She is Fashionably Late ©Mishu

TIPĂREȘTE

Rareori prestez în folosul comunității AFA în timpul săptămânii; am remarcat faptul că pe nemilosul zeu Cronos îl cam lasă balamalele pe măsură ce week-end-ul se apropie, iar eu, chiar dacă într-un final voi pierde războiul pe care i l-am declarat, măcar reușesc să-i păcălesc pe moment vigilența și să câștig câteva bătălii în acest interval de timp! :)

Azi însă s-a întâmplat că am ajuns acasă la o oră rezonabilă, că la serviciu nu prea m-a enervat nimeni, că aseară m-am culcat ceva mai devreme și am avut un somn odihnitor, așa că m-am simțit în stare să-i tai calea crudului Cronos: „Halt! Am nevoie de un armistițiu! Urgent! Acum! Îți dau la schimb ziua de duminică! ” „Hmmm?!... ” „Zise Mishu că să scriu cum fuse la Perla! Mishu, da? Nambăroana! Nu te pui cu ea, adică tu da, da' io n-am curaj... ” „... Duminică, da! Și după-amiaza de vineri! ” „Neee! Trebe să mă duc la lansare de carte! Dimineața de sâmbătă, mai bine... ” „Mda, bine, bine! ”

După cum cunoaște toată populația AFA-istă interesată de Întâlnirea 2017 de la Slănicul Moldovei, la început au fost în cărți doar Hotelul Dobru (3*) și cu surioara sa ceva mai simandicoasă, purtând imposibilul nume de Vila Teleconstrucția (4*). Interesul pentru acest eveniment fiind la cote înalte, Cornel a fost nevoit să găsească soluții alternative, așa că au mai intrat în cursă Hotelul Perla (4*) și Vila Pufu (2*). Imediat mi s-au aprins beculețele: Perla = spa=răsfăț maxim! Auzisem chestii faine despre spa-ul Perlei și hotărârea mea era deja luată, dar am mimat rolul jumătății de cuplu și peste vreo două ore, când a ajuns Tati acasă, i-am strecurat pe un ton banal: „Știi că s-a lărgit paleta de locații pentru întâlnirea de la Slănic?! Cornel a anunțat azi că ne putem caza și la Hotel Perla! Știi, ăla despre care ți-am povestit, cu piscina aia mișto! ” „Păi și ce mai așteptăm?! Gata, ne sucim! ” (Ce mult înseamnă să-i dai omului impresia că el a luat hotărârea;) !) Așa că... Dobru, iartă-ne că suntem niște trădători, după ce tu ne-ai primit cu brațele deschise și ne-ai ținut în puf 3 zile!

Spre deosebire de anul trecut, când ne-am pornit spre Întâlnire încă de miercuri seara, de data asta n-am reușit să plecăm decât vineri după-amiaza. Ce-i drept, în două ore și jumătate, adică pe la ora 5, urcam deja delușorul pe care se ridică mândrul edificiu care urma să ne fie gazdă. Parcarea din fața hotelului era plină, așa că am mai mers un pic și ne-am oprit dincolo de steaguri, pe marginea aleii ce duce spre celelalte hoteluri și vile.

Intrarea e prevăzută cu rampă de bagaje și cu ușă rotitoare, dincolo de care te așteaptă un interior spațios și modern, decorat exact atât cât trebuie. Imediat în dreapta am remarcat un afiș mare, din care hotelul Perla ne zâmbea strălucitor și ne asigura că suntem „întotdeauna bineveniți”, iar pe peretele din stânga se etalau în mici nișe mai multe șiruri de fotografii sepia (pe care aveam să le studiez mai târziu, constatând că reprezintă imagini mai vechi sau mai noi ale Slănicului). Pardoseala mi-a plăcut foarte mult, era genul acela de gresie lucitoare, însă antiderapantă, adică și plăcută privirii, și practică.

Pe pereți alternează materiale naturale, precum piatra și lemnul, iar paleta coloristică este elegantă și odihnitoare, combinând nuanțe de bej, crem și maro. Inox și sticlă pe ici, pe colo și două candelabre superbe care completează în mod fericit tabloul; prima impresie a fost mai mult decât promițătoare!

Ne-am îndreptat către recepție, pe care am găsit-o în capătul drept al vastului spațiu de la parter; în spatele ei, trei sau patru domnișoare se ocupau cu amabilitate de turiștii care veniseră înaintea noastră. Cu această ocazie, am aflat că Perla avea să fie în acele zile și gazda unui eveniment medical, de unde am înțeles mai bine aglomerația din parcare... Ne-a venit repede rândul, am spus că noi suntem din gașca ailaltă și mi s-a cerut parola... ăăă, ID-ul. L-am spus fără să clipesc și se pare că am fost convingătoare, căci domnișoara din fața mea a replicat: „Bine, trebuia să treceți întâi pe la Dobru, Cornel ne-a spus să nu primim pe nimeni care nu are ecuson, dar dacă dumneavoastră v-ați știut ID-ul... ” L-am știut, cum păcatele mele să nu-l știu, îl visez ziua și noaptea, pentru el trăiesc! :) După ce am știut să completez și formularul de cazare, ni s-a oferit micuța mapă de carton care adăpostea cartela magnetică ce avea să ne deschidă ușa camerei 404.

Am aruncat în treacăt câteva priviri scărilor elegante care urcau către nivelul mezaninului (unde ni se spusese că se găsește restaurantul), precum și spațiilor de relaxare formate din mai multe seturi de măsuțe rotunde înconjurate de câte 4 fotolii crem (sunt mai multe astfel de spații, unul în fața recepției, altul în stânga sa, iar altul în partea cealaltă a holului, atașat unui bar), apoi ne-am îndreptat către lifturi. Acestea sunt în număr de două și sunt foarte silențioase, iar la fiecare oprire o voce caldă te anunță la ce etaj te afli, să nu care-cumva să nimerești pe la vecini...

Holurile sunt frumos mochetate, iar camerele, din câte m-am prins eu, dau toate spre fața hotelului, adică spre frumosul parc central al stațiunii. Ne-am făcut de cacao și, umblați prin lume cum suntem, n-am nimerit din prima să deschidem ușa camerei. Adică n-am nimerit nici dintr-a doua, așa că am cerut ajutorul uneia din cameristele care s-a întâmplat să fie prin zonă. Ideea e că acel card magnetic nu trebuie apropiat de spațiul special de deasupra clanței, ci de un spațiu lateral, dealtfel luminat cu leduri verzi, pe care scrie „Hotel Perla”. Pătrunși în cameră, același card se introduce într-o fantă, permițând cuplarea prizelor și întrerupătoarelor la rețeaua de electricitate a hotelului.

Arhitectura camerei 404 e una clasică: hol, baie în stânga, dormitor în față, apoi balcon. Spațiul holului și al camerei este acoperit cu o mochetă de culoarea mierii, foarte bine întreținută (sau foarte nouă; am înțeles că hotelul a fost recent renovat). Mobila e din lemn închis la culoare, iar pereții sunt văruiți în alb. Draperiile sunt și ele aurii, asortate cu mocheta. Per ansamblu, potrivirea culorilor mi s-a părut odihnitoare și de bun gust.

Dotările sunt și ele clasice, dar corespunzătoare celor 4 stele pe care hotelul le afișează. Pe hol am găsit un cuier și un suport de bagaje, iar în dormitor - pat matrimonial (nu king size, dar destul de încăpător; saltea excelentă; lenjerie albă, de bumbac de cea mai bună calitate, inscripționată cu sigla hotelului), dulap în două uși căptușite pe exterior cu oglinzi și adăpostind umerașe în număr suficient, seif, papuci de unică folosință, trusă de cusut, burete de lustruit pantofii și halate de baie), un birou cu răcitor încorporat (apă, suc, vin, crănțănele), televizor LCD, cană electrică cu chestii de făcut ceai sau cafea solubilă, tablouri pe pereți - nimic memorabil.

Baia este și ea dotată cu tot ce trebuie; pe lângă mobilierul clasic (chiuvetă, vas de toaletă, cadă), găsim tot felul de accesorii care „fac diferența”: consumabile de calitate (două flaconașe de șampon, gel de duș și loțiune de corp), săpunuri ambalate, căști pentru duș, hârtie igienică „în 3 straturi”, coș de gunoi din inox, câte un set de 3 prosoape albe, ce au fost schimbate de vigilentele cameriste la primul semn de folosire). O chestie utilă pe care nu o găsești în prea multe locuri mi s-a părut bara de inox fixată în peretele pe care se află cada, ca să nu aluneci când ieși afară după baie.

Balconul nu deține niciun fel de mobilier, doar o priveliște superbă asupra parcului, a cupolei sub care se află piscina și a controversatului Hotel Coroana Moldovei (cu o arhitectură plăcută vederii, dealtfel).

Căldură a fost (chiar prea a fost), apă fierbinte cât încape, wi-fi-ul a funcționat brici.

Micul-dejun se servește într-o aripă a restaurantului, oaspeții având la dispoziție mese de 4 sau mai multe persoane. Desigur, ca la orice casă care se respectă, formula este aceea de bufet suedez, iar oferta mi s-a părut... nici prea-prea, nici foarte-foarte. Să încerc să-mi amintesc (că de fotografiat mi-a fost jenă): 3-4 feluri de mezeluri (salam tip Sibiu, șuncă presată, chestii de-ăstea), tot 3-4 de brânzeturi (cașcaval, telemea, urdă), măsline (negre și verzi), ouă (fierte și ochiuri; omletă nu era!), cârnăciori și bacon prăjit, zacuscă, roșii la grătar, iaurt, cereale de vreo 3 feluri, legume tăiate (roșii, ardei, castraveți), fructe (mere, portocale, struguri), pâine (doar toast, albă; plus prăjitor de pâine) și... Doamne! niște mini-croasante absolut delicioase, pe care le-am descoperit în a doua dimineață! Imediat mi s-a dus gândul la întrebarea aceea de la booking, când ești invitat să-ți dai cu presupusul despre câte o locație în care ai fost cazat și ți se sugerează: „De exemplu: a fost proaspăt croasantul? ” Da! Da, a fost foarte proaspăt croasantul! Dacă aș fi făcut rezervarea la Perla de pe booking, cu siguranță cu asta aș fi început; a fost excelent croasantul! Și nici cafeaua n-a fost rea, chiar dacă nu se apropia nici pe departe de cea pe care o fac eu la ibric în fiecare dimineață, și mai ales de cea gen infuzie, pe care o trântesc la plesneală între două consultații la serviciu... Cafeaua se putea procura de la două aparate, care îți puteau oferi, în funcție de butonul pe care apăsai, mai multe tipuri (espresso lung, scurt, capucino, latte machiato etc). Puteai să-ți faci și ceai, dacă doreai. A, și erau și vreo 2 sau 3 tipuri de sucuri (la cutie; nu mă-nnebunesc). Una peste alta, nu știu de ce am zis eu la început că se poate mai bine, că uite ce paragraf lung a ieșit! De cârcotașă, de-aia...

Și acum... Ta-naaam! Ați ghicit, baza spa! Am făcut cunoștință cu ea sâmbătă dimineața, chiulind de la Acțiunea Autobuzul, căci nu trecuseră nici 3 luni de la vizita pe care i-o făcuserăm Salinei Trotuș. Vremea ținea și ea cu noi, închisă și tristă, aproape plângăcioasă, încât să nu regretăm nicio clipă că nu ne vom petrece dimineața în natură. Ne-am echipat în halatele de baie puse la dispoziție (o sugestie pentru managementul hotelului: încercați să achiziționați și alte mărimi înafară de S și XS!) și am coborât la parter, apoi am ocolit lifturile prin dreapta și am ajuns. Lângă ușile masive de sticlă era afișat regulamentul de comportare civilizată în incinta în care urma să intrăm, dar mărturisesc că nu l-am citit, bănuind cam despre ce-i vorba. Am lăsat toaletele și dușurile în stânga și sala de fitness în dreapta și ne-am îndreptat spre imensul spațiu circular ce adăpostește piscina. Am remarcat imediat atmosfera luminoasă și faptul că podeaua era acoperită cu o gresie rugoasă, în ideea de a se limita la minim riscul accidentelor prin alunecare; chiar și așa, tot era o chestie de aia galben-țipător, ca să te atenționeze în acest sens, chiar în fața piscinei.

Nu știu exact ce dimensiuni are aceasta (și mi-e lene să caut pe goagăl), dar nu e tocmai o cadă! Adică e chiar mare! Să zic, vreo 25-30 de metri lungime și vreo 10 lățime?! De adâncă - 1,2-1,3 m într-o parte și... destul de adâncă în capătul celălalt, cât să nu poată atinge fundul nici chiar Tati! :) Apa curată, ușor clorinată, caldă (30-31 grade); o binecuvântare! Neaglomerată la acea oră, am avut ocazia să înotăm și să ne bălăcim în voie. Când oboseam, ne puteam retrage în jacuzzi (și mai caldă apa de aici!) sau pe șezlongurile din imitație de ratan, acoperite cu prosoape albastre „din partea casei”. Nu am simțit nici cel mai mic disconfort termic, nici în apă, nici în aer. Excelent! Nu ne-am putut abține și am revenit la piscină pentru vreo oră și duminică dimineață, desigur.

Despre celelalte dotări ale bazei spa, adică saună umedă, uscată și altele asemenea nu vă pot spune mare lucru, că nu le-am încercat. Urăsc să transpir în altă parte decât sub cerul dogoritor al bătrânei Ellade!

Despre petrecerea de sâmbătă seara care s-a desfășurat în restaurantul de la Perla nu cred că are rost să mai povestesc, cei care au fost acolo știu foarte bine cum a decurs! Și... unele lucruri care s-au petrecut la Slănic e bine să rămână la Slănic! :)) Pentru ceilalți, e de amintit doar faptul că la o adică încape un batalion în acea incintă; abia spre finele petrecerii am aflat că, de fapt, fuseserăm vreo 3 grupuri în seara aceea! Mâncarea mi s-a părut bună, dar nu memorabilă. Unii zic că ar fi și scumpă. Ați înțeles ideea: spa la Perla, de mâncat la Dobru însă!

Cam asta a fost cu hotelul Perla. Un adevărat hotel de 4*, un loc în care mi-aș dori să revin, mai ales pentru superba piscină. Un hotel în care nu mi-ar fi rușine să aduc un prieten venit de peste hotare, spre exemplu...

---

VIZUALIZĂRI: 2230 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI