Cetatea Făgăraș, inima Țării Făgărașului

TIPĂREȘTE

youtube

Cetatea Făgăraș este situată în centrul municipiului Făgăraș (județul Brașov), așa că poate fi foarte ușor de găsit dacă treceți pe aici. Eu vă spun că merită din plin și încerc să vă conving.

Revederea în luna august 2016 a Cetății, după o altă vizită făcută anterior prin 2010, a fost o surpriză deosebit de plăcută având în vedere reamenajarea (refacerea) construcției și a Muzeului Țării Făgărașului, cele două principale obiective de vizitat.

Cetatea are formă de patrulater având laturile orientate spre cele patru puncte cardinale. În interior este fortul inițial cu aspect de castel medieval, iar în exterior sunt zidurile de apărare exterioare, construite ulterior și dublate de clădiri anexe pe laturile de est și vest. Cetatea este înconjurată de un șanț defensiv umplut cu apă. La cele patru colțuri, fortul interior are turnuri de apărare, iar zidul exterior, bastioane. Deci la fiecare turn din fortareața interioară corespunde la exterior un bastion. În interiorul fortăreței interne este o curte interioară, iar între fortareața interioară și zidurile exterioare, o altă curte (curtea exterioară).

Acestea fiind zise, să purcedem să vizităm Cetatea și Muzeul, dacă vreți, și urmărind videoclipul realizat de mine și care face același lucru.

Intrăm în Cetate pe poarta de est după ce am trecut pe un pod peste șanțul cu apă. Șanțul este de fapt ca un fel de lac, iar pe el mai multe lebede așteaptă firimituri de la turiști. Pe platoul din fața porții au loc ocazional diverse manifestări cu participarea unor personaje îmbrăcate și echipate în costume de epocă.

Noi vedem acum poarta prinsă în zidurile exterioare, dar într-o etapă mai veche a cetății era doar un turn avanpost care ulterior a fost înglobat în zidurile exterioare.

După ce trecem de poartă, trecem prin fața casieriei și adulții plătim câte 20 de lei de cap de căciulă. Prețul acoperă și Muzeul și primești un pliant cu planul cetății și alte informații. Nu știu dacă vi se se pare mult, dar comparativ cu cei 30 de lei pe care aveam să-i plătesc ulterior la Castelul Huniazilor (la Hunedoara), mizer, fără explicații și prost organizat, situația de la Făgăraș mi se pare de lux și bun-simț.

După ce am plătit taxa de intrare (se poate fotografia/filma, dar fără lumini suplimentare) intrăm în fortul interior, construit din piatră în secolul XIV pe locul unei mai vechi fortificații din sec. XII-XIII din lemn și pământ. Zidurile exterioare sunt mai noi, datând de la începutul secolului XVI.

Ne-am propus să vizităm sistematic tot ce este de vizitat, așa că în fortăreața interioară pe care am intrat pe poarta de est, străbatem curtea interioară și ieșim iar în curtea exterioară prin expoziția temporară amenajată în Turnul Negru (colțul NW). Ajunși în curtea exterioară (latura nordică), înspre bastionul nord-vestic este reconstituită Fierăria Cetății dotată cu tot felul de ”aparate și instrumente”. Alături este și o căruță ”autentică” din lemn.

Prin curtea exterioară ne îndreptăm spre Bastionul Cuptorului (colțul NE) pe lângă ”curtina” (zid ce unește două bastioane) nordică. Lîngă noi, pe mijlocul laturii nordice a fortăreței interioare este un turn suplimentar, numit Turnul Pestriț (în care vom intra mai târziu). Pe colțul nord-estic, ținând de fortăreața interioară este Turnul Temniță (pe care îl vom vizita puțin mai târziu), iar ținând de zidurile exterioare este Bastionul Cuptorului pe care ne și suim urcând o scară din piatră. De pe platforma amenajată a Bastionul Cuptorului (colțul NE) vedem spre est șanțul cu apă, iar spre sud intrarea în Cetate (pe unde am venit). Gheorghe Rackozi I (1631-1648) este cel care a umplut cu apă vechiul șanț realizat deja din secolul XVI, aducând apă din Olt printr-un canal secret. Tot Rackozi I a dublat zidurile exterioare (pe latura nordică și sudică)

Coborând din Bastionul Cuptorului avem în față Turnul Negru (colțul NW), spre stânga Corpul de Gardă (latura estică) și prin curtea extrioară (tot pe latura estică) ajungem iar la intrarea în Cetate și la Casa de bilete.

Continuăm prin curtea exterioară spre colțul sud-estic având în fortul interior Turnul Thomory, și corespunzător în zidurile exterioare, Bastionul Toboșarului. Turnul Thomory a fost construit la începutul secolului XVI de către familia (normal) Thomory. În cadrul Muzeului, în acest turn vom vedea niște exponate grozave.

Ne deplasăm pe latura sudică a curții exterioare spre colțul sud-vestic pe lângă curtina (deja știți ce înseamnă) de pe latura sudică care unește unește Bastionul Toboșarului (colțul SE) de Bastionul Szabo (colțul SV). În colțul sud-vestic al fortului interior se găsește Turnul Roșu.

Din Bastionul Szabo se deschide o imagine panoramică. Spre cetate vedem Bastionul Toboșarului, turnurile Thomory, Roșu și Negru (colțul NV) precum și curtea exterioară și zidurile de sud și de vest. De asemenea, din Bastionul Szabo, spre exterior, peste șanțul de apă, vedem Catedrala Sf. Ioan Botezătorul, recent construită în centrul orașului.

Coborâm din Bastionul Szabo și parcurgem latura vestică a curții exterioare spre colțul nord-vestic. La mijlocul curții exterioare (latura vestică) este amenajată o ”frumoasă” spânzurătoare care face deliciul copiilor. În Evul Mediu, pedeapsa cu moartea prin spânzurare a fost destul de des folosită pentru mai multe infracțiuni, iar pe un panou sunt prezentate acestea. În spatele ”spânzurătorii”, lipit de zidurile exterioare, au funcționat grajdurile (reamintim că pe latura opus, estică, a funcționat corpul de gardă)

În colțul nord-vestic, la zidurile exterioare este prins Bastionul cu Paie. Coborâm câteva trepte și intrăm în camerele întunecoase din baza bastionului. În 1856 Bastionul cu Paie avea 10 piese de artilerie de calibru diferit, amplasate pe platformele superioare.

Cu Bastionul cu Paie am terminat turul exterior al Cetății și continuăm cu muzeele din fortăreața interioară.

Ne îndreptăm iar spre colțul nord-estic al fortului interior și intrăm în Turnul Temniței, bine semnalizat turiștilor. Prima cameră este ”casa” cu patul Temnicerului. În 1632 temnicerul avea în inventar 12 cătușe pentru mâini (54 în anul 1673), 14 cătușe pentru picioare și greutăți de fier. La acestea se adăugau un butuc cu secure și un paloș de călău. Într-o firidă vedem ceea ce pare a fi un cuptor pentru înroșit uneltele de tortură din fier. Vedem camera de tortură cu clești și cătușe din secolul XVII.

Ajungem la parterul Turnului Temniței unde pe mai multe panouri sunt exemplificate și reproduse ”științific”, cu desene de epocă, scene și instrumente de tortură din secolele XVII-XVIII. Am văzut că unul dintre turiștii mai puțin ”versați” a protestat pe un forum că de ce este ținută această cameră în întuneric. Păi... tocmai de aia. Aceasta este camera cu fostele celule, iar ”turiști” din anul 1676 consemnau: ”mizerie la superlativ” și ”soarele n-o să le înnegrească fețele palide”.

Urcăm pe o scară îngustă și întunecoasă la primul etaj al Turnului Temniței unde este amenajat un Memorial dedicat rezistenței anticomuniste din Țara Făgărașului în anii 50 ai secolului XX. Asta e o poveste lungă care merită mai mult decât câteva rânduri.

Din curtea interioară a Cetății Făgărașului ne îndreptăm spre Muzeul Țării Făgărașului, situat la etaj. După ce ne dotăm cu papuceii de nylon de unică folosință, intrăm în camera din Turnul Thomory (colțul SE), având intrarea păzită de un cavaler în armură. În ciuda aparențelor, cavalerul este pașnic, chiar amabil. Pe vremuri, aici locuiau demnitarii cetății cu famiile, dar acum admirăm o expoziție de arme autentice. Da, sunt arme reale ale acelor vremuri, unele piese făcând chiar parte din patrimoniul național. Pe mine m-au impresionat paloșe pentru două mâini și spadă (secolele XV-XVI) și o arbaletă din fildeș (secolul XVI).

În continuare parcurgem Secția arheologie (istorie veche) cu epocile bronzului, dacică, romană și postromană. Urmează perioada medievală și vedem, printre altele, bârne și bucăți de lemn originale din vechea fortificație de lemn și pământ din secolele XII-XIII, spade medievale autentice din secolele XIII-XV.

Trecem în Camera breslelor cu ”lăzi de breaslă”, documente, ustensile, produse. În secolele XVII-XIX în Făgăraș au activat circa 20 de bresle.

În camera dedicată istoriei moderne mi-au atras atenția o sabie sec. XVII și un pistol cu capsă sec. XIX (băieții... tot băieți).

Secția etnografică prezintă manechine îmbrăcate în portul popular sau tradițional al diferitelor naționalități care au conlocuit pe aceste meleaguri, straie populare, port popular și interior țărănesc din Țara Făgărașului, mobilier orășenesc.

Intrăm în Sala Dietei din secolul XVI (reconstituire), transformată în capelă în secolul XVII. În capătul sălii este reconstituit mecanismul morții numit ”Fecioara de Fier”, secolul XVIII. Celui condamnat i se dădea speranța eliberării dacă sărută o icoană situată într-un ungher întunecos. Odată intrat în mecanism declanșa automat ”îmbrățișarea fecioarei” care îl străpungea rapid cu două cuțite. Ulterior se deschidea o trapă prin care victima cădea de la mare înălțime pe lame orizontale care îl tăiau bucăți. În final se lăsa să curgă apă care spăla totul și ducea în râul Olt resturile victimei.

Ne îndreptăm spre Turnul Negru (colțul de NV al fortului interior). La acest nivel (probabil etajul 1), în turn, este expoziția de artă religioasă, printre exponate fiind sfinți (statui din lemn de tei din secolul XVII), reconstituire altar cu biblie, potir argintat și față de masă bisericească. Urcăm la nivelul superior al Turnului Negru unde este Casa Doamnei (Dormitorul Principesei). Doamne, cât sunt de obosit! Revenim la primul etaj coborând o frumoasă scară de lemn în spirală.

Aici parcurgem o colecție particulară de glăjărie - sticlărie din perioada sfârșit sec. XVII - început sec. XX. Vedem un vitraliu heraldic, Boemia, sec. XIX și apoi o colecție particulară de icoane pe sticlă.

În antecamera Turnului Pestriț (spre stânga) sunt diverse colecții particulare.

Turnul Pestriț conține mobilier urban din secolul XIX, în diferite stiluri. Excepție fac două oglinzi de cristal în stil baroc, datând din a doua jumătate a secolului XVIII.

Urmează o colecție particulară: ”Cusătură, broderie şi dantelă săsească, secolele XVIII-XX”, apoi ”Artă decorativă”, ”Mobilier urban”, ”Ceramică populară din Țara Făgărașului” și alte expoziții temporare.

Vă dați seama, după cum oftez, că deja este prea mult, iar mintea mea, deși odihnită, nu mai poate asimila.

Încercăm să ne revenim. Ajungem iar pe terasa de la etajul 1 (intrarea în Muzeu) și urcăm la etajul 2 unde se află cea mai nouă parte a muzeului. Primim o nouă pereche de papucei de nylon, de unică folosință.

Intrăm iar în Turnul Thomory (colțul SE), dar acum la etajul 2 unde este o antecameră de așteptare cu piese de mobilier reconstituite. De aici continuăm în Marea Sală a Tronului (reconstituire), introdusă în circuitul muzeal în anul 2015. Sala m-a impresionat profund. Aici au fost primiți solii puterilor vremii și s-au semnat tratate cu Polonia și Franța. Tot aici s-au desfășurat mare parte dintre lucrările Dietei Transilvaniei. De asemenea, aici a fost acceptată Diploma Leopoldină care a servit drept Constituţie a Transilvaniei până la 1848. Nu ratăm ocazia, la fel ca puștimea, să ne fotografiem (dar cu o moacă serioasă, plină de responsabilitate și hotărâre) în tronul princiar.

Cu asta se termină povestea noastră la Cetatea Făgăraș. O puteți vedea, oarecum aidoma și urmărind videoclipul realizat de mine: youtube

---

VIZUALIZĂRI: 1787 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI