Ai Pioppi

TIPĂREȘTE

Plecasem pentru prima data in Italia, in luna iulie, cam proasta inspiratie, pentru ca temperatura era foarte ridicata.

Aveam bilet intr-o statiune la Marea Adriatica, dar incepand cu a doua zi. Si, pentru ca socoata de-acasa nu se potriveste intotdeana cu cea din targ-am ajuns mai devreme decat ne-am fi inchipuit noi. Eram 4 persoane: eu, sotul, baiatul si sora mea.

Traversasem Ungaria, Austria, care ne-a incantat cu lacurile ei pe langa care am si trecut, iar acum intrasem in Italia! Surpriza-in loc de vama -doar un indicator albastru, pe care scrie Italia! Nimeni, nici o vama si nici un vames! Nimeni care sa-ti spuna bun venit!

Demult visam Italia! Nici nu va imaginati cat eram de fericiti!

Cat de mult ne impresiona autostrazile si parcarile moderne, lungimea si multimea tunelurilor, punctele unde trebuia sa oprim ca sa platim autostrada! Muntii Alpi, dealurile inverzite, campul cu vii sau alte culturi ordonate cum nici nu va imaginati! Undeva, departe, in camp, se zarea si cate un vechi castel!

Trecusem de Udine si, dupa socoata noastra nu prea mai aveam mult. A trebuit sa ne oprim din contemplare. Era inca ziua si ne gandeam sa ne cautam un loc de dormit. Pentru ca noi ne imaginasem ca vom ajunge noaptea si vom mai inchide cate-un ochi in masina pana se va face ziua! Gresit, aceeasi kilometri pe care in Romania ii parcurgeam intr-un anumit numar de ore, aici ne lua mult mai putin timp decat ne-am fi asteptat.

Sotul era epuizat din cauza caldurii si a sofatului.

Asadar, la primul indicator la dreapta! Spre Gemona!!! Deci, zarurile au fost aruncate!

Era un mic orasel din nordul Italiei, care face parte din Regiunea Friuli. Am avut de parcurs cativa kilometri buni de la iesirea de pe autostrada, pana in Gemona. Era un mic orasel cochet, situat la poalele muntelui.

Ne-am cam invartit pe acolo un pic, pana ne-a aparut un indicator de camping. Nu doream nici unul hotel, din cauza caldurii insuportabile de afara. Am urmarit indicatorul destul de mult, deoarece drumul prin oras era foarte intortochiat. Eram curiosi sa vedem cam cum arata un camping la italieni.

L-am gasit cu greu, deoarece era, cum e si normal, situat undeva, la marginea orasului, chiar sub poalele muntelui. In fata receptiei erau o multime de ghivece de flori care mai de care mai incantatoare.

Am intrat la receptie, care era in incinta barului, unde ne-a intampinat un tanar care ne-a explicat intai in italiana, apoi in engleza, ca nu mai are camere libere. Vazandu-ne nemultumirea din priviri sau din gesturi, atunci a luat niste chei si ne-a rugat sa-l insotim in incinta campingului, ca sa ne mai arate o alta varianta de cazare. Au venit toti 4 si am vazut ca varianta propusa de el era un fel de rulota, utilata modern, cu 4 locuri de dormit, iar nu departe era amenajata o baie comuna cu dusuri si wc, unde puteam sa ne racorim dupa o zi obositoare, pe drum, in canicula.

La inceput mi-a venit sa rad... mi se parea nostim, sa dorm intr-o rulota!!! Dar in subconstient, cred ca fiecare isi doreste o astfel de experienta! Eu - de fiecare data cand treceam pe-o sosea si ne intalneam cu astfel de mijloace de transport!

Baiatul de la receptie ne-a lasat cateva clipe singuri, cu cheile, ca sa ne putem hotara. Dupa o prima inspectie mi s-a parut totul ok. Avea 3 paturi, 2pentru cate o persoana si unul pentru 2, un aragaz, un frigider si-o masuta. Totul arata perfect, mult mai bine ca pe dinafara. Foarte curat inauntru, lenjeriile de pat erau impecabile. Dar era cald... Am deschis ferestrele, ca avea si dinalea, doua, si... ne-am hotarat sa ramanem. Unde sa mai ne invartim iar prin orasul strain sa facem dialog in limba lui Shakespeare, cand eram franti de oboseala??

Si dusul din apropiere, parca ne si facea cu ochiu!

Atunci baiatul nostru s-a dus la receptie cu buletinele si banii sa-i confirme ca o sa ramem pentru o singura noapte si supriza a fost ca pretul total a fost doar 25 de euro.

Tot acolo, el a aflat ca e o afacere de familie, ca acest camping este printre primele din Italia, mai exact din anul 1958.

Afacerea familiei Forgiarini (pentru ca asa se numeste, ca i-a dat si o carte de vizita) este o afacere prospera, au tot timpul clienti, este deschis din martie pana in luna noiembrie. Aveau o capacitate de aproximativ 30 de locuri de cazare.

Erau o multime de turisti de toate nationalitatile, dar nu dadea impresia de aglomeratie, deoarece campingul era asezat pe o suprafata destul de intinsa, intr-o padurice, cu o vegetatie bogata. Pana la mare sunt doar 80 de kilometri!

Campingul se numeste-Ai Pioppi si este de 2 stele. Are bar, snak-bar, camere, bungalowuri, campere si corturi. Au un chiosc de ziare, o statie de autobuze si una de taxi in apropiere.

Ceea ce mi-a placut cel mai mult si chiar din prima clipa este amplasamentul-intr-o padure de plopi, deci la racoare. Erau admise si animale de companie. Langa noi era o familie de francezi si una de nemti cu copii, care m-am gandit ca o sa ne faca probleme cu galagia, dar m-am inselat.

In fata ''casei'' era o masuta cu niste scaune, unde puteam sta sa mancam sau sa bem ceva.

Noi am ales sa ramanem sa ne racorim sub copaci si sa ne odihnim, dar baiatul a plecat sa descopere orasul Gemona. A venit dupa vreo trei ore, timp in care noi incepusem sa ne facem un pic probleme ca s-ar fi ratacit. A aparut obosit, dar fericit de ceea ce vazuse in prima lui zi in Italia. Hoinarise pe stradutele inguste si vechi, pavate cu piatra, admirase casele construite altfel decat ale noastre, o biserica din secolul 14 si un castel in miniatura.

Noi ne-am multumit sa le vedem doar in poze.

Ne-am dus la culcare cu gandul ca vom muri de caldura, dar n-a fost asa, pentru ca seara s-a racorit destul de mult, fiind muntele in apropiere, dar si copacii care tineau umbra de ziua. A doua zi urma sa ne continuam drumul.

Am decis sa va scriu despre aceasta optiune de cazare de tranzit, in caz ca nu cunoasteti o alta varianta si va aflati in zona. Nu este ceva pentru persoane foarte pretentioase, dar este o varianta buna si economica, pentru cei care vor sa-si petreaca cateva clipe in mijlocul naturii.

---

VIZUALIZĂRI: 2421 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI