Toronto - scurta trecere

TIPĂREȘTE

In primul rand as dorii ca administratorul sa adauge si Canada ca si tara de sine statatoare pentru ca nu doresc sa creez confuzii cum ca eventual mai nou Canada a devenit inca un stat in cadrul Statelor Unite. Apoi daca se poate sa stearga aceasta introducere.

Am primit cu mare bucurie invitatia familiei Balan de a-i vizita la Toronto. Din doua motive: pentru a-i vedea la ei acasa (la noua casa dupa ce au vandut apartamentul din Suceava) si pentru ca ni se oferea ocazia sa ne apropiem de Cascada Niagara, cazarea fiindu-ne astfel rezolvata. De mentionat este ca ne aflam de cateva zile in Canada in vizita la rudele stabilite acolo.

Ora 21 pe care am fixat-o pentru a ajunge la ei a fost cu mult depasita pentru ca am vrut mai intai sa vizitam C N Tower de unde ai o imagine superba asupra orasului asezat pe malurile Lacului Ontario, dominat de cladirile zgarie-nori. Primul zgarie -nori a fost ridicat spre cer in 1915, dar majoritatea au fost construite in anii 60-70.

Printre zgarie -nori se mai zaresc cladiri cu o arhitectura veche, foarte frumoase, care au supravietuit incendiului din 1904 care a mistuit mare parte din oras.

Desi este situat mult mai la nord, datorita lungilor plaje acoperite cu nisip fin si a cheiurilor de promenada, Toronto creaza in acele zone o atmosfera californiana.

Fiind unul dintre orasele cu cele mai multe nationalitati care traiesc impreuna, metropola frapeaza prin atmosfera foarte colorata si multitudinea de limbi pe care le auzi vorbite pe strada. Este greu sa iti imaginezi ca in urma cu 220 de ani, aici era o asezare la marginea salbaticiei formata din 12 colibe.

Britanicii au cumparat mai mult de o suta de mii de hectare de la indienii mississauga, platind cu alcool, arme si 1700 de lire.

De la inaltimea celei mai inalte constructii, CN Tower, perspectiva orasului este impresionanta. Alaturi desi de sus pare sa fie sub turn, se afla terenul acoperit de baseball, a carui forma interesanta atrage privirile la fel ca si zgarie - norii de pe partea opusa.

Pardoseala din zona de observare este din sticla si desi nu esti primul care calca pe ea, ai o rezerva inainte de a face primul pas, vazand baza turnului la vreo 300 de metrii sub tine.

Inserarea s-a lasat usor si tentatia de a face niste fotografii pe timp de noapte ne-a facut sa zabovim mai mult decat ne-am propus. Din pacate geamurile din sticla bombate, in care se reflectau lumonile colorate proiectate de al baza turnului catre varf au ingreunat misiunea mea de fotograf amator. Rezulattele au fost acceptabile dar la gazdele noastre am ajuns tarziu aproape de miezul noptii.

Ne-au intampinat cu bucurie sincera, cu o masa bogata si am stat la povesti inca 2-3 ore. A doua zi ei aveau servici, iar noi un drum destul de lung de facut cu destinatia Cascada Niagara (despre care voi povesti alta data).

Ne-am revazut cu gazdele noastre a doua seara si in urmatoarea dimineata cand dupa micul dejun inainte de despartire ne-am plimbat impreuna printr-un parc foarte mare si frumos, in care multe cupluri care se casatoreau faceau sedinte foto cu fotografi profesionisti si domnisoare de onoare in tinute elegante.

Am furat si eu cateva fotografii, fara sa le cer acceptul, profitand de zoom-ul mare ala aparatului meu. Este drept ca privirile domnisoarelor nu au fost dintre cele mai amabile, dar fotograful a fost simpatic, indicandu-mi o zona in parc in care mai era o sedinta foto, cu o mireasa mai frumoasa. Informatia a fost adevarata doar pe jumatate.

Despartirea de gazdele noastre a fost fireasca, foarte simpla, de parca urma sa ne mai vedem si luna viitoare. De atunci le-am trimis vederi din calatoriile noastre in Hong Kong si Insulele Caraibe despre care deja am povestit.

---

VIZUALIZĂRI: 5797 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI