Cluj Napoca - 26 iunie 2016

TIPĂREȘTE

Joi 23 iunie

Turul centrului istoric al oraşului Cluj-Napoca.

Piaţa Unirii cu Biserica Sfântul Mihail şi monumentul Matia Corvin

Piaţa muzeului cu Obeliscul Carolina

Biserica Reformată de pe Uliţa Lupilor cu statuia sfântului Gheorghe

Bastionul Croitorilor cu statuia lui Baba Novac

Piaţa Avram Iancu cu Catedrala Mitropolitană şi statuia lui Avram Iancu

Cazare la pensiunea Diadis (localitatea Cluj-Napoca, judeţul Cluj)

Dimineaţă la ora 8 eram cu maşina la service. Nici nu apucase nenea mecanicu să-şi deschidă cutiile cu scule... Se leagă cu laptopul sub bord şi ne şi spune ce are. Noi îi arătăm şi furtunul ăla fisurat, el ne explică ce şi cum, eu cel puţin, dădeam afirmativ din cap încercând să nu mă ghicească reparatoru' că habar n-am ce spune. Cel mai mişto mi s-a părut faptul că furtunul nou pe care l-am schimbat era albastru siliconat şi era chiar mult mai frumos decât ăla negru şi vechi. Mie unul, îmi place mai mult...

Întorşi la pensiune, cum gagicile mele dădeau semne că ar fi dispuse să se trezească, hotărâm să ne luăm porţia de cofeină de pe drum.

De lângă parcul Feroviarilor unde se află pensiunea Diadis, ne strecurăm pe lângă piaţa Abator, apoi pe lângă piaţa Mihai Viteazu şi ajungem în Bulevardul 21 Decembrie. De pe straduţa Bolyai ne agăţăm de cafele şi cu ochii în cupola catredralei greco-catolice ajungem în Bulevardul Eroilor. Intrăm prin colţul pieţei Unirii şi salutăm Biserca Sfântul Mihail în timp ce sorbim ultimile picături de cafea. Dăm ocol monumentului Matia Corvin.

La expoziţia Universala de la Paris din anul 1900, macheta lucrării a obţinut marele premiu. În anul 1902, lucrarea a fost dezvelită în Piaţa Mare a Clujului. Statuile din bronz ale lui Matia Corvin şi ale celor patru comandanţi ai lui au fost aduse cu trenul de la Budapesta. Faptul că cele patru copite ale calului sunt poziţionate pe sol, ne spune despre călăreţ că a murit de moarte bună, nu în luptă. Adică în patul lui...

Matia Corvin, fiul lui Iancu de Hunedoara, s-a născut la Cluj şi a fost unul dintre cei mai mari regi ai Ungariei. Cei patru comandanţi ai lui sunt Blasius Maghiarul, Pavel Cneazul, Ştefan Szapolyai şi Ştefan Bathory.

În spatele grupului statuar, se află biserica Sfântul Mihail.

Istoria bisericii începe încă de la regele Carol Robert de Anjou care în 1316 acordă o serie de privilegii Clujului, printre care şi dreptul oraşului de a-şi alege liber parohul, inclusiv şi ridicarea de biserici.

În 1349, un document papal acorda iertarea păcatelor celor care ar ajuta financiar construcţia.

Aşa începe ridicarea unuia dintre cele mai reprezentative monumente ale arhitecturii gotice din Transilvania.

În 1860 s-a inaugurat actualul turn cu ceas, rămas şi astăzi ca cel mai înalt turn de biserică din România.

Aici a fost botezat Matia Corvin şi tot aici au fost investiţi numeroşi principi ai Transilvaniei.

Nu era mai nimeni când noi am intrat în biserică. O lumânăreasă aduna mucurile, iar doi cetăţeni montau un fel de fântână aproape de intrare. Când am ieşit, cerşetorul care tocmai îşi făcuse momentul de protecţia muncii, ne-a ratat, uimit că noi deja ieşeam când el de-abia se pregătea să intrăm.

Dăm ocol bisericii că doar trebuia să pun la lucru noul aparat de fotografiat.

Hotărâm să mergem spre casa unde s-a născut Matias Corvin. N-am avut prea mult de mers. Dintr-un colţ al pieţei, cel cu ieşirea din Biserica Sfântul Mihail, dăm în strada Matei Corvin. Nici o sută de metri n-are strada asta şi se înfundă în casa cu pricina. O placă comemorativă este pusă acolo încă din 1887, când împăratul Frans Iosif a vizitat oraşul. Se poate intra pe poartă şi dai într-un fel de garaj, în care elevi de la facultatea de arte din oraş expun diferite lucrări.

Prin stânga Casei Matia, pe strada Vasile Goldiş, dăm în piaţa Muzeului. În dreapta se află Biserica Franciscană, clădire în care prin secolul XVI a locuit regina Izabela a Ungariei. În timp ce fetele se răcoresc cu câte o îngheţată, eu mă răcoresc cu o vizită în biserică.

Îngheţatele erau gata când am dat ocol Obeliscului Carolina, înfipt în Piaţa Muzeului în cinstea împărătesei Carolina Augusta a Austriei, care a vizitat oraşul în 1817.

Vizităm şi muzeul de istorie al Transilvaniei, care deşi în renovare, ne lasă acces în câteva săli. Mişto a fost expoziţia interactivă despre civilizaţia antică...

Ne întoarcem în piaţa Unirii şi o traversăm spre palatul Banffy, apoi o luăm pe strada Iuliu Maniu, numită şi "strada în oglindă" datorită clădirilor dinspre piaţă, care sunt identice şi chiar par separate de-o oglindă. Dar ţinta noastră era hotelul Agape, la parterul căruia, într-o curte interioară mişto amenajată, sub un tavan din sticlă, este cel mai deştept plimbă-tavă din Cluj-Napoca. Şi cu preţuri studenţeşti...

Cum se făcuse deja ora de prânzit, asta am şi făcut... După care cum canicula deja punea stăpânire pe oraş, gagicile mele s-au gândit că mai bine stau la fântâna arteziană din piaţa Unirii şi mă lasă pe mine să-mi fac traseul pe care-l făcusem deja pe Street View de câteva ori, aşa că...

M-am traversat prin colţul pieţei pe lângă "popicile" ălea care cică reprezintă comenorarea victimelor Revoluţiei din 89, ridicate acolo unde au murit oameni care strigau "Jos nea Nicu".

Pe strada Universităţii, la numărul 5 se află Biserica Sfânta Treime.

Cunoscută şi ca Biserica Iezuiţilor din Cluj, exteriorul sobru şi simplu contrastează puternic cu interiorul bogat ornamentat, o bijuterie a stilului baroc. Nenea care are grijă de lăcaş, a venit spre mine neînţelegând ce bijuteresc eu în faţa unei nişe. Când s-a dumirit că-mi schimb acumulatorii de la aparatul foto şi mai ales când a aflat că venisem cu lecţiile făcute şi cam ştiam ce să-l întreb, pe loc s-a pornit la o polologhie de nu mai puteam să-l opresc.

Altarul este închinat Sfintei Treimi şi aici se află o icoană de lemn învelită în metal al sfintei Fecioare, care se spune că în 1699 a plâns două săptămâni. Autenticitatea ei este disputată între clujeni şi mănăstirea Nicula, care se tot contrează spunând că ba la unii, ba la alţii, se află cea originală.

Amvonul este de-a dreptul impresionant, avându-i sculptaţi în lemn pe cei patru evanghelişti dar şi numeroşi sfinţi ai iezuiţilor.

Mă întorc iarăşi în căldura de afară, o cotesc pe lângă Facultatea Babeş-Bolyai pe strada Mihail Kogălniceanu. Salut din mers grupul satuar Şcoala Ardeleană. Samuel Micu, Gheorghe Şincai şi Petru Maior stau cuminţi la pozat.

În faţa Colegiului Naţional Emil Racoviţă, pe scuarul dintre sensurile de mers, bustul marelui savant zici că dirijează circulaţia.

Ajung în faţa Bisericii Reformate Calvine şi opresc în faţa statuii "Sfântul Gheorghe ucigând balaurul".

Martin şi Gheorghe se numeau meşterii clujeni care au realizat statuia în 1373, la comanda împăratului Carol al IV-lea al Boemiei. Statuia originală se află în palatul Regal din Praga, cea din faţa bisericii din Cluj fiind o copie realizată în 1904.

Statuia îl reprezintă pe Sfântul Gheorghe îmbrăcat în zale, ucigând un balaur al cărui corp este acoperit cu solzi identici cu zalele armurii sfântului.

"În faţa unei statui a Sfintului Gheorghe" se numeşte un poem al lui Lucian Blaga, inspirat se pare de această statuie.

Mă strecor prin dreapta bisericii şi în strada Baba Novac fac dreapta spre Bastionul Croitorilor.

Turn de fortificaţie rămas intact din Vechea Cetate a Clujului, găzduieşte Centrul de Cultură urbană. Pe nişte scări metalice interioare urci la fiecare etaj, unde există spaţii expoziţionale.

Am prins o expoziţie cu fotografii cu peisaje din jurul Clujului, dar punctul forte a fost expoziţia cu obiecte personale ce i-au aparţinut lui Emil Racoviţă. Certificatul de naştere, documente de acces în diferite porturi ale lumii ale Belgicăi, caricaturi realizate de savant, cu care-şi moraliza echipajul în momentele dificile ale expediţiilor sau o ploscă din piele care se purta pe sub haine ca să nu-i îngheţe conţinutul.

Prin fantele din zid prin care se scoteau puşcoaicele, vezi de de la diferite înălţimi, felii din Cluj.

În spatele Bastionului se află statuia lui Baba Novac, bătrânul căpitan al lui Mihai Viteazu. Supus la un înfiorător supliciu, bătrânul de peste 70 de ani a fost apoi pus în ţeapă chiar pe locul unde în 1975 i-a fost ridicată o statuie.

Până în piaţa Avran Iancu, trec pe lângă Teatru şi Opera Naţională, unde grupuri de elevi, cu costume aruncate pe umeri, susţineau ceva audiţii, bănuiesc.

Răcorit de stropii din fântâna arteziană unde stă cocoţat Crăişorul Munţilor, intru în Catedrala Mitropolitană. Ori eram eu deja bătut în cap de caniculă, ori era Fata Morgana halba aia de Tuborg care îngâna "Isaia Dănţuind" în capul meu, dar din biserica asta am remarcat doar coşcogea schela care susţinea cupola... Eu mai văzusem schele în jurul clădirilor, dar în interiorul lor nu mai văzusem... Noroc cu Muzeul Mitropoliei Clujului care se află pe-o latură şi la subsol, unde expoziţia de icoane şi odoare face toţi banii. Inclusiv taxa foto.

O cotesc prin spatele catedralei, fac şi-o poză statuii Glorie Ostaşului Român, apoi o apuc pe bulevardul 21 Decembrie 1989 şi-o ţin aţă spre piaţa Unirii. Până să-mi recuperez gagicile de la fântâna arteziană, fac un mic pelerinaj pe la KFC, unde... minune... Fata Morgana din Catedrala Mitropolitană mi se arată ca miracolul de la Fatima, dar întruchipată într-un pahar şiroind de condens... de Tuborg... La câte biserici am bântuit azi, nu-i de mirare c-o dau în misticism...

Ajuns la arteziană, constat că Dana mea era deja şefă la paparude, iar copacii de pe margine nu mai aveau umbra aşa de deasă...

Soarele cocoţat deasupra Clujului biştise deja entuziasmul cu care dimineaţă dădeam ghes în piaţa Unirii. Aşa că ne înghesuim într-un taxi care ne transportă contra cost în saltelele pensiunii Diadis, unde-i mai cald ca afară, că n-aveau aer condiţionat. Măcar căldura năvălea în cameră colorată în portocaliu, de la jaluzelele verticale.

Mă, dar când mă gândesc ce furtun mişto din silicon albastru are maşina...

---

VIZUALIZĂRI: 1625 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI