfă. Își respectă părinții, joi și vineri parcurile erau pline de iranieni veniți în grup mare cu pături la picnic.

Când ei spun că nu sunt arabi am înțeles de ce: sunt curați și chiar religia și-o practică fără mult zgomot. Nu am auzit chemarea zgomotoasă la rugăciune ce se face în Turcia sau Emirate. Nu am simțit așa ceva. Deși femeile poartă basma, unele chador nu par a fi complexate, din contră mie mi s-a părut altfel…

Este o țară încă ieftină, dar cu prețuri în creștere, în care statul și islamul sunt mult implicate, care merită văzută. Acum când revăd cele peste 3000 de poze făcute îmi dau și mai bine seama că Iranul este unic, este minunat. L-am descoperit încet, încet, oraș cu oraș, mergând spre sud aproape 1000 de kilometri și culminând la sfârșit cu superbul Isfahan, oraș muzeu, oraș verde, plin de trandafiri….

Da, Iranul este o țară pe care trebuie neapărat să o cunoști, o țară cu oameni minunați, deosebiți, o țară foarte sigură, cu multă deschidere și avidă de a fi cunoscută și de a-și arăta adevărata frumusețe…

---

VIZUALIZĂRI: 6280 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI