Viena - un oraș al culturii

TIPĂREȘTE

Un drum neprevăzut la Viena mi-a dat posibilitatea să constat - pentru a câta oară? - frumusețea acestui oraș și oferta lui culturală, demnă de o mare capitală.

Cum spuneam, am ajuns aici cu treburi, dar spre bucuria noastră, le-am rezovat mai repede și bine, așa că ne-am putut permite câteva momente de relaxare, vizitând obiective pe care nu le-am avut în agendă în popasurile anterioare.

De la hotelul de apartamente situat pe Asler Straβe, erau doar trei stații de tramvai până la Schottentor, punct central pentru transportul în comun în capitala Austriei.

Aflându-ne aici, cea mai potrivită opțiune ni s-a părut Votivkirche, a doua catedrală, ca mărime, din oraș. Situată în Roosveltplatz, catedrala este înconjurată de propriul parc, care se prelungește cu Sigmund Freud - Park.

Dimensiunile acestui edificiu religios sunt impresionante (lungimea de 85 de metri, lățimea de 55 de metri și lățimea navei de 30 de metri, iar înălțimea edificiului este de 99 de metri), înfățișându-se ca o uriașă dantelărie în piatră. Interiorul impresionează prin înălțime, coloane, arce, vitralii- toate fiind specifice stilului neogotic, propriu acestui edificiu religios. Construcția bisericii s-a făcut la inițiativa lui Ferdinand Maximilian Joseph, fratele lui Franz Ioseph, ca o ofrandă votivă (de mulțumire) făcută divinității, pentru supraviețuirea acestuia din urmă unui atentat din anul 1853. Construcția a durat 26 de ani și nu e de mirare, fiindcă dantelăria din gresie albă este, cu adevărat, impresionantă. În interior te întâmpină coloanele înalte, răcoarea și austeritatea pietrei, contrabalansată de coloritul vitraliilor (doar două fiind originale). Rozasa (rozeta) care decorează fațada este, de asemenea, impunătoare.

Palatul Hofburg este legat de dinastia de Habsburg, care, cu câteva întreruperi, a stat aici timp de 640 de ani. Complexul Hofburg nu este omogen din punct de vedere arhitectural, la fortăreața inițială fiind adăugate, de-a lungul anilor, palate somptuoase. În prezent Hofburg-ul acoperă, cu cele 18 aripi și 19 curți, o enormă suprafață, de unde caracterizarea frecventă ca “oraș într-un oraș”. Multe dintre aripile palatului găzduiesc muzee ce merită vizitate.

Noi am trecut pragul Apartamentelor Imperiale (Kaiserappartaments), unde există un muzeu dedicat împărătesei Elisabeta (cunoscută ca Sissi), și o zonă unde este expusă argintăria imperială (Silberkammer). Încăperile locuite de către împăratul Franz Ioseph și de soția sa, Sissi, sunt amenajate în stil rococo, au stucaturi bogate și tapet de mătase adus din Bruxelles, candelabre din cristal de Boemia și sobe de porțelan. Mobilierul din sec al XIX-lea aparține stilului Luis XV sau Empire. Fără a fi opulente, încăperile sunt impozante, elegante și permit o întoarcere în timp. Sala de audiențe a împăratului, cea de conferințe, camera de lucru a suveranului, dormitorul și camera de zi a împărătesei aduc vizitatorului privilegiul de a călători în timp, de a veni în contact cu bunul gust și măreția artistică. În această zonă a muzeului nu se pot face fotografii.

Muzeul Sissi prezintă etape ale vieții acesteia, începând cu copilăria, continuând cu perioada în care a devenit împărăteasă, marcându-se câteva momente triste, inclusiv cel al morții ei, după cum se știe ea fiind asasinată în anul 1898. Se păstrază două rochii ale acesteia din prima tinerețe și o ținută în negru, aceasta fiind purtată de Sissi după ce fiul ei Rudolf s-a sinucis, precum și multe alte obiecte personale.

Argintăria imperială ocupă foarte multe camere la parterul clădirii Sfântul Mihail și te poartă într-o lume plină de strălucire (la propriu și la figurat). Porțelanuri fine, tăvi și platouri, cristaluri, tacâmuri, sfeșnice și chiar obiecte de igienă arată nu doar cum trăiau regii, ci și ce înseamnă artă în acest domeniu.

Am plecat din muzeu ipregnați de frumos și de istorie și am mers la pas spre Muzeul Leopold situat în apropierea Hofburgului, în MuseumsQuartier. Acest muzeu este gazduit de o clădire în formă de cub alb, contrastând vizibil cu construcțiile destinate fostelor grajduri imperiale din jur. Poartă numele pasionatului colecționar de artă dr. Rudolf Leopold și oferă privitorului picturi aparținînd fonadatorului Secesiunii, Gustav Klimt, dar și lui Egon Schiele, precum și unor reprezentanți ai expresionismului. Camerele muzeului sunt mari, primitoare, iar operele sunt minunate, desigur pentru cei care îndrăgesc pictura modernă aparținând Jungendstilului. E adevărat că Gustav Klimt este mai puțin reprezentat, cele mai multe tablouri aparținând acestui original pictor fiind la Palatul Belvedere, dar picturile lui Egon Schiele sunt numeroase și te ajută să descoperi acest creator care a trăit doar 28 de ani. Tabloul Moartea și viața apaținînd lui Klimt, precum și peisajul cu lacul Attersee, mi-au reținut atenția.

Opera lui Egon Schiele mi-era complet necunoscută și, mărturisesc, mi-a stârnit interesul. Bun prieten cu Klimt și la fel de talentat ca el, Schiele șochează prin tablourile sale, printre care se numără multe nuduri, redate într-o manieră specială, menită a sublinia erotismul în sens freudian. El a vrut să descifreze interiorul uman pornind de la studiul pătrunzător al trupului. Fascinat de propriul său trup, Schiele a pictat peste 100 de autoportrete, în care un rol important îl are aspectul mâinilor.

În spațiul expozițional întâlnim și tablouri aparținând altor mari pictori expresioniști. Se pot face fotografii doar cu telefonul.

Dar vizita noastră la muzee nu s-a încheiat. Palatul Albertina este situat la extremitatea sudică a Hofburgului, pe unul dintre ultimele bastioane ale zidului Vienei. Colecţia fondată în 1776 de ducele Albert de Saxa-Teschen, unul dintre ginerii împărătesei Maria Tereza, cuprinde peste un milion de gravuri şi 60.000 de desene. Publicul poate să admire opere aparținând lui Degas (Dansatoarele), Renoir (Portret de fată), dar și altor artiși: Beckmann, Macke, Chagall, Malewitsch, Rothko, Rainer şi Katz. Lucrările aparțin artiștilor impresioniști și expresioniști și sunt o încântare pentru cei care îndrăgesc pictura. Nu poți să nu pleci încărcat de optimism dintr-un astfel de cadru plin de culoare, debordând de frumos. Muzeul este foarte generos și oferă spre vizitare și încăperile de lux ale palatului, locuite odinioară de fiica favorită a împărătesei Maria Tereza, arhiducesa Maria Christina, apoi, mai târziu, de fiul ei adoptiv, arhiducele Karl, câştigătorul bătăliei de la Aspern, împotriva lui Napoleon. Mi-a atras atenția parchetul cu inserții de trandafir și abanos, sala de bal, cu candelabre din cristal de Boemia de o eleganță deosebită, tapetele încăperilor (galben, verde și turcoaz). Spre încântarea noastră, aici am putut face fotografii, deși impresiile cu siguranță nu se vor uita.

Iată un mic periplu prin muzeele acestei capitale atît de generoase cu iubitorul de cultură.

---

VIZUALIZĂRI: 1592 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI