Moș Crăciun a fost, haideți la Moș Vasile

TIPĂREȘTE

Mi-am propus să scriu despre tradițiile grecești la sărbătorile iernii și tot am amânat din diferite motive căci doar astăzi m-a lăsat prietenul Kiros! Am fost cuminte de sărbători așa că s-a învoit cu Cronos, cel care mereu se joacă de-a v-ați ascunselea cu timpul nostru dar Kiros, un zeu plăpând și foarte bătrân, zeul Timpului de Aur sau al Ocaziei, m-a păsuit. Așa că am luat grecește taurul de coarne - doar de la ei vine expresia, căci Hercule a îmblânzit taurul lui Poseidon apucându-l zdravăn de coarne - de fapt am luat laptopul de taste.

Grecii știți bine sunt creștini ortodocși ca și noi, de aceea marile sărbători sunt aceleași cu ale noastre, diferind doar modul de a le petrece. Sărbătorile iernii încep cu adevărat la ei odată cu prima zi de Crăciun și țin până la Bobotează, sunt zisele sărbători ale celor 12 zile.

Moș Nicolae, înainte de cele 12, este sărbătoarea copiilor și a celor ce poartă acest nume, grecii serbându-și, tradițional, cu mare bucurie, ziua numelui, ziua creștinării și nu pe cea de naștere. Este și ziua Eladei creștine, Sf. Nicolae fiind patronul țării. Moș Nicolae al lor este un bătrân cu hainele și barba ude și pline de sarea apei mărilor căci el este considerat protectorul marinarilor care se luptă cu valurile să-i salveze. Dar este și ocrotitorul săracilor, al văduvelor, al orfanilor, al fetelor fără zestre și soldaților în luptă. Este un sfânt ce în viață a fost egalul celor de jos, numele, grecesc, Nikolaus s-ar traduce după unele interpretări "omul unui popor victorios" sau "omul victorios din popor", Nike/ victorie și laos/popor. Este cel ce lasă, nevăzut întotdeauna, cadouri în ghetuțele puse la geam sau, celor obraznici, o nuielușă dintr-o creangă de măr - în amintirea legendarei palme pe care sfântul i-a dat-o unui eretic - pomul fiind ales anume ca, dacă acea crenguță ținută în apă înflorește de Crăciun, înseamnă că cel vinovat a fost iertat. De la această dată copiii petrec dar nu primesc alte daruri decât atunci când vine Moșu', în noaptea dintre ani.

Crăciunul la greci, asemeni la toate popoarele creștine, este un amestec de păgânism cu obiceiuri apărute odată cu adoptarea de stat a credinței în Isus. Practic, peste vechile sărbători păgâne, capii bisericii au suprapus, cu multă chibzuință, importante serbări ale noii religii. La grecii păgâni și în toată lumea mediteraneană, cu diferite corespondente în lumea nordică, pe 25 decembrie se serba nașterea Soarelui, de fapt victoria vieții asupra morții, a luminii asupra întunericului căci ziua începea să crească și noaptea să devină mai scurtă. Din sec. IV și V se mută sărbătoarea nașterii lui Isus de la Bobotează la 25 decembrie, peste serbările păgâne ale luminii, motivând că primii creștini îl numeau pe Isus "Lumina Lumii". Fiecare popor serba Nașterea după normele bisericii împletite cu vechile obiceiuri păgâne.

Grecii serbează și azi cu sfințenie Crăciunul în familie, ei fiind dintre popoarele europene, care țin și respectă cel mai mult familia, fapt ce i-a și ajutat de-a lungul istoriei lor zbuciumate (în momentul actual, este țara cu cele mai puține cămine de bătrâni, bunicii fiind îngrijiți în familie). Așa se face că în seara de ajun, după postul de 40 de zile și astăzi se mai colindă casele frumos împodobite, copiii și tinerii cântând "kalanta" acompaniați de instrumente muzicale. Primul colindat este preotul, lui amintindu-i că este trimisul Domnului printre noi. Copii primesc dulciuri și câte o monedă. Colindele sunt aproape asemănătoare celor de la noi dar ei au unul special, "colindul de marinar", grecii fiind navigatori pricepuți. Colindul de marinar este cântat în timp ce o bărcuță mică, frumos colorată este purtată de grup. De fapt, grecii împodobeau doar bărci în ajunul Crăciunului, obiceiul este reluat și azi în multe case de la oraș, în zonele mai tradiționale el nu s-a pierdut în nici un an. Bradul a apărut târziu, atunci când pe tronul Greciei s-a urcat regele de origine germană, Otto. Ca și la noi, grecii consumă carne de porc la masa tradițională, pregătită ca pihtii, omathies (caltaboși cu stafide), tsigarithes (carne prăjită cu mirodenii) și multe alte feluri pe care nu le mai enumăr căci este greu dar consumă și carne de curcan după moda mexicană adusă tot de regele Otto. Se pregătesc dulciurile, specifică mesei de Crăciun este "melomakaronas", o prăjitură bine însiropată cu miere dar și "Christopsomo" sau "pâinea lui Hristos", o altă prăjitură cu nuci pe care stăpâna casei a avut grijă să-și adâncească palma deschisă sau doar amprenta degetelor mâinii, drept simbol al degetelor lui Hristos care tocmai se naște pentru izbăvirea lumii și semn al binecuvântării casei. Ziua de 24 decembrie, după tradiția veche, înseamnă sfârșitul postului, nu se petrece seara iar în ziua de 25 decembrie, dimineața la ora 4 merg la biserică apoi, după slujbă fiecare familie, cu bunici și străbunici, se așează la masă, dedicată Fecioarei care tocmai a născut, se împarte "pâinea lui Isus" de capul familiei, alături de multe fructe și miere iar prima bucată de pâine se duce la icoană până la Bobotează. O bucățică din această pâine se dă și animalelor, pentru ca și ele să fie protejate (și la români este obicei străvechi să nu te așezi la masa de Crăciun până nu hrănești animalele, altfel Isus le ia la el). Acest moment este asociat la greci cu Cina cea de Taină. Tot acum se înfige o ramură de măslin într-o pâine special făcută în formă de cruce, pâinea fiind însemnată cu vulturul bicefal sau iarăși palma gospodinei, pâine care în ziua de Crăciun este dusă la icoană. Din această zi și până la Bobotează, cineva din familie stropește zilnic casa cu apă sfințită și menține focul aprins tot timpul, pentru a-i alunga pe Killantzaroi, spiridușii răi. Tot în ziua de Crăciun grecii îi sărbătoresc pe cei ce poartă numele de Emanuel / "cu noi este Dumnezeu". Pentru credința creștină și pentru cea iudaică, Emanuel este un simbol puternic. Se spune că nașterea celui numit Isus / "Mântuitorul", al cărui rol în lume era de Hristos, adică "Unsul Domnului", a fost anunțată cu 700 de ani înainte de un profet, Isaia, în profeție spunându-se că numele lui va fi Emanuel, adică întruchiparea dumnezeirii în Fiul Omului, al Mariei.

Moș Crăciun nu vine în noaptea asta așa cum știm noi. Grecii serbează cu multă credință doar miracolul nașterii lui Isus și familia creștină întreagă. Petrecerea de Crăciun diferă de la o zonă la alta. În Thassos este obiceiul ca membrii familiei să arunce frunze de măslin pe jarul din sobă și să interpreteze modul cum se strâng frunzele, în alte părți copii mici sunt așteptați să între primii în casă, cu piciorul drept înainte.

După petrecerea de Crăciun, copiii colindă casele cântând colinde laice sau bisericești iar adulții pregătesc bucatele pentru Anul Nou, atunci când se face petrecere mare și nu așa intimă precum cea de Crăciun. Femeile pregătesc Kourabies, fursecuri corăbioare din unt și nucă cu apă de trandafir și care, pe vremuri se consumau doar la masa de Anul Nou atunci când se întorceau și marinarii acasă (am cumpărat și eu câteva cutii din Kavala pentru Anul Nou ce vine curând dar cred că am încurcat calendarul și le-am consumat în primele trei luni după vacanță).

Anul Nou este deosebit la greci și are o puternică tentă creștină, este marcat de sărbătoarea Sf. Vasile care, fiind episcop de Cezareea, salvează orașul adunând aurul populației. Cum nu a mai fost nevoie de aur, episcopul n-a știut cât a dat fiecare și deci cât să returneze, a poruncit să se facă pâini și fiecare să aibă în ea un ban de aur, astfel că fiecare locuitor a primit ceva. Grecii pregătesc în ziua de 1 ianuarie o pâine, Vasilopita (vasileos/ rege și pita/pâine) sau pâinea sf. Vasile, în care ascund un ban de argint sau aur. La masă se taie pâinea în bucăți și toți membrii familiei, indiferent de vârstă, primesc o bucată; cel ce găsește banul, va avea noroc tot anul. Este lege ca în fiecare casă să se coacă o vasilopita pe 1 ianuarie sau, mai nou, să fie cumpărată.

Tot Sf. Vasile îndeplinește rolul de Moș Crăciun, personaj care în tradiția greacă veche nu există. Sf. Vasile este considerat tatăl copiilor și familiilor sărace iar ziua morții, 1 ianuarie, este considerată o zi aducătoare de noroc. Pentru copiii greci, Moș Vasile este reprezentat precum Moș Crăciun, el vine cu sacul să lase cadourile la bradul sau corabia împodobită, în timp ce familia și prietenii petrec. Copii, tradițional, nu-l văd pe moș, este pentru ei o taină cum ajunge cu darurile.

Obiceiuri există și la greci pentru noaptea de Anul Nou: rodia care trebuie să fie spartă de zidul casei fix la miezul nopții și semnificația sâmburilor, pietrele pe care le aduc în casă invitații cu rolul de a păstra bogățiile gazdei mereu în familia ei, apa care curge și pe care femeia trebuie să o descânte, surpriza primului musafir ce vine la ușă, om bun sau rău, fructele pe care să le ai pe masă la trecerea dintre ani și semnificația lor, "mâna bună" adică banul sau banii de metal pe care bunicii îi dau copiilor, câte altele.

Boboteaza sau Theofania este cea care încheie sărbătorile de iarnă, cele 12 zile socotite de la Crăciun. Este ziua când spiritele rele se întorc în pământ și oamenii nu trebuie să se mai păzească, când Lumina lui Isus / Ta Fota, se răspândește asupra oamenilor. La fel ca și la noi, se sfințesc apele, se aruncă crucea în mare sau râuri, se petrece apoi se strâng brazii și corăbioarele și se așteaptă serbările primăverii. Anul cel nou s-a instalat deja bine, dulciurile specifice, așa cum spun bătrânii, l-au "îmbunat pe pruncul Isus" și toți își văd de munca lor obișnuită.

Acesta a fost ultimul meu articol despre greci pe anul acesta. Mai am o mică povestioară dar o las intenționat după Anul Nou, așa precum grecii din unele zone care păstrează ceva de la masa schimbului de ani de acum pentru cea viitoare, căci, după tradiții la ei totul trebuie să aibă continuitate și legături cu trecutul, cu familia; păstrez și eu să vă povestesc ceva în anul ce vine pentru a-mi păstra continuitatea drumurilor în Elada.

Webmaster, dacă se poate, te rog atașează "White Christmas" / Nana Mouskouri.

Hronia pola! La mulți ani!

---

VIZUALIZĂRI: 1267 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI