Un hotel amarastean

TIPĂREȘTE

Am fost cazati 3 nopti la hotelul asta salinos, in regim demipensiune, un grup de vreo 70 de persoane din mai multe zone ale tarii.

In principiu speram sa vizitam regiunea, sa stam la o poveste cu totii... cam asta e principalul scop al unei astfel de intalniri.

Prima impresie a fost una placuta. Doamna de la receptie (patroana, cred) ne-a intampinat cu u zambet si o gustarica traditionala (jumari, ceapa, cas de oaie, paine de malai si suc de mere).

Pana aici parea totul frumos. Dar aparentele inseala si asta urma sa ramana singura parte frumoasa din tot sejurul.

Am nimerit intr-o perioada cam ploioasa cu 15-16 grade afara, asa ca prea mult nu ne-am putut plimba.

Bucurosi ca avem macar piscina, am zis hai ca o balaceala e binevenita. Haha... cu apa rece, poate. Desi trebuia sa aiba vreo 30 de grade (conform afisului de la intrare), cred ca avea in jur de 25, si vreo 20 de grade in sala bazinului. Mai mult de 10 minute n-am rezistat. O adevarata placere sa iesi ud din apa. Am reclamat la receptie si am primit asigurari ca in ziua urmatoare o sa puna fochistul la treaba.

Cum era de asteptat, apa a ramas la fel si a 2-a zi. Ba mai mult, a scazut si caldura in camere, pe langa faptul ca din start era calda doar o mica parte din calorifer. Si nu din cauza aerisirii (ca am incercat si varianta asta). Cred ca era partial infundat. Iar dupa ce veneai si mai racorit de la bazin, trebuia sa lasi apa sa curga in cabina de dus a camerei vreo 10 minute, sa te poti spala de sarea din bazin si sa te poti incalzi cat de cat. Cabina ce avea scurgerea cam infundata, desi gandacii se descurcau prin ea.

Am dat o tura pe la receptie din nou. Mi s-a spus ca incalzirea piscinei se face cu conducte de apa fierbinte pe sub bazin si mai mult nu se poate. Iar pentru apa la dus, sa las apa mai mult timp sa curga, ca "asa face ele". Cred ca deja transpira si fochistul ca-i crapa conductele. Probabil l-au proiectat zidarii cand au construit cladirea.

Revenind la camere... sunt foarte mici si prost antifonate, la fel si usile de la intrare. In prima noapte am ascultat stirile la TV-ul vecinului pana pe la ora 3 dimineata. Noroc ca i-o fi fost somn, altfel mai prindeam si vreun film de groaza. Parchetul de culoare inchisa exprima si mai bine sodomizarea la care a fost supus de-a lungul timpului, 2 umerase si jumatate in dulap, fara halate de baie, fara papuci, fara nimic altceva. Nici macar telecomanda la TV (desi unii se pare ca au avut dar nu functiona), TV-ul mic cu diagonala de 30cm prea mic chiar si pentru bucatarie, 3 canale memorate si fara acces la meniu in lipsa telecomenzii originale.

O alta pereche de prieteni s-au chinuit tot sejurul cu butonul apei de la toaleta, ca oricat l-a rezolvat tipu' de la intretinere, a 2-a zi era din nou stricat.

Buuuuun... ajungem la masa, unde surprizele continua. Frigul se pastreaza si in restaurant. E bine gandita treaba, sa nu avem senzatia ca-i mai frig in camera decat in restaurant. De fapt n-am vazut nicio sursa de caldura acolo. Nu stiu cu ce-l incalzesc. Probabil cu respiratia clientilor. N-am fost atent la chelneri, probabil aveau vreo blana pe sub camasi, altfel nu vad cum rezistau o zi in frigiderul ala. Eram prea ocupat cu aroganta unuia dintre ei cand iti lua comanda din mers, deja intors cu spatele, ca sa vad si alte detalii la fel de interesante.

Vine mancarea... in portii de copii (pe cand iti venea mai bine pofta, farfuria era goala), sa nu faci indigestie. De fapt indigestie oricum am facut, dar de la calitatea mancarii. Mancare ce oricum n-avea niciun gust,

Primul mic dejun - omlete din 2 oua impartite la 2 farfurii

Al doilea mic dejun - cubulete de margarina Rama in loc de unt si cubulete de gem turcesc la mic dejun. In loc de paine traditionala maramureseana am avut la discretie paine de magazin cu amelioratori. Am preferat sa cumparam de la un supermarket din apropiere paine de secara, ce era mult mai apropiata de painea traditionala. Asa ca mergeam cu punga de paine la masa.

Buuuuun... vine si o cina "festiva" in a 2-a seara. Bucurie pe capul nostru, in sfarsit o sa ne destrabalam (culinar, bineinteles). Haha... ce vise. A venit o ciorba de perisoare cu 2 perisoare in bol (la fel aveau si ceilalti, n-am fost singurul), fara gust - parca era apa fiarta cu morcovi. Felul 2, mamaliguta (2 linguri) cu 2 bucati de carnati de casa prajiti (daca mancam asa ceva, imi petreceam noaptea la urgente), si o bucata de slanina prajita. Nicio urma de salata (din nou). Desertul... la fel de prost: foi (evident, fara niciun gust) umplute cu mere (calite fara niciun gram de scortisoara sau alta aroma).

Aaaaaa... am avut si horitori. Deja ne pregateam ca toata sala iese la joc. Erau de fapt 3 copii in port popular: o fatuca ce-si forma vocea, un baietas la vioara ce canta oricum peste vocea fatucii si un tobosar ce-i acoperea pe amandoi. Ca sonorizare oricum nu aveau. Totul natural. In afara de tobe nu mi-a ramas nimic in urechi. Poate doar notele false ale fatucii. Aaaaa... si-am mai platit cate 10 lei de caciula, deranjul tobosarului.

In ultima seara ni s-a anuntat ceafa la gratar cu piure de cartofi. No, am zis hai ca poate ramanem totusi cu o amintire placuta. Piure cam dintr-un cartof/farfurie, un gratarel cam cat talpa unui mouse de PC (poate putin exagerat, ca unele gratare erau mult mai mici) si evident fara macar o lingura de salata de varza proaspata, care sa zicem ca-i cea mai ieftina salata.

Bolul de ciorba de pui iarasi avea cam 5 cubulete mici de carne pe langa zeama fara gust.

Aaa... si-am primit cate o gogoasa goala (de zahar, arome si umplutura). Pe numarate. O tipa de la masa noastra plecase in dimineata zilei, asa ca am ramas doar 9 la masa. Evident, cat numarul de gogosi aterizate cu farfuria pe masa noastra.

La insistentele unui prieten, am primit totusi niste gem cat sa ajunga la vreo 3 gogosi. Le-o fi fost frica sa nu-l dosim pentru micul dejun.

Ca o extravaganta, singura masa unde am vazut bolul plin, a fost la ultimul mic dejun, unde mamaliga era pana la refuz. Am pasat-o altora, nu e genul meu de alimentatie.

Nu intelegeti gresit, nu sunt nici pe departe un gurmand, dar ceea ce se petrece in acest hotel e bataie de joc.

Una peste alta, pentru noi a fost important ca am revazut vechi prieteni. Restul... incercam sa stergem din memorie.

Cam asta e atmosfera din Hotel Salina. Daca n-aveti un acoperis deasupra capului si sunteti vara in zona, poate merita sa-i calcati pragul sa nu va ploua. Altfel, continuati-va drumul.

Paradoxal, un loc unde se mananca pe cinste si totul e super mega artistic, e Pastravaria Alex, din Mara - la vreo 10km mai in sud. Pastrav proaspat pescuit (tocmai urcasera in restaurant deodata cu noi), paine DE CASA (atentie, asta chiar e paine de casa proaspat scoasa din cuptor). Se poate vedea si cuptorul langa restaurant. Plus o atmosfera, organizare si servire exceptionala.

---

VIZUALIZĂRI: 3175 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI