La Zavat, pe o stradă în spre Hala Traian

TIPĂREȘTE

Vin Floriile! Se mănâncă pește mai mult decât de obicei sau poate chiar obligatoriu pentru cei ce țin mult la regulile ortodoxe. Dar cum în duminica de Lăzărică suntem ceva mai departe de capitală și cum pe acolo unde ajungem nu prea găsești pește proaspăt sau mai variat, am hotărât că n-ar fi rău un prânz la un local cu specific pescăresc, nu prea ușor de găsit unul bunicel, să nu fiu pretențioasă să zic bun. Așa că, având ceva drumuri prin capitala ce-i la doi pași de casă, am ales să servim prânzul în oraș, fără alcool din păcate. Fără alcool pentru că șoferul s-a dat viteaz că lasă mașina la serviciu dar s-a răzgândit, din dragoste pentru mașină sau poate din dragoste de pingele, nu știu. Cert este că ne-am dat întâlnire în Piața Iancului la o oră când alții deja flămânzeau, mult după prânz. Preț de cam două stații mai departe poposim pe str. Popa Nan la nr. 16. De fapt mai mergem căteva case, facem dreapta și găsim un loc unde poate fi lăsată mașina în siguranță, jumate pe trotuar, jumate pe drum. Ne întoarcem la nr. 16 și fix din doi pași făcuți din stradă, intrăm în restaurant.

Ne întâmpină un ospătar, ne îndrumă către o masă și primim meniul. Până să-l răsfoim, ne aruncăm prima dată ochiii prin jur, atât cât să nu deranjăm căci în sala micuță a restaurantului, unde nu încap, cred, mai mult de 30 persoane socotind după numărul de mese, erau deja 3 ocupate cu oameni serioși, consumatori la greu după prima mea impresie. Atmosferă plăcută, o muzică în surdină, numai bună să poți conversa în liniște cu cei cu care stai la masă, destul de curat și suficient de cald pentru o zi haină de aprilie.

Venisem aici cu gândul de a lua pui de baltă pane dar amândoi ne-am răzgândit. Am ajuns la scrumbie, am crezut că-i doar pe meniu dar ospătarul a confirmat că au și este chiar proaspătă. Dar nici cu mielul nu-i de glumit, așa că eu am dat broaștele pe frigărui de miel. Soțul a luat și o ciorbă a la grec. A, am uitat, prima dată câte o porție - dar ce porție - de tsatziki cu pită caldă! Păi cum altfel dacă-i restaurant pescăresc cu specific grecesc, zic ei și ce altceva puteam eu să aleg când Grecia este mereu în inima mea privită din toate punctele de vedere, nu de neglijat când e vorba de taverne autentice.

Acum să le luăm pe rând. Prima dată am primit cele două porții de tsatziki și un coșuleț cu pită caldă, e drept nu ca aceea de la părinții ei dar bună că am ras coșulețul tot. Tsatziki bun și el, cam 95% ca și gust și consistență față de cel de la tavernele țărănești de prin satele, nu stațiunile grecești.

Urmează ciorba a la grec a soțului și cerem un al doilea coșuleț cu pită. Ei, aici un minus, ospătarul uită să vină și cu ardeiul iute, așa cum a uitat să pună siropul de mentă - cam prea verde - în limonadă. După prima înghițitură de probă, restul farfuriei, cantitate suficientă pentru un om normal, dispare destul de repede sub mustața domnului, deci a corespuns cerințelor unui ciorbar înrăit.

Urmează felul doi, eu frigărui, el scrumbie. Scrumbia, mare și bine făcută - am gustat și eu - a fost una singură dar dacă ar fi comandat două cred că una trebuia luată la pachet. Altfel, excelent preparată, felicitări bucătarului. Frigăruile de miel, foarte bune și ele, carnea fragedă și condimentată moderat, parcă bucătarul îmi citise mie gusturile. Au fost trei frigărui, fără garnitură căci n-am comandat, din care una plus ceva pită nu au mai încăput în stomac, am vrut să fac o donație benevolă partenerului dar m-a lămurit repede că nu primește din lipsă spațiu, a gustat doar, așa că am luat-o la caserolă cu gîndul că-i porția mea, îmi place și o consum eu cumva. Greșit, când am intrat pe poarta casei, două nasuri fine și bine proteinizate de altfel, au uitat de bunele maniere, deci m-am sacrificat cu frigăruia, am zis că-mi păstrez pita! Păi nu am scăpat, patrupezii mei care nu mănâncă pâine de obicei, au savurat-o! Deci mâncarea de La Zavat a trecut toate examenele de calitate, indivizii ăia doi din curtea mea fiind de altfel niște mofturoși notorii la mâncare!

Când am comandat tsatziki, ciorbă, felul doi și limonadă, am lăsat în așteptare desertul. L-am comandat la final, eu kataif și soțul tortul casei cu cremă de iaurt și fructe. Păi greu tare și la capitolul ăsta. Kataiful meu, bine însiropat și aromat, făcut la meserie, era prea mare, jumătate a rămas în farfurie. Tortul soțului, o bucată așa ca pentru un om flămând, bun, acrișor puțin de la iaurt dar aromat și el și cu ceva fructe, a fost consumat aproape tot. Fiecare am gustat doar câte o linguriță din desertul celuilalt, să avem ce regreta.

Și în final nota, nu foarte mică și acest fapt îl știam înainte de a intra pe ușa localului. Total pe chitanță, 162 lei. Un loc unde am fost mulțumiți de mâncare dar și de servire căci fiind cumva o pauză în program - în jurul orei 16 - am fost serviți repede, tot așa și cei de la celelalte mese.

La locul acesta nu am ajuns întâmplător. Căutam de ceva vreme un restaurant unde se pot mânca diverse specii acvatice dar, așa cum am spus mai sus, cam greu de găsit. La Zavat, așa se numește localul, au multe preparate din pește, chiar ciorbe pescărești pe care sigur le voi gusta cu altă ocazie pentru că ne-am propus să revenim și pentru puii de baltă. Povestea și locația le-am aflat întâmplător, cum s-ar zice, pe cale orală. Se pretind a fi un local cu specific grecesc. Sunt pe aproape, atât cât pot ei aici în România. Important este că au ceva meniuri de pește bine gătite și proaspăt preparate (acum chestia că nu e congelat eu n-o înghit, m-am documentat destul ce înseamnă pește proaspăt, perioade de pescuit vis-a-vis de servitul în local). Plus că, luând exemplu doar scrumbia, eu congelam fără probleme și pentru un an, așa că "proaspăt" este ceva gen "bio" la vegetale, să creadă cine vrea. Dar repet, mâncarea a fost foarte gustoasă și suficientă.

Meniul nu l-am fotografit pentru că taverna La Zavat are site propriu și acolo este meniul, așa cum l-am primit și noi la masă, cu prețuri și gramaje actualizate, deci puteți să-l consultați direct pe pagina lor.

Ca atmosferă, plăcută cu muzică grecească în surdină. Decorurile și mobilierul destul de simpliste dar fiind un local micuț este mai luminos așa decât încărcat cu tot felul de brizbrizuri ce se pot ușor umple de praf. Servirea rapidă cum am spus dar ospătarul nu din cei care ne plac nouă, adică ceva mai comunicativi. L-am întrebat dacă vara au ceva mese afară pe undeva, a răspuns scurt, două și mi-a arătat spre stradă. În rest, strict legat de comandă!

Acum, dacă veți intra pe pagina lor de net, veti fi însoțiți de o plăcută melodie care unora vă amplifică dorul de Grecia dar veți afla povestea localului, a Tavernei La Zavat, zic ei singura din București care a fost numită după bucătarul ce le-a propus schimbarea meniului românesc-vânătoresc spre unul preponderent grecesc, unde se servește sepie, caracatiță, fructe de mare, spaghete cu fructe de mare, borș de sturion, souflaki de pui dar și tsatziki, ouzo, retsina și alte minuni grecești care să-ți ostoiască puțin dorul de tavernele autentice. Noi am stat în sala de la parter, este încă o sală la etaj, n-am urcat căci se lucra ceva acolo.

Taverna La Zavat are un alt restaurant, mult mai sofisticat, cu specific internațional, în satul Belciugatele pe vechiul drum spre mare, la 20 km depărtare de capitală dar despre acela aflați pe net. Pe noi ne atrage acesta, în salonașul de la parter sau poate data viitoare la etaj. În aer liber nu prea cred, prefer muzica grecească din interior decăt muzica străzii pe care trec mașini mici și transportul în comun, la nici 3 m de masă dar fumătorii pot alege și această variantă vara.

Pentru calitatea mâncării am fost mulțumiți, servirea merită puțin îmbunătățită, poate chiar și atmosfera grecească să fie puțin mai convingătoare. Dar este un restaurant unde chiar îmi doresc să revin.

Webmaster, te rog "Zeibekiko", un dans vechi bazat pe improvizațiile dansatorului solo /www.Youtube.com/watch?v=GTFjKnzLeSG

---

VIZUALIZĂRI: 2589 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI