Armata de Teracotă din Xi’an, A opta minune a lumii

TIPĂREȘTE

Cum spuneam în aici Xi’an, una din marile capitale ale civilizației antice, a avut un foarte important rol în apărarea frontierei de nord-vest a imperiului chinez, rol pe care îl păstrează și astăzi când apără frontierele Chinei comuniste. Este puternic militarizat, Districtul Lintong fiind cea mai puternică bază militară din metropolă.

Districtul Lintong, un mic district aflat la marginea de nord-vest a orașului, la circa 30 kilometri de Fortificațiile Xi’an, zona veche a orașului, este sediul a două puternice armate: un puternic grup din Armata Populară Chineză și o Armată de Teracotă veche, campată acolo de peste 2.000 de ani.

Nu mi-am propus să vizitez prima armată, am văzut-o destul prin anii ’70 în filmele chinezești ce rulau și la noi, așa că nu pot spune nimic despre ea. Voi povesti mai multe despre a doua.

Armata de teracotă este o armată de războinici și cai, cu arme și care de luptă din timpul lui Qin Shi Huang, în traducere Qin Primul Împărat, care este chiar primul împărat al tuturor chinezilor. Este o formă de artă funerară îngropată în anii 210-209 î. Hr. cu scopul de a proteja împăratul în viața lui de apoi. Impresionant e faptul că soldaţii nu seamănă unul cu altul. De la uniforme la trăsăturile şi expresiile feţelor, de la păr la armură, fiecare războinic a fost foarte bine individualizat. Ce au comun? Sunt realizaţi în mărime naturală, cei mai înalți având peste 1,80 metri, sunt înarmați cu săbii sau lănci, încă ascuțite, cu arbalete din bronz, arcuri și săgeți mortale. Soldații și caii sunt modelați în lut galben și, după ardere, pictați în nuanțe vii din toate culorile, care, în cea mai mare parte s-au degradat la curățirea statuilor. Sunt modelați foarte realist, echipamentele de apărare fiind cele purtate de războinicii Qin. Formează o adevărată armată, completă, cu soldaţi, ofițeri și generali, cu infanterie, cavalerie și fanfară, îmbrăcamintea, barba și mustața indicând din ce categorie face parte războinicul purtător.

În urmă cu câteva săptămâni am văzut un reportaj tv despre modul de realizare a acestei grandioase opere. Specialiștii au afirmat că s-au verificat, cu un soft ultraperformant, câteva mii de războinici și nu s-au descoperit doi identici. Mai spuneau că și tehnologia folosită i-a ajutat în realizarea acestora. Capetele, braţele, picioarele şi corpurile au fost lucrate separat din lut, arse şi apoi asamblate, după care au fost executate detaliile fiecărui războinic (feţe, îmbrăcăminte, coafură, etc.) și au fost pictați pentru ca la sfârşit fiecare statuie să fie aşezată la locul ei, în funcţie de rang şi de îndatoriri. Toate sculpturile sunt opere de artă, dar având în vedere fineţea şi varietatea detaliilor, războinicii aflați în genunchi sunt cele mai valoroase realizări.

Considerată și A opta minune a lumii, clasificată cu 5A în obiectivele turistice chinezesti, în anul 1987 Mausoleul Qin Shi Huang și Armata din Teracotă au fost declarate patrimoniu cultural universal UNESCO.

Curios este faptul că timp de 2.000 de ani nu s-a găsit nici o însemnare istorică despre existența acestor războinici, care au stat ascunși tot acest timp!?

Excursia am început-o dimineața, în jurul orei 08:30, când am plecat de la hotel, o stație cu metroul liniei 1, până la Stația Wulukou, ieșire D, de unde am mers pe jos vreo 600 de metri pe strada Jiefand până la Xian Railway Station. Este o stație imensă de tren cu mai multe piețe de unde pleacă și autobuze, noi mergând spre dreapta, la Piața de Est. Se văd autobuzele și bineînțeles cel ce ne interesa pe noi, numărul 5 (306). Începuse nelipsita coadă, dar fiind dimineață turiștii nu erau așa de mulți, autobuzele erau în așteptare și unul câte unul venea imediat cum se forma numărul de turiști.

Totul era organizat ca la carte, cu oameni ce ne dirijau spre autobuz, acest lucru fiind specific traseelor turistice foarte cunoscute și foarte aglomerate din China. Am urcat în autobuz, am așteptat taxatorul care a venit să achităm costul călătoriei, 7 CNY de persoană (1 euro), toți călătorii având locuri. Am primit fiecare și câte o hartă a zonei de vizitat, în chineză. Nu era picior de nonasiatic în afară de noi. Din autobuz, am văzut și la întoarcere am și pozat câteva exponate de artă stradală contemporană și mai multe universități, Xi’anul fiind un mare centru universitar, printre care și Universitatea Politehnică, spre finalul călătoriei am oprit de câteva ori și în circa o oră eram la destinație.

Am coborât, și ghidați de turiștii din autobuz am trecut printr-o parcare foarte mare, pe indicatoare am ajuns la imensa statuie a împăratului Qin care parcă ne invita să-i vedem armata. Am mers apoi la casa de bilete. Până la intrarea în muzeu este un minunat și mare parc cu alei dar mai ales cu flori, iriși înfloriți, tufișuri de nea de spiraea și verde peste tot. Ne-am abătut din drumul nostru pentru a vedea și mai bine minunea de parc și a ne plimba nestingheriți de cohortele de turiști de această dată mulți nonasiatici, cred că au fost cei mai mulți întâlniți de noi în plimbarea prin China. Am intrat în zona marelui muzeu fiindu-ne verificate bagajele ca la aeroport, eram de mult obișnuiți. Am mers la Centrul de Informare, am primit pliante în limba engleză și am admirat exponatele din vitrine: artizanat, bijuterii din pietre prețioase și semiprețioase, scumpe rău…

Am început vizita cu prima sală foarte mare și aglomerată.

Groapa Numărul 1, cea mai mare, adăpostește armata principală, formată din 7 – 8 mii de soldați și cai, mulți dintre ei având capetele zdrobite, sau chiar nu au capete, la a căror restaurare se lucrează și azi. Deosebit de bine realizați sunt și caii înhămați, cu accesorii de alamă care se mai păstrează încă, la carele de război de lemn care s-au topit de-a lungul miilor de ani.

M-au impresionat în mod deosebit șirurile de soldați tăcuți, gata de luptă, cu priviri fixe ce scrutează depărtările, părând că așteaptă ordinele împăratului, imaginea solemnă și emoționantă a războinicilor, dimensiunile grandioasei opere inspirându-mi, și cred că nu doar mie, teamă și respect. Am făcut câteva poze, am mai privit soldații care prezentau onorul, am salutat și noi și am ieșit din hangarul care îi protejează și adăpostește după ce am făcut turul complet. Am plecat pe exterior pe lângă Groapa 1 și am vizitat conform hărții mai întâi Groapa 3.

Groapa numărul 3 este cea mai mică, dar a păstrat cel mai bine statuile războinicilor, care după îmbrăcamintea mult mai elaborată par a fi ofițeri de rang înalt, artefactele descoperite aici, 68 războinici din teracotă, patru cai si un car de luptă fiind aranjate total diferit de aranjamentele din celelalte două caverne. Este considerată centrul de comandă sau sediul central al armatei, dar, iarăși curios, nu există un general, un comandat suprem! Părerile sunt împărțite: unii experți susțin că, în timpul războaielor un general era numit comandant suprem, alții că însuși împăratul era comandantul suprem, dar nu este permis ca imaginea lui să fie reprodusă în groapă. Adevărul?? …

De aici se intră la groapa 2 și la un mic muzeu cu diferite statui și exponate unde cu mari eforturi am pozat, o aglomerație de nedescris.

Groapa numărul 2 aflată în imediata vecinătate este mai mica decât Groapa 1 și a fost excavată mai de curând, dar este cea mai spectaculoasă dintre toate având formațiuni de luptă mai complexe. Conform unor calcule, există circa 1.300 de războinici și cai de teracotă cu mii de arme de bronz și peste 80 de care de război. Se observă și aici aceeași grijă pentru detaliu, remarcându-se un arcaș îngenuncheat, un războinic călare, un ofițer. Și armele, în special săbiile găsite aici și pe care le-am văzut mai apoi expuse, impresionează atât prin forma lor cu patru sau opt fețe cât și prin suprafețele curate, nepătate, necorodate.

Am citit și spuneau și specialiștii în reportajul de care aminteam mai sus, că ele au fost acoperite cu un strat foarte subțire de oxid de crom, demn de remarcat pentru că această tehnologie este relativ nouă și necesită echipamente complexe. Cum au reușit?? Poate se va afla vreodată, sau poate împăratul Qin Shi Huang, un împărat luminat dar și un tiran pe măsură, care a ordonat ca cele mai multe dintre cărțile existente să fie arse și mulți oameni de știință să fie uciși, nu a lăsat să fie transmise aceste informații.

Este amenajat și un loc special pentru pozat, cost 10 CNY de persoană, iar războinicii și caii lor m-au convins să cobor printre ei.

După mai mult de 2 ore de plimbare printre războinici ne-am întors pe același drum. Am mers puțin într-o zonă special amenajată cu mici magazine, tarabe, cu prețuri negociabile și mult mai mici decât în interiorul muzeului de unde am luat câteva suveniruri: războinici și magneți.

Apoi am luat gratuit shuttle bus și am mers circa 2 kilometri până la Parcul Lishan, parc ce cuprinde Mausoleul Împăratului Qin Shi Huang, mai multe Locuri pentru Ritualul Sacrificiului și mai multe muzee.

Mausoleul Împăratului Qin Shi Huang, un mormânt regal din China anilor 210 î. Hr., unul dintre cele mai mari morminte din lume, mai mare ca Marea Piramidă din Egipt, renumit, mai ales, prin soldații din teracotă care îl apără, este cel mai important obiectiv turistic din parc. După o plimbare pe jos de 15 minute am ajuns în apropierea pietrei funerare a cunoscutului împărat aflată în fața mormântului regal, acum un imens deal verde. Mai văzusem alte morminte mult mai recente ale dinastiei Ming lângă Beijing, altă poveste….

Privind dealul acoperit de vegetație, o movilă de pământ de circa 50 metri înălțime, jumătate din cât avea ca piramidă în urmă cu 2.000 de ani, cu o bază aproape pătratică cu laturile de circa 500 de metri mă întrebam dacă faptul că acoperă un întreg palat subteran și dacă descrierea lui Sima Qian, mare istoric chinez în anii 100 î. Hr., mormântul este imens. Sicriul lui Qin Shi Huang este turnat în bronz. Palatul subteran este o adevărată bijuterie, replică a locuințelor imperiale de deasupra solului... Cerul și pământul au fost reprezentate în camera centrală a mormântului. Tavanul pe care soarele, luna și stelele sunt reprezentate prin perle și pietre prețioase simbolizează cerul, iar pardoseala cu râuri, lacuri și mări este pământul... sunt adevărate.

Se pare că da, pentru că multe din cele spuse de marele istoric în “Înregistrările Scribului”, monumentala istorie a Chinei antice, au fost adeverite în zilele noastre de mai multe descoperiri arheologice.

Am trecut pe lângă Piatra Funerară a Împăratului și am mers la stația de minicare electrice, de unde, contra unei taxe de 15 CNY de persoană, am făcut o plimbare de 30 de minute cu unul din ele. Se merită plimbarea pentru că vizitezi aproape în totalitate marele parc, frumos aranjat cu alei străjuite de falnici pomi, cu flori și iarbă verde. Am oprit la Groapa 0006 și Groapa 9901, unde am găsit iarăși statui de teracotă, dar am trecut mai repede prin ele. Minicarul oprește, pasagerii coboară sau nu, ei vizitează locațiile și la ieșire în altă parte sunt preluați de același sau de alt minicar ce sosește. Cu părere de rău am văzut doar un singur nonasiatic în afară de noi.

Plimbarea prin parc și mausoleu a durat aproximativ o oră, vizita parcului și a armatei durând peste 3 ore și jumătate.

Biletul de acces a costat 150 CNY, asigurând accesul la cele două obiective și trasportul cu un shuttle bus între ele. Vizitele pot începe la ora 08:00 și se încheie la orele 18:00, iarna cu o oră mai devreme.

Ne-am întors cu shuttle bus la Stația de autobuze și refacând traseul în sens invers am ajuns în Xi’an. Când scriam despre aceste obiective m-am uitat și peste harta metroului din Xi’an, și stupoare! între timp, adică din aprilie când am fost acolo și până în noiembrie când scriu eu, metroul merge înainte! De la două linii câte erau a mai apărut pe hartă linia 3, cu 26 de stații.

Of!! China merge și ea cu pași imenși tot înainte iar turismul este la el acasă. Nu degeaba au introdus și la Xi’an și în alte 16 mari orașe vizitarea lor în trei zile cu viză de tranzit cu sosire și plecare de pe aeroport. Mai nou există 3 mari orașe: Shanghai, Nanjing și Hangzhou care pot fi vizitate în 6 zile tot cu viză de tranzit.

Pentru mine, și cred că pentru toți cei care le văd, Armata de Teracotă cu războinici și arme, cu cai și care de luptă și Mausoleul Împăratului Qin Shi Huang cu uriașul mormânt ce ascunde frumuseți încă nevăzute, adevărate minuni, valori inegalabile din punctul de vedere al artei, al tehnicilor folosite și al istoriei, sunt, și cred că vor rămâne, unice. Sunt cele mai frumoase și mai importante obiective turistice din Xi’an, care trebuie și merită văzute de toți cei care ajung acolo.

Când Am Fost Acolo și admiram aceste statui mă întrebam și mă întreb și acum, când vorbesc despre ele, dacă marele împărat care avea obsesia nemuririi și care toată viața sa, de doar 49 de ani, a căutat elixirul tinereții fără bătrânețe și al vieții fără de moarte, a găsit-o prin acești războinici!

Voi ce credeți?? ...

---

VIZUALIZĂRI: 3100 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI