Muzeul satului Bucovinean

TIPĂREȘTE

În luna septembrie a anului trecut am vizitat unul dintre cele mai frumoase muzee ale satului din ţara noastră. Este vorba despre Muzeul Satului Bucovinean.

Muzeul Satului Bucovinean este amplasat în localitatea Suceava în apropierea Cetăţii de Scaun a Moldovei. Muzeul este amenajt în aer liber pe o suprafaţă destul de mare. Pentru cei care mergeţi cu maşina, parcarea de lângă muzeu are următoarele coordonate GPS: N – 47.643969 şi E – 26.271657.

Ne-am îndreptat spre casa de bilete, preţurile pentru intrarea în muzeu sunt următoarele: pentru adulţi 6 lei, pentru pensionari 3 lei, copii, elevi, studenţi 2 lei. Pentru fotografii se achită o taxă de 10 lei iar pentru filmat o taxă de 30 lei. Am achiziţionat două bilete şi am plătit taxa pentru fotografii. Am fost atenţionaţi că avem voie să facem poze doar cu un singur aparat dacă dorim să facem şi cu alte aparate foto sau alte gadgeturi (telefon, tabletă, etc) trebuie să plătim taxă pentru fiecare. Am primit şi un permis pentru fotografiat pe care trebuia să-l prezentăm de câte ori este solicitat de către supraveghetorii din interiorul muzeului. Programul de zivitare este următorul: de marţi până duminică între 10-18, lunea este închis. Ultimele bilete se vând la ora 17:30.

De la casa de bilete am primit şi o harta a muzeului, cu acesta într-o mână şi aparatul foto în cealaltă am pornit să exploarăm domeniul. Fiecare obiectiv are un număr aşa că utilizânh harta sunt oşor de găsit. Casa de bilete este obiectivul numărul 1, apoi peste drum se află obiectivul numărul 2 dar care nu se vizitează pentru că se execută lucrări de reamenajare. Deci vizita noastră începe de la obictivul numărul 3. În faţa fiecărei case se află un panou informativ care oferă informaţii despre obiectivul vizitat atât în limba română cât şi în limba engleză.

Casa numărul 3 poartă numele de Casa Olarului, este o casă din zona Marginea din judeţul Suceava în care este amenajat un atelier de olărit. Casa este compusă din două încăperi, într-una este amenajat atelierul de olărit iar în cealaltă sunt expuse obiecte ceramice realizate în atelier. Casa datează de prin anul 1900 şi este realizată din bârne de brad care au fost date cu lut apoi văruite.

Obiectivul cu numărul 4 poartă numele Moara Mănăstirea Humorului. Este o clădire realizată din piatră de carieră, construită la sfârşitul secolului al XIX-lea. Moara funţiona cu ajutorul apei, aceasta angrena roţile care striveau porumbul şi grâul. În interiorul casei este amenajată moara iar la exterior se află roata care cu ajutorul apei punea în funcţiune totă instalaţia de măcinat. Într-o încăpere se afla locuinţa morarului care ne aşteaptă cu masa pusă, iar lângă masă se află cuptorul de pâine care aşteată materie primă. Moara a fost adusă la muzeu din zona mănăstirii Humorului.

Obiectivul numărul 5 poartă numele de Casa Cacica. Casa provine din zona Cacica şi este compusă din timdă, cameră şi bucătărie. Casa beneficiază şi de o pivniţă. Casa datează din anul 1900. Casa este construită din bârnr de brad îmbinate, lutuit şi văruite. În bucătăria casei Cacica gospodari ne aşteaptă cu masa pusă, bucătăria este mobilată cu sărăcăcios cu o masă, un mic dulap, pe perete este un ceas vechi. Tot în casa Cacica în cameră asităm la privrhiul unui bărbat (este pentru prima dată când văd aşa ceva într-un muzeu) aici într-un coşciug este aşezat un manechin iar în jurul coşciugului stă familia şi-l plânge pe răposat. În boxe se aude bocetele bocitoarelor. Chiar dacă totul este doar pentru a arăta tradiţia eu nu ma-m simţit confortabil în acestă cameră şi am părăsit-o repede.

Cum aici avem parte de un sat în toată regula la obiectivul cu numărul 6 găsim Fierăria. Casa este construită din bârne de brad şi are o singură încăpere. Pe partea laterală se află stativele unde erau potcoviţi caii şi boii. În interiorul fereriei nu putea lipsi forja, nicovala, menghina, cleşti pentru scos fierul încins, etc. Pe lângă acestea mai găsim şi alte unelte specifice acestei munci, potcoave, unelte metalice pentru uzul gospodăresc şi agricol.

Mergem mai departe în călătoria noastră prin satul bucovinean şi ajungem la obiectivul cu numărul 7 care poartă denumirea de Puia de sumane. Este o construcţie realizată din bârne din lemn. În interior se află puia. Puia este un utilaj angrenat de forţa apei cu ajutorul căruia se indesa lâna şi se obţine un produs denumit pănură, care era utilizat la confecţionarea iţarilor şi a sumanelor de unde şi denumirea de ˝puia de sumane˝.

Lăsam Puia în urmă şi ne deplasăm la obiectivul cu numărul 8 care poartă numele de Casa Volovăţ. Este una dintre cele mai vechi case din muzeu, datează din anul 1860. Casa este din zona Rădăuţi. Este construită din bârne din lemn imbinate prin sistemul coadă de rândunică, lutuite şi văruite în alb. Acoperişul este din şindrilă. Casa este compusă din tindă, bucătărie şi cameră. Casa are prispă pe două laturi. În bucătărie găsim un cuptor, o masă şi obiecte necesare gătitului iar în cameră se află ¨utilaje˝ pentru confecţionat îmbrăcăminte. Pe pereţii camerei sunt expuse covoare cu motive bucovinene şi ii. În curtea casei Volovăţ găsim şi obiectivul numărul 9 care este coşarul. Acesta este o construcţie realizată din nuiele înaltă de vreo doi metri în care gospodarii punea porumbul. Coşarul are la partea de jos o deschizătură pe unde se putea scoate porumbul din el. Tot în curtea casei Volovăţ avem şi obiectivul cu numărul 10, care se numeşte Oloiniţă. In interior se află utilajul cu ajutorul căruia se obţine uleiul. Instalaţia de obţinere a uleiului are cinci părţi componente: un cuptor cu vatră pentru prăjit seminţe, o râşniţă, un zdrobitor, oloiniţa propiu-zisă cu teasc şi undoi berbeci pentru lovirea penelor. Aici se obţinea ulei din majoritatea oleoginoaselor (floarea soarelui, in, nuci, bostani etc).

Am ajuns la obiectivul numărul 11, Casa Vicov. Casa are originea în zona Vicovul de Jos. Este o casă ce datează din secolul XX, construită din bârne din lemn, lutuite şi zugrăvite. În partea laterală se află un atelier de făcut linguri din lemn, îndelednicire a locuitorilor din zona Vicovului. De altfel în casă sunt expuse mai multe astfel de obiecte din lemn. Casa este compusă din tindă. bucătărie şi cameră. Şi aici în cameră găsim pe pereţi tradiţionalele covoare bucovinene.

La obiectivul numărul 12 găsim o Gospodărie din Straja. Este o gospodărie tradiţională din zona Straja de lângă Rădăuţi. Acesta este diferită de celelalte case pe care le-am vizitat până acum. Aici găsim o adevărată gospodărie. Pe lângă casa de locuit formată din tindă, bucătărie şi cameră, mai găsim un grajd pentru animale compartimentat pentru vite, oi cai şi păsări şi o anexă folosită pe timpul verii pentru fierberea şi albirea rufelor iar în timpul iernii este folosit pentru afumarea cărnii. Dacă în casa Cacica am găsit obiceiurile practicate într-un moment greu al vieţii aici în casa Straja avem parte poate de cea mai mare bucurie a unei familii şi anume naşterea unui copil. Pruncul este legănat într-o covată de către mama sa. Odată născut copilul, părinţii erau implicaţi într-o suită de practici având ca scop, pe de o parte, protecţia faţă de forţele malefice şi pe de altă parte integrarea noului născut în societate. În primul rând el trebuia ferit de deochi şi de aceea moşa îi lega la mâna dreaptă o panglică roşie. Pentru a fi ferit de boli în scăldătoarea copilului erau stinşi cărbuni încinşi. Săldătoarea era prima baie a copilului iar aici se punea în apă bani, busuioc. Urma botezul şi apoi cursul vieţii.

Lăsăm copilul să crească şi mergem la obiectivul numărul 13, care se numeşte Celar Moldoviţa. Celarul este o mică încăpere în locuinţele ţărăneşti de la munte în care sunt ţinute produse alimentare şi obiecte casnice. Celarul de faţă este o construcţie din lemn ce datează din secolul al XVIII-lea şi ilustrează arhitectura specifică zonei de munte a Bucovinei.

Mergem mai departe la obiectivul numărul 14 şi anume Casa Ostra. Este o casă realizată din bârne din lemn formată din tindă, bucătărie şi cameră. Casa provine din zona Humorului. Locuinţa este construită din jumătăţi de bârne din lemn îmbinate la colţuri în cheutori rotunde fiind specifică zonei de munte. Casa datează din secolul al XIX-lea.

Urmează casa cu numărul 15, Casa Câmpulung Moldovenesc. Este o casă mică realizată din lemn şi are doar tindă şi o cameră. Casa este din zona localităţii Câmpulung Moldovenesc şi datează din secolul al XIX-lea. În interior găsim un cuptor cu vatră iar lângă cuptor etse amenajt patul pentru ca pe timpul sezonului rece acesta să preia căldura cuptorului.

Obiectivul numărul 16 este tot o Casa Câmpulung Moldovenesc dar de data acesta mult mai mare cu anexe gospodăreşti. Casa are o tindă, o bucătărie şi trei camere. Intrarea în casă se fae trecând un prindvor case se întinde pe trei laturi ale casei. În bucătărie găsim un cuptor cu vatră şi mobilier specific bucătăriei, masă, scaune farfurii, oale etc. În camera bună avem parte de un alt eveliment fericit din viaţa omului şi anume nunta. Ceremonia de nuntă comparativ cu moartea sau naşterea, este un act voluntat al individului mânat de dragostea pentru persoana iubită. Principale momente ale nunţii tradiţionale din zonă sunt: peţitul, strigăturile, chemarea la nuntă, vulpea, masa miresei, jocul zestrei, aducerea miresei, iertăciunea, cununia, masa mare, închinatul, îmbrodobirea miresei şi calea primară. Îi lăsam pe tinerii însurăţei şi ieşim în curte unde găsim următorul obiectiv cel cu numărul 17, un ˝garaj˝ pentru sănii, trăsuri, caleşti şi alte mijloace de deplasare. Pe lângă acestea mai găsim şi unelte agricole care trebuiau tractate de animale, cum ar fi plugul.

Ca orice sat care se respectă şi acest sat are o biserică. Biserica este obiectivul numărul 18. Biserica este construită din bârne de lemn. Este formată din pronaos, naos şi altar. Datează din anul 1783 şi provine din zona Vama.

Plecăm de la biserică şi ajungem la Gospodăria Rădăşeni. Rădăşeni este o localitate de lângă Fălticeni. Casa este puţin mai modernă decât celelalte, are câteva particularităţi şi anume lipsa prispei, dimensiunea camerelor este mai mare. Bucătăria este mai mare iar cumporul din bucătărie are rolul de a încălzi şi cealaltă cameră. Peretele despărţitor dintre bucătărie şi cameră este realizat din cărămidă. În curte găsim o bucătărie de vară. Cum principala ocupaţie a Rădăşenilor este pomicultura, şi cum din fructe nu se fac decât dulceţuri şi compot, aici găsim şi un cazan de făcut rachiul.

Următorul obiectiv poartă numele Darac. Daracul serveşte la scărmănarea lânii, operaţie ce precede torsul. Construcţia este realizată din lemn şi cuprinde o singură cameră în care gasim două Daracuri, unul pentru sărmănatul grosier iar al doilea pentru scărmănatul final. maşinăria are mai mulţi cilindri metalici prin care este trecută lâna.

Am găsit în sat fierărie, moară, biserică dar ca orice sat avem şi o cârciumă pentru că omul trebuie şă-si potolească setea. Crâşma de aici este adusă din zona Vatra Dornei. Locaţia este formată din cinci camere şi o tindă. În interior găsim o crâşmă de la începutul secolului XX, amenajată cu obiecte specifice destinaţiei sale. Crâşma este locul de întâlnire a sătenilor unde pe lângă potorirea setei se discută cele mai mari probleme ale satului, unde bârfa este în floare, unde afli şi ce vrei şi ce nu vrei.

După ce ne-am potolit şi noi setea, din sticla cu apă pe care o aveam cu noi, că la crâşmă, au zis că suntem orăşeni şi nu ne-au servit, ne-am îndreptat spre ieşire fiind mulţumiţi de ceea ce am văzut în acest muzeu al satului bucovinean.

Nu ştiu dacă vizitarea muzeului se poate face şi însoţiţi de un ghid, dar acest lucru ar fi bine pentru că de la ghid afli mult mai multe informaţii decât cele aflate pe panourile informative aflate lângă fiecare obiectiv.

Dacă ajungeţi în zonă vă recomand să vizitaţi acest muzeu în aer liber.

---

VIZUALIZĂRI: 2218 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI