Riu Bambu, Punta Cana - unde cu un ceas scapi de grija!

TIPĂREȘTE

Club HotelRiu Bambu

Am ajuns la hotel dupa orele 22 si aici merge zicala “socoteala de-acasa nu se potriveste cu aia din tirg”.

Citisem eu pe site ca daca iei cu tine un souvenir, in special un ceas de mina, cu intentia de a-l oferi personalului de la receptie, vei avea sansa sa primesti o camera up gradata sau una mai mai buna decit era déjà stabilita. Na, ca noi am cumparat 2 ceasuri, unul de dama si unul de barbat, nestiind ce sex va pica de serviciu, le-am ambalat in cutii frumoase si le-am pregatit la indemina dupa ce am verificat daca banii mai sint in valiza, la aeroport (am scris in primul episod)

Grupul din care faceam parte la ora aia tirzie, nu era prea mare:noi 2, galagiosii, vreo 3-4 spanioli si doua portugheze insetate maxim, genul “boracio”. Cred ca am imprumutat cuvintul asta aproape tot sejurul si cind imi vedeam consortul cu paharul in mina, il strigam “Boracio, da-mi si mie! ” Al meu nu stie spaniola. Prima data cind am folosit cuvintul, era dupa ce statusem la barul de la piscina citeva jumatati de ora… si la retragerea subtila spre camera l-am intrebat “esti boracio? ”. El cica: “Nu, mama, nu imi vine sa vomit! ”. )

Sa revenim, grupul nostru care a fost primit fara surle si trimbite (Da, stiu, e pleonasm! Si ce?!), a se intelege ca fara paharele cu traditionala licoare rosie si dulce /acrisoara. Am crezut ca astia nu au bune maniere fata de niste oaspeti de mare vaza ce eram noi… insa in zilele urmatoare am constatat ca au facut rabat de la regula, toti turistii care soseau in timp ce noi frecam menta pe la receptie, au beneficiat de prea frumoasa tratatie. Cel mai des nume vehiculat pe buzele noastre era Carlos. Nu, nu facea parte din grupul nostru ci era receptionerul afumat sau care a… fumat. Bre, nene! Avea ala o privire nesigura incit era nevoit sa inchida un ochi ca sa se uite drept. Nu prea si-a tinut “spiciul” pentru ca spaniolii, boraciati déjà, s-au pus cu el la discutii si glume astfel incit noi am fost lasati de izbeliste, desi fuese informat ca nu toti conationalii nostri inteleg engleza. Noroc cu mine (ptiu, sa nu ma deochi!) ca eram de-a casei asa ca am bagat ghiara in cutia cu plicuri ce se afla pe masa si am inhatat pe cel pe care scria numele meu. Era primul, ce credeati!!! (ca paduchele in frunte;)) In plic se afla cheia de la camera (erau 2 legate de un ditamai plasticul -cam cit un pachet de biscuiti) impreuna cu un pliant - dispunerea cladirilor din resort si o reclama cu programul artistic pentru 2 saptamini.

Noua ne era foame! Ne venea sa strigam in gura mare! Am asteptat sa se potoleasca boracii si am intrebat daca si mai ales unde putem gasi ceva de mincare. Carlos, cu un ochi inchis, ne-a spus ca cina se termina la ora 22 dar ca avem sports bar deschis nonstop. Ne-a indicat unde aveam camera si ne-a aratat un semn “ Vaia con Dios” nu inainte de a ne interzice sa ne atingem de bagaje caci nu era frumos sa le tiriim la ora aia prin resort ci ca trebuia sa le mai lasam si beli-boilor ocazia sa mai cistige si ei cite un dolar cinstit. Am plecat de minuta pe aleea uda (plouase si nu erau decit citiva rataciti prin resort). Am trecut pe linga niste magazine inchise, pe linga teatrul unde nu era nimerica… (si pe pliant zicea ca la ora 21.45 incepe programul) Am cotit catre vilutele de un alb imaculat. Palmierii din gradini erau superbi la ora aia. La fiecare intersectie de alee e cite un panou pe care scria spre ce vile duce fiecare carare. Am gasit-o pe a noastra si am intrat in camera. La parter, na! Stiam ca nu e bine la parter, ca pe la parter intra lighioanele in camera… etc… Daca n-am mai avut cui oferi ceasul, am ramas la parter.

Doamne, ce inspirit ai fost!!! Cine isi mai putea tiri greutatile pe scari dupa ce am descoperit tavile cu prajituri de la restaurant???

Ce bine a fost la parter!!!

Am descuiat usa si am pasit in micul hol de la intrare apoi in camera. Nu era mare dar era foarte curata si atragatoare. Patul!!! O, da!!! patul era o piesa de rezisteta! Sotul deschide o usa ce parea a fi de la un dulap. Mamicaaaaa!!! Ia uite! Cum de am deschis eu prima data usa asta? Fata lui se desfata privind maxi-barul ce –i aparuse in fata. 4 sticloaie mari stateau atirnate cu gura in jos si abia asteptau sa fie golite. Sub el era mini-barul constituit din nist cutii de bere, pepsi, mirinda, apa minerala si sticle mari de 1,5 cu apa plata. Totul la discretie.

Buuuun! Hai sa vedem si baia repede, ca eu vreau sa mergem la plaja. Nu am zabovit prea mult ca nu aveam de ce sa facem WOW, cum am facut descoperind barul. Era un dus, un wc si o chiuveta, iar ca si consumabile, doar 2 sapunele solide si 1 casca de baie. La dus era un rezervor de gel care miroasea a migdale. Cum data trecuta avusesem vreo 5 -6 sortimente de consumabile, gel, sampon, lapte de corp, balsam de par si alte chestii, nu mi-am mai luat de acasa nimic de genul. Teapa! Am zis… dar n–a fost asa. A trebuit sa imi spal parul plin de nisip/ namoale cu lichidul din rezervor si chiar n–am avut probleme.

S-a auzit un ciocanit in usa. Era beli-boiul… a venit sa ii aduca vlaizele. Ma tot intreba care sint ale noastre si i-am zis ca doar cele 2 mici, din virful movilei cu geamantane. A facut saracul niste ochi mari, pe caruciorul ala stationau diferite magaiaoe inghititoare de cite un dressing intreg.

I-am dat bacsisul de 1 dolar si mi-a multumit frumos, ba ne-a intrebat si daca totul e in regula, daca avem vreo neplacere. Nu, ne place totul! Am deschis balconul si imediat s-a oprit aerul conditionat care era pe rece rau!!! Tot sejurul l-am tinut inchis. Nu imi place caldura dar nici aerul ala. In citeva seri am pornit ventilatorul de la lustra si a fost suficient. In balcon masa si 2 scaune din ceva plastic impletit. Si uscator de rufe. Nu am avut hamac :). Dar nici nu scria pe undeva ca ar fi trebuit sa avem, insa eu faceam comparatia cu data trecuta. In dulap erau umerase, masa si fier de calcat care a fost util. Casa forte era gratis.

Ne schimbam repede cu ceva usor de imbracat si iesim din camera. Era spre 11 noaptea si eu doream la plaja. Pe pliant vazusem ca e ziua de Beach Party si ma gindeam ca mai apuc ceva… Am trecut in fuga pe ling baruri si toate restaurantele fara sa le acord vreo atentie si am ajuns la nispip. Sotul, incaltat cu tenesi… nu a vrut sa treaca dincolo de aleea cu dale. Eu m-am dus pina la apa, era negru afara, nici un fir de lumina iar marea mugea infiorator. Groaznic!!! Nu era nici tipenie de om si din cauza valurilor care faceau un zgomot ciudat, am fugit de acolo cit am putut de repede, chiar infricosata. Resortul era luminat dar plaja nu.

Ne-am dus la Sport Bar si citiva oameni erau asezati la mese. Nu stiam cum se procedeaza asa ca ne-am uitat la altii cum deschid vitrinele frigorifice si iau de acolo diverse cutii de carton. Gratis. Ei, daca e gratis de ce sa nu iau cite una din fiecare? Una triunghi, alta patrata si ultima dreptunghiulara. Din alta vitrina am inhatat 2 casolete transparente cu salata de fructe. Am iesit afara la o masa si am desfacut cutiile. Surpraiz!!! In cea patrata era un burger (talpa de pantofi), in aia trunghiulara un sandwich cu multa pine fata de sunca si brinza invizibila, iar in aia lunguiata un hot dog din care nu am gustat. Am mincat salatele de fructe si m-am saturat (papaya, ananas bestial de bun, pepene rosu si pepene galben). Inauntrul barului era si un cuptor cu microunde la care iti puteai incalzi bucatele. NU mi-a placut nimic in afara de salata de fructe astfel ca am evitat locul ala.

La lumina zilei am descoperit urmatoarele:

Receptia cu personal amabil, oameni zimbitori si amabili – nota 8 (scad 2 puncte ca nu ne-au primit cu bautura iar Carlos era boraciat tot timpul.

Wi-fi- gratuit in toate spatiile publice. Mergea binisor la receptie, teatru, piscina pina si la plaja. In camera se platea 10 dolari pe zi (parca). (nota 8)

Restaurante:nenumarate!!! N-am fost decit la cel de la plaja si la cel colonial, unde era cu autoservire.

Mincarea super-mega-excelenta! Preferatele mele: Fructe, fructe, prajituri si fructe de mare. Si pestele a fost delicios. 10 cu felicitari! In citeva seri a cintat si un violonist live.

Echipa de animatie – animatori obositi, a… fumati si afumati… insistenti si enervanti in a-si vinde CD-urile cu muzica de-a lor, la 10 dolari, doar pentru noi, special. :D VAX! Nota 6.

Am fost la citeva activitati si uneori eram chiar singura. Nu stiau sa atraga turistii cum a fost in cealalta vacanta. Am cistigat o sticla de Mama Juana la darts (nu le am cu sportul asta, insa am fost si eu “nambaroana” la ceva! La bingo am facut linie si am cistigat un tricou cu sigla Riu Bambu .Bun si ala! (de fie-mea ca era xs).

Spectacole: am fost doar la 2- Circ si Magic Show. Acrobati extraordinari, numere de magie incintatoare si atragatoare. Nota 9 (scad un punct pentru costume care erau necalcate, aratau neingrijit )

Piscine erau vreo 3,una cu bar, una mai retrasa si una pentru copii. Ingrijite, curate, nu aglomerate, cam adinci pentru mine, care imi e frica de apa. Lectii de scufundari gratuite. Nu am reusit sa bag “teava” in gura astfel ca am fost “exmatriculata”. Instructorul foarte dragut si rabdator. Nota 10.

Plaja: mica dar curata si iar curata. Cea mai curata din sirul de resorturi de-a stinga si de-a dreapta. Sezlongurile erau la umbra palmierilor, suficiente, in stare buna. Nota 10.

Personalul putin sifonat si cam obosit, in rest, foarte amabil, nota 9.

Curatenia in camera se facea zilnic. De amintit ca am lasat un bilet cameristei ca sa nu mai opreasca electricitatea in toata camera (era un intrerupator linga usa) pentru ca eu lasam bateiriile la incarcat si dupa ce ca era curentul slab, il mai si opreau. Ca semn de recunostinta, am lasat o bratara cu strasuri drept cadou (am scris pe bilet in spaniola) si fiecare zi am gasit-o linga bilet. Nu a inchis curentul dar nu a luat nici bratara.

Va mai scriu si episodul cu decazarea, care face toti banii! In prima dimineata, ghida ne-a atras atentia si a subliniat de citeva ori ca trebuie sa predam camera pina in ora 12, altfel vom fi taxati cu 40 euro. Ne-a spus ca avem o camera unde vom lasa valizele, si vom putea profita de intreaga zi la piscine, plaja si restaurant, avem voie sa mincam pentru ca nu ne vor lua bratarile. Ne-am gindit ca sa facem bagajele si sa lasam hainele de drum mai la indemina. In seara dinaintea plecarii, am gasit in fata usii o hirtie tiparita cu textul care ne amintea ca a doua zi urmeaza sa parasim camera pina in ora 12, sa predam cheile si cardurile de prosoape, orice intirziere se va taxa cu 10 euro/ora. Daca cineva doreste sa se decazeze mai tirziu, poate anunta la receptie din seara respectiva.

Eu aveam un … junghi. Nu imi convenea sa plec cu nisipul in chiloti atitea ore de zbor si… TRING! , mi-a venit o idee. L-am vazut pa Carlos la receptie. In timp ce sotul butona telefonul, cu pahar in fata, eu am fugit in camera si am luat ceasul. M-am dus frumos dupa boraciul vizat care intrase intr-o camera si... bea ceva dintr-un bidon de plastic alb, cu toarta. Cind m-a vazut, sa se inece. A pus capacul la bidon si m-a intrebat ce doresc. Stiti, mine avem autocar spre aeroport la ora 17 si as dor sa nu predau camera la ora 12. Pai… se rezolva, mai platiti 40 dolari pina la ora 4. (ma, ce-ai!!!) Domnule, stiti, am un regalo para vos… zic eu in timp ce ma tineam dupa el… Cind a auzit de regalo, a micsorat pasul si si-a intors putin capul. In momentul in care dorea sa il intoarca la loc spre directa in care mergea grabit, i-am aratat ceasul care se vedea prin capacul transparent al cutiei. A facut niste ochi, l-a inhatat si a zis ca se duce sa vorbeasca cu seful. M-a intrebat numarul camerei. 3208 si ma gasiti la receptie. Am stat ca pe ace timp de vreo jumate de ora dupa care l-am vazut plimbindu-se fara rost de colo colo. I-am iesit in cale de citeva ori insa nu m-a recuoscut. Abia cind a vrut sa intre in toaleta (eu in spatele lui, normal) s-a intors si m-a intrebat ce vreau. Pai stiti, cu plecatul mai tirziu. AAAA, da, camera 3208, s-a rezolvat. Predati cheia la ora 16. Yuhuuuuuuu, cu un ceas de 3 euro am scutit 40 dolari, plus ca am profitat de ultima zi din plin.

In concluzie, recomand acest hotel pentru ca nu este atit de mare iar distanta pina la plaja e de vreo 50 metri. Mincarea a fost extraordinar de buna, bauturile la fel… toate din abundenta. Pretul platit a fost cu mult mai mic fata de alte resorturi. M-as intoarce acolo!

Dar … azi, pentru ca inca visez la frumusetile acelei destinatii exotice, am mai achizitionat un sejur pentru luna aprilie. Cine putea rezista unui pret de 543 euro??? :) Asa ca … voi reveni cu povesti nou- noute nu peste mult timp!

---

VIZUALIZĂRI: 5725 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI