Museo Nazionale del Bargello

TIPĂREȘTE

Umbland hai –hui pe starzile orasului, am descoperit unul dinte cele mai minunate muzee din Florenta. Pentru orice impatimit al muzeelor nu trebuie uitat minunatul muzeu care-si deschide portile undeva, in spatele Pietei Della Signoria, muzeu care vine sa scoata in evidenta, pentru a cata oara, minunatia orasului – muzeu Florenta.

Situat în monumentalul Palazzo Bargello, Muzeul Naţional Bargello (Museo Nazionale del Bargello) este un justificat motiv de mândrie pentru Florenţa, având în vedere că stabilimentul adună laolaltă una dintre cele mai mari şi mai valoroase colecţii de opere de artă renascentiste (în principiu, sculpturi) din lume. Intrând în Palatul Bargello, pătrunzi în inima Istoriei.

Pe lângă faptul că Palatul ca atare, o clădire din secolul al XII-lea, este un reper semnificativ al Florenţei în termeni de moştenire arhitecturală şi istorică, capodoperele pe care le găzduieşte sunt de nepreţuit în ceea ce priveşte apartenenţa şi rolul lor de căpetenie recunoscut în toată lumea din perspectiva moştenirii renascentiste.

Astfel, principala contribuţie a lui Michelangelo se referă la două statui, Bacchus şi, respectiv, Apollo, în vreme ce măiestria lui Donatello este probată de lucrările sale (St. George, St. John, un David din marmură şi un David din bronz) adunate în aşa-numita Sală Donatello. Tot în această cameră este expusă şi o altă capodoperă, anume, o lucrare a lui Ghiberti ce redă Sacrificiul lui Isaac (istoria acestui exponat fiind foarte interesantă pentru cei versaţi în meandrele istoriei artei).

Alte busturi şi sculpturi expuse în Muzeul Bargello se referă la lucrări ale lui Andrea della Robbia, Verrocchio, Mino da Fiesole, Pollaiolo, în vreme ce tapiseriile sunt datorate contribuţiei lui Pisanello, Cellini şi Michelozzo, de exemplu.

Esenţial este că moştenirea sculpturală este cea care dă valoarea incalculabilă a muzeului, motiv pentru care nici o scuză nu ar putea justifica eventuala omitere a acestui reper odată ce turistul ajunge în Florenţa. În 2008, un mic “Crucifix” din lemn de tei a devenit obiectul unei polemici internaţionale. El este atribuit de unii specialişti lui Michelangelo Buonarroti, ca fiind o operă de tinereţe, şi este expus astăzi în Capela Bargello. Un Christ tânăr, nud, pe o cruce de lemn astăzi dispărută. Pictat în întregime, corpul lui Christ este deschis la culoare, iar părul şi barba sunt de un şaten închis. Lipseşte vălul care acoperea odinioară şoldurile, realizat iniţial din ghips şi material textil. Dar acest “Crucifix” nu este menţionat în niciun document şi eventuala paternitate a lui Michelangelo se bazează, în mare parte, pe considerente stilistice.

Calatorule, in drumul tau prin Florenta, nu trece nepasator pe langa aceasta ’oaza ’ de ISTORIE si de ARTA. Nu vei regreta timpul ’pierdut ’in mijlocul capodoperelor atator artisti, trebuie doar sa sti sa citesti printre… … … opere; sa privesti la nesfarsit chipurile operelor de arta, impietrite, parca, de vreme

---

VIZUALIZĂRI: 1939 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI