Vallee de Mai și majestatea sa, Coco de Mer

TIPĂREȘTE

Undeva departe de casă, departe de tot, undeva în nemărginirea Oceanului Indian, undeva într-una dintre cele 115 insule ale arhipelagului Seychelles și anume în Praslin, undeva în centrul ei, există Vallee de Mai. Vă trimit cu gândul acolo, rândurile mele poate vă vor părea searbăde, doar pozele sau clipul să vă dezvăluie mai bine experiența mea, totuși, cel mai bine ar fi să vedeți odată cu ochii voștri…

Dar cu ce se laudă această faimoasă Vallee de Mai? Aici este singurul loc din lume unde crește în mod natural palmierul Coco de Mer.

Vallee de Mai este o zonă în inima Parcului Național Praslin, inclusă în Patrimoniul Mondial UNESCO în anul 1983 și unde descoperi simbolul insulelor Seychelles – arborele ”Coco de Mer”, cu cele mai mari semințe din lume și frunze ce cresc până la aproximativ 14 metri lungime și 6 metri lățime, în formă de evantai.

Unică prin floră, hrănită timp de secole cu semințe și plante din cele patru colțuri ale planetei, pădurea virgină este păstrată într-o stare aproape naturală. Este singurul loc în Seychelles unde, pe lângă Coco de Mer, alte cinci rare specii de palmier apar laolaltă.

Fructul Coco de Mer – nuca de cocos dublă, cu o formă ciudată, forma sugestivă a unei părți din corpul de femeie, nuca – sexy ajunge și pe țărmurile din Maldive și India, necunoscându-i-se însă proveniența. Se credea că aceasta crește într-un copac subacvatic, motiv pentru care și portughezii au botezat-o ”coco do mar”.

Excursia am achiziționat-o de la una dintre cele trei agenții de turism care deserveau hotelul nostru din Beau Vallon, Coral Strand. Acestea erau: Mason*s Travel (proprietară și a unor feriboturi), Creole și 7 degrees South. Noi am ales-o pe cea din urmă, oferindu-ne și prețul cel mai bun. Prețul pentru două persoane a fost de 370 euro, deh, ce să-i faci, comoditatea și confortul costă…

Excursia s-a întins pe parcursul unei întregi zile, de la 6:30 până la 20:00. Am fost noi, cei opt amatori de această mică expediție, preluați din fața hotelului de un microbuz care ne-a condus până în portul capitalei Victoria, de unde ne-am îmbarcat pe feribotul Cat Cocos. A urmat o plimbare pe valurile puțin năbădăioase ale oceanului, timp de o oră și zece minute.

Din insula Mahe poposești în Praslin - ”Insula Palmierilor” – după 40 de kilometri parcurși în direcția N –E. Această distanță este acoperită doar în 15 minute zburând cu un avion de mici dimensiuni, dar și prețul își ia zborul… Călătoria cu feribotul, bineînțeles că mi-a fost pe plac, mi-am ales un loc preferat pe punte, la pupa, chiar în dreptul înspumatelor urme lăsate de vas.

După mult prea scurta, din păcate, expediție în rezervația Vallee de Mai, am fost preluați de microbuz și plimbați pe întreaga coastă estică a insulei Praslin, cu mici opriri pe plajele mai importante (Cote d*Or, Anse Volbert, Anse Possession, Anse Takamaka și nu în cele din urmă, Anse Lazio) sau în puncte de belvedere. Ora prânzului ne-a găsit la restaurantul Patatran, din nordul insulei La Digue, unde, după o baie în ocean, ne-am delectat și cu câteva meniuri delicioase.

Poate n-o să mă credeți, dar ajungând pe plajele cotate ca fiind unele dintre cele mai frumoase din lume – Anse Lazio (pe insula Praslin) și Anse Source d*Argent (pe insula La Digue), chiar trăiești clipe de extaz… Aici mi-ar fi plăcut să pun timpul în paranteze, sau să-i frânez puțin goana implacabilă, să mă bucur la nesfârșit de peisajele cu imagini demne de cărți poștale…

Excursia a mai cuprins vizitarea unei plantații de vanilie și a rezervației L*Union Estate Park (parc tematic unde am participat la demonstrații interesante, am vizitat Casa Veche a plantației și atelierele unde se prelucrează nucile de cocos, am hrănit broaștele țestoase gigant).

Dar să ne întoarcem la Vallee de Mai…

Dacă vă doriți o incursiune într-o junglă fără emoția de a vă întâlni cu o creatură preistorică sau chiar mulaj, atunci Vallee de Mai este o alegere potrivită.

Aici nu se vine pentru a urma vreun traseu spectaculos sau pentru a acapara priveliști care să te uimească. Nu. Aici doar te bucuri de natură în toată splendoarea și unicitatea sa.

A fost pentru prima dată în viața mea să ajung într-un loc atât de incitant și minunat, într-o pădure luxuriantă, care-ți stârnește curiozitatea și imaginația…

Un prim popas l-am făcut la punctul informativ, unde ghida noastră, o creolă rotunjoară și foarte plăcută, ne-a oferit explicații privind Coco de Mer.

Palmierul poate atinge înălțimi între 25-34 metri, iar cea mai grea nucă recoltată a cântărit 42 kilograme!

Pădurea foarte deasă cuprinde cam 6000 de palmieri, în număr aproximativ egal de specii de sex masculin și feminin. Aveam să aflu că din cele șase specii de palmier endemic, Coco de Mer este singurul cu flori femele dispuse pe palmieri diferiți de cei cu inflorescențe masculine. Durează și 25 de ani ca să vezi dacă este un ”el” sau o ”ea”. La poalele palmierului se află un soi de ”cupă”, extrem de tare, punctată de numeroase orificii de calibru unui deget, semănând cu o imensă strecurătoare. Această cupă are o cavitate în care se fixează baza bulboasă a trunchiului iar rădăcinile groase și flexibile ancorează palmierul de sol prin acele găuri. Această dispunere permite o anumită flexibilitate a trunchiului la vânturi puternice, pentru că el nu se poate îndoi precum cocotierul. Rădăcinile și trunchiul nu se disting ușor între ele.

Florile feminine sunt ramificate, acoperite cu solzi, iar inflorescențele masculine sunt cilindrice și fără ramificații. Fructul care ajunge la maturitate după șapte ani, de culoare verde sau maro când este copt, adăpostește sub coaja fibroasă trei semințe. Precum amprentale noastre digitale, fiecare nucă este și ea, unică.

Biletul de intrare în rezervație costă 25 euro/turist. Noi am fost scutiți de această taxă, probabil că se regăsea în cei 185 euro – prețul excursiei pentru un adult. Banii se duc la cauze bune – gestionarea și protejarea siturilor Vallee de Mai și a rezervației naturale a atolului Aldabra, considerat unul dintre cei mai mari atoli din lume, habitatul original al țestoaselor uriașe. Localnicii și copiii sub vârsta de 12 ani au acces gratuit.

Programul de vizitare este între orele 8:30 și 17:30. Recomandabilă este vizitarea de dimineață, mai devreme, înainte de sosirea grupurilor gălăgioase de turiști. De asemenea, puteți profita de tururi ghidate gratuite la orele 9 și 14.

Ghidul are rol important în informațiile pe care le oferă, dar și ca ochi de expert care descoperă și vă arată păsări sau alte mici viețuitoare care se ascund cu dibăcie în vegetația copleșitoare. Sau, după turul ghidat puteți să vă întoarceți, să întârziați oricât și să descoperiți voi înșivă, în voie, micile secrete ale junglei.

Așa mi-ar fi plăcut și mie, dar în cazul nostru, timpul era limitat… Totuși, după scurta prezentare a ghidei privind Coco de Mer, eu am lăsat grupul excursioniștilor noștri, cei 7 (inclusiv soțul), să se îndepărteze în fața mea, la câțiva zeci de metri. De ce? Mi-am dorit să încerc experiența unică de a fi singură în mijlocul junglei (cu marja celor 30-40 de metri).

Mergeți încet, opriți-vă din loc în loc și absorbiți tot ce vă dăruiește pădurea. Ascultați în liniște și natura vă va dezvălui încet secretele sale. În această catedrală de vegetație, pe sub palmierii gigant, frunzele juvenile ale Coco de Mer sunt de asemenea foarte frumoase și se numără printre cele mai mari frunze ale oricărei plante. Frunze verzi, roșii, galbene, maro – privind în sus, spre soare, ai parte de un tablou cu un spectru irizant. De o parte și de alta a potecii, mâna omului nu intervine, liane, pietre, rădăcini, frunze muribunde, mușchi și ferigi formează un adevărat covor ce se tot îngroașă an de an.

O adiere pe care abia o simți face ca frunzele să vibreze ușor și un foșnet continuu să te însoțească peste tot. Atunci, îți vine să-ntorci capul în toate părțile și parcă ți-ai dori ca de după un palmier uriaș să apară un puiuț de dinozaur, tropăind pe urmele tale…

Există trei trasee care se intersectează în mai multe puncte, așa încât puteți schimba calea oricând. Traseul complet poate dura cam patru ore, dar pentru un botanist avid, acesta se prelungește cu mult. Traseul este ușor de parcurs, ici-colo câteva trepte, nu multe, întrerup monotonia potecilor umbrite. Acestea sunt bine întreținute, traseul este marcat din loc în loc, panouri explicative vă oferă lămuriri pentru a înțelege și profita la maxim de această ispită.

Dar Vallee de Mai nu este faimoasă doar pentru flora sa, ci și pentru faună. Specii endemice sau pe cale de dispariție își găsesc adăpost în această rezervație. Doar aici vom întâlni papagalul negru de Seychelles (mai puțin de 100 de exemplare mai există), porumbelul albastru, tot felul de reptile, cameleoni și șopârle, șerpi și șoricei, broscuțe de copac, melci, crabi și creveți.

Papagalul negru mi-a fost dat să-l aud croncănind, dar de văzut, imposibil, în acea încrengătură de vegetație…

Rătăcirea noastră prin pădurea tropicală se apropie de sfârșit, facem cale-ntoarsă și din acei spiriduși pierduți pe sub palmierii giganți, parcă ne revenim și noi la înălțimea normală…

La ieșire, mai putem întârzia puțin în magazinul cu suveniruri sau la cafenea.

A fost mai mult decât o simplă excursie, a fost plăcerea unei plimbări într-o natură în care te poți bucura de specii de floră și faună, dintre cele mai rare de pe Pământ.

A fost odată, la sfârșit de septembrie 2016, Vallee de Mai…

---

VIZUALIZĂRI: 4177 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI