ARTICOL ÎNCĂRCAT ÎN: 21.11.2016
--- F ---
GR. VÂRSTĂ: 50-60 ani
DIN: Râmnicu Vâlcea
ÎNSCRIS: 05.01.13
STATUS: AUGUSTUS
DATE SEJUR
SEP-2016
DURATA: 7 nopți
single
PREȚ SEJUR 350 euro ?
FĂRĂ transport
REGIM MASĂ fara masa
"ECHIPA" A INCLUS:
1 ADULȚI

GRAD SATISFACȚIE
SERVICII:
90.00%
Mulțumit, mici obiecții
CAZARE [camere etc]:
90.00%
Mulțumit, mici obiecții
BUCĂTĂRIE ŞI MASĂ:
NU SUNT ÎN MĂSURĂ SĂ MĂ PRONUNȚ
CADRUL NATURAL:
95.00%
Mulțumit, aproape încântat
DISTRACŢ. / RELAXARE:
95.00%
Mulțumit, aproape încântat

NOTA MEDIE REZULTATĂ
92.50%
OBS: Spre deosebire de GRADUL de SATISFACŢIE (care se selectează de autor si se exprimă in procente, 0 - 100 %), MEDIA se calculeaza AUTOMAT, ca notă de la 1 (foarte slab) la 10 (excelent)

AUTORUL ar RECOMANDA
această destinaţie unui prieten sau cunoscut
la PMM* = 34 EUR
*PMM = Preț Minim MEDIU / Cameră, în cursul anului

Grande Pensao Residencial Alcobia(încă) NECLASIFICATĂ

Grande Pencao Alcobia, hotel în centrul Lisabonei... sejur cu arome și culoare locală

TIPĂREȘTE

Lisabona -Hotel Grande Pencao Alcobia, în centrul Lisabonei

Adresa: Rua Poco do Borratem 15 , între Praca Figueira și Praca Martin Moniz, la 280 de m de Piața Rossio

Una Excelente Bienvenida a Lisboa

Dor de Portugalia … saudade, un cuvânt ce nu prea are traducere … mă încearcă acum după patru luni, o duioasă afecțiune si nostalgie pentru hotelul meu cu nume pompos ,,Grande Pençoa Residencial Alcobia’’, plasat la cinci minute de buricul Lisabonei … numele lui mi-a cântat 6 luni de zile stereofonic la urechi, datorită colegei @ mecuț care mi l-a oferit pe tavă, în urma sejurului ei lusitan din 2015.

O să încerc să vă depăn cu calm portughez impresiile de cazare ce curg încă proaspete dintr-un ghem multicolor, așteptați doar să-mi răsucesc mâinile, am încurcat firele turistice și nu prea știu de unde să încep să tricotez ,,povestea’’, a cărei acțiune are loc într-un peisaj multietnic, la doi pași de cartierul autentic Mouraria, plin de sărăcie și case vechi, cocoțate sus pe dealuri, ce aveau nevoie de farduri exterioare.

,,Grande Pencoa Alcobia ‘’ marcat cu nota 8 pe Booking.com, e un hotel de trei stele cu miros d’antan, simpatia mea pentru fațada exterioară grandioasă a clădirii cu 4 etaje a fost spontană … a trebuit doar să extirpez cu forcepsul panorama ce dădea în curtea interioară, o japiță , ce va face ,,deliciul oribil’’ al veghii mele nocturne … acolo și-a găsit cuibul camera mea single, pentru modesta sumă de 50 de euro pe noapte, un chilipir judecând după prețurile oferite de alte hoteluri în Baixa.

Alina, iubito, de aș fi avut o spadă la îndemână, erai cu capul pe o tavă … norocoasa mea amică a avut o vedere romantică, doar era cu soțiorul, a dormit pe pernă cu capul spre crenelurile castelului Sao Jorge, ce domină linia orizontului lusitan sus pe metereze.

Am refuzat din start orice opțiune pentru un hotel în alte zone ale Lisabonei, nu doream să depind seara de metrou, îmi era de ajuns fosta experiență în zona pieței Marchizului de Pombal, la hotel Excelsior, plasat la două minute de Avenida de Liberdades … nu mai voiam pisici în copac la nivelul ferestrei, mizerie de la porumbei în balcon, plus alte belele (vezi impresii).

Peliculă românească utilă în Praca da Figueira : Da, unde ți-i cucoană, bărbatul?

Aterizez din aerobus în Piața Rossio pe un cer albastru luminos, trec voioasă printre turiști, călcând apăsat pe superba calcada portuguesa, cu ochii la dansurile geometrice de sub pantofi, am tărât valiza cu role printr-un găinețel proaspăt de porumbel, ce s-a lipit ca eticheta de o roată... bienvenida à Lisboa, segnorita.:)

In două minute aterizez în istorica Piață a Smochinului, studiez tipografia locului, rememorând aievea greva generală ce paralizase Lisabona în iunie 2013 chiar în acest spațiu public.

Statuia regelui José se articulează într-o aglomerare pașnică de portughezi și turisti, veghind fauna umană ce se odihnește pe un grătar de fier... trei oameni ai străzii dorm duși pe un carton, îi voi regăsi aici trei zile la rând, cu soarele în cap, goliți de orice speranță.

Caut strada cu hotelul și mă uit confuză cu ochii ridicați spre moțul castelului dincolo de patrulaterul pietei multicolorate, pe unde e ascuns hotelul?

Târăsc valiza mare pe role și atrag atenția... o iau la stânga spre o străduță laterală, plină de magazinașe și mici localuri etnice, aud deodată românește, două adolescente așezate pe trotuar butonau un telefon, alături de mama lor ce sprijinea ușa unui magazin, spărgând semințe:

,,Dar-ar naiba în capu’ vostru de puturoase, du-te fă și ia o ,,bifana’’, că mi-i foame’’.

,,Să mor ieu de nu mă duc’’, evident că întreb trupa leneșă unde e ascuns hotelul...

,,Vezi mătăli capu’ străzii, e după colț... da ce faci bre cucoană, singurică în Lisabona, unde ți-i bărbatu’? ’

Amplasamentul hotelului de trei stele

Mulțumesc politicos fetelor noastre și în fine iată-mă pe Rua Poco do Borratem... o stradă îngustă, cu ceva trafic ce se deschide în Praca Moniz , pe partea opusă hotelului se cască o gaură cu niște trepte îngrozitor de înalte ce urcă spre castel, asta da culoare locală, de acolo pornește un labirint de străduțe înguste, ce urcă, urcă la cer... e Mouraria veche, observ și o ladă de gunoi neridicată... îmi vine inima la loc... asta doream, vechituri, poezie, bonomie, rufe la fereastră cu lenjerie să atârne la vedere, portugheze ce urcă greu pe scări cu sacoșele în mână.

Hotelul, recepția -camera single, pe cine să omor... pe @ mecuț :))

Intru ca o regină fără coroană pe scările de granit lucioase, sprijinindu-mi mâna de o balustradă aurie... înregistrez rapid mozaicul albastru de pe pereți, după moda portugheză, îmi cad în cap niște lămpi galbene luate parcă de la un magazin de antichităti... îmi place atmosfera veche, retro, tabloul imens de pe perete... sus în capul scărilor e recepția, de unde scoate capul senhora Maria... vorbisem cu ea la telefon cu 7 zile înainte, exprimându-mi doleanțele... liniște, și cameră la etajul unu... no lift, please.

Doamna supraveghea pe o cameră video activitatea de pe cele 4 etaje ale hotelului, dotat cu 38 de camere... încep cu ea un lung dialog de curtoazie, primesc camera cu 2 ore înainte de ora 14, primesc trofeul Oscar, o cameră single... scap de lift, trebuie sa urci două șiruri de scări lejere însă pâna la palierul meu.

Mă verifică doamna din față și profil, sunt pe lista de persoane ,,wanted’’... Alina, camerista mă ajuta să urc scarile cu valiza mare, la porunca șefei... a fost între noi două simpatie reciprocă.

Mă uit pe verticală și mă ia amețeala când văd spiralele de scări ce urcă în stratosferă, am noroc cu covorul ce –mi pune frână în picioare, aselenizez lin la etajul unu, trec pe lângă lift, apoi urmează un holișor îngust la stânga și la dreapta apare camera 203, am un singur vecin în capul holului... doamne ajută.

Deschid ușa cu cheia ce nu prea e bine înțepenită și înregistrez inventarul unei camere banale cu tușe patetice... un pat generos cu o cuvertură roșie ștearsă la culoare de prea mult spălat ,,un dulap vechi de lemn cu cinci umerașe amărâte, insuficiente, un seif solid, una oglindă să-mi multiplice ridurile și cearcănele, două veioze economice cu lumina moartă și aparatul de aer conditionat, care funcționează ca la carte... l-am folosit doar două zile.

Curtea interioară -premiul Oscar pentru urâțenie -e o japiță, cu o casă dezafectată parțial :((

Ridic cuvertura grea de pe patul foarte generos pentru o persoană solo, nu e nici o gânganie... mă îndrept spre fereastra termopan... Stupoare ... parcă sunt un personaj ce trăiește un film alb negru, curtea interioară e uriașă, înaltă decorată cu furtunele, aparate de aer conditionat, am vederea spre o clădire uriașă, dezafectată parțial pe latura stângă, cu geamuri sparte... e oribila, un potop de vorbe colorate curge pe buzele mele fine, parcă mi-au căzut țiglele de pe casă în cap, recunosc că sunt o fire extrem de temperamentală.

Nu dau doi bani pe peisajul interior și decrepit, examinez aparatele de aer condiționat de afară, ce –mi cântă puternic și enervant pe la urechi, apoi mă uit galeș la ferestrele sparte ca niște găuri negre, ce invită liliecii și vărcolacii să-mi vegheze somnul nocturn... ridic pumnii la cer și la @ mecuț... precis o să-mi repete că trebuia să mă mărit si să cer o cameră dublă, cu vedere la stradă. -=))

Seara fix la ora 21 pe întuneric, deschideam fereastra să aerisesc teritoriul, imposibil... îmi trăznește un miros puternic de pește prăjit... zilnic, am avut senzația că locuiesc într-o conservă, mi-am amintit de sloganul Lisabona e un pește... jos în stradă erau două restaurante familiale, cu produse pescăresti, puse în vitrină... bucătăria hotelului este la etajul unu, pe partea opusă camerei mele... mai erau și trei ferestre mari, luminate în fața mea... serveau oamenii cina.

Trag draperiile, șterg cu buretele curtea interioara că nu am balcon ca Julieta la stradă și într-o stare de spirit pozitivă, mulțumesc sfintei Fecioare că am ajuns cu bine în Lisabona.

Baia e baie, ce vreți să vă descriu acum tronurile venețiene și să număr săpunelele? ... dușul e pus pe un perete, apa curge direct în cadă... în rest totul e în regulă, curățenia e efectuată zilnic.

Wi-Fi ... funcționează în cameră foarte slab, cu toane de babă, doar 10 minute e pe fază, că pe urmă ațipește tehnic, cobor dimineața și seara în holul de la recepție, unde semnalul este excelent și gratuit... vorbesc cu sorella în română... verificare stare de sănatate și conținutul portofelului... unul din recepționerii în vârstă mă surprinde brusc:

,,Ah, tu româncă, eu atent când tu vorbești, că întelegi portugheză... limbile noastre sunt latine. ’’

Mă lămurește ca a învățat puțină română în hotel, unde lucrează doi muncitori romăni de 11 ani... pe unul l-am descoperit chiar eu, la finalul sejurului, scosese capul pe fereastră, spre stradă strigând de la etaj: ,,Bă Ioane, nu uita să aduci și o bere’’.

Recepționerii și cafeaua... una bica por favor

Să vă creionez acum pe scurt cei patru recepționeri... Doamna Maria e o vorbitoare excelentă de limbă engleză, am prins-o la pupitru de trei ori... recepționerul tânăr m-a cucerit pe loc, eu coboram dimineața la recepție la ora 7, mi-a pregătit de 4 ori o cafea expresso excelentă la barul recepției pentru 0.70 euro și mi-a printat omul harta cu Campo Grande și mersul autobuzelor pentru Mafra și Ericeira, mi-a răspuns la toate întrebările legate de transport... ceilalți doi recepționeri rupeau slab engleza.

La recepție în hol există o canapea comodă, seamănă cu cea de la dentistul meu, un televizor și două măsuțe, unde mi-am stabilit baza de comunicare cu familionul și unde studiam pe internet, traseul zilei, la plecare.

Micul Dejun este servit la etajul unu în stil bufet, eu am optat însă pentru variație și am ales altă locație în Praca Moniz , la cinci minute pe jos într-o pastelarie formidabila, A Padaria Portuguesa nou deschisă, plasată chiar în fața stației de tramvai 28, unde este cap de linie.

Stăteam puțin la coadă în fața ușii fix la 7.30, ora de deschidere, pentru a servi micul dejun, o chiflă proaspătă caldă cu cașcaval sau șuncă, o cafea excelentă și un suc natural, preț 2.50 euro... am servit într-o zi și un prânz ce consta dintr-o salată cu niște paste, localul este foarte aglomerat doar la orele mesei, fiind frecventat de portughezi și turiști.

Personalul tânăr vorbește puțină franceză și engleză... a fost colacul meu de salvare pentru 6 zile consecutiv... eu nu mă topesc prea mult după mâncarea portugheză

Există în Praca Figueira o sumedenie de mici localuri, chiar și asiatice... ai de unde alege, celebra Confetaria National este o altă opțiune pentru micul dejun însă nu am fost încântată de oferta prea dulce și serviciul lent.

Prânzul sau cina le-am servit de trei ori într-un restaurant mic, familial, simplu, aflat la două uși de hotel, numele lui e Piri Piri , localul mi-a fost recomandat la recepție, pescuiam seara câte un bachalau din vitrină și după 15 minute eram servită cu Portugalia în farfurie... preț extrem de rezonabil, între 10 -12 euro... multe turiste solo și azulehos pe pereti.

Opțiunile în zonă sunt multiple, sunt restaurante mici în vecinătate, pentru toate buzunarele, vă vând un pont, pentru un lunch rapid și ieftin, mergeți în Mercado da Figueira , se stă în picioare, pe mine nu m-a deranjat... de aici am cumpărat și apă minerală. (vezi poză).

Mijloace de transport, la trei minute de hotel

In Praca Moniz există capul de linie al tramvaiului legendar 28, asaltat de turiști, am vazut cozi infernale de străini, ce se întindeau la miezul zilei și pe 30 de metri... eu l-am folosit dimineața la ora 8 când prindeam un loc pe scaun și lumea încă dormea... seara erau cozi mici, însă tot așteptai să vină și al doilea tram, unde sa încapă atâta puhoi de turiști în două vagoane antice?

Praca Moniz , cu o foarte proastă reputație în trecut, este un conglomerat de magazine etnice și localuri, ea a fost reamenajata si modernizată... seara pe esplanada modernă cu fântani și cu porțile de lemn ce sugerau asediul castelului, ascultam muzică live în aer liber, am prins chiar și un festival indian... există terase pentru o gustare și o băutură, bănci de piatră pentru relaxare... atmosfera este plina de culoare multi etnică... am descoperit și un supermarket elegant asiatic cu produse de calitate.

Tramvaiul 15 are cap de linie în Praca da Figueira... e veșnic aglomerat și util pentru o excursie de 6 km în Belem.

Există si o statie de taxiuri în piață, o stație de autobuz și o stație de tuk tuk, pentru turul Lisabonei, prețul pentru două persoane pornea de la 40 de euro.

Amplasamentul excepțional al hotelului, la cinci minute de stația de metrou Rossio și accesul pietonal spre Rua Augusta sau Piata Rossio în câțiva pași de dans, recomandă hotelul pentru buzunarele turiștilor de la clasa economic... mulțumesc Alina pentru pont, mulțumesc Afa că exiști și m-ai trimis a doua oară acolo, să cheltui banii inteligent.

Citește și CONTINUAREA aici

---
Trimis de mireille in 21.11.16 18:16:12
Validat / Publicat: 21.11.16 20:27:34
VIZUALIZĂRI: 2341INFO ADIȚIONALE
  • Nu a fost singura vizită/vacanţă în PORTUGALIA.
SESIZEAZĂ
greșeală / conținut, limbaj
Adn. FAVORIT
12 ecouri scrise, până acum, la acest articol

NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (mireille); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo sau ale administratorilor.
AmFostAcolo.ro nu poate garanta calitatea, relevanța, exactitatea, persistența ori conformitatea (cu asteptări și preferinte posibil particulare ale fiecarui cititor) impresiilor si recomandărilor din articole; deasemenea, responsabilitatea legală pentru afirmațiile făcute in articol revine integral și in mod exclusiv autorului (cf "Termenilor și conditiilor de folosire a site-ului"); AmFostAcolo.ro sau administratorii săi neputând fi făcuti răspunzători în privinta corectitudinii ori efectelor de orice natură.
Poze atașate (se deschid în pg nouă)
EVIDENTIAȚI ARTICOLELE CU ADEVĂRAT UTILE!
Dacă impresiile de mai sus v-au impresionat prin utilitate, calitate etc folosiți linkurile de mai jos, prin care puteți acorda articolului un BONUS în Puncte de Mulțumire-Apreciere (PMA) articolului.

Puteți VOTA acest articol:

PUNCTAJ CRT: 1000 PMA (std) PLUS 78250 PMA (din 63 voturi)
NOTĂ: Mulțumită numărului de voturi primit, articolului i-a fost alocat automat un SUPERBONUS în valoare de 2000 PMA.
Articol de elită, apreciat de suficienţi votanţi pentru a-i fi alocat, automat, ZUPERBONUSUL (în valoare de 20000 PMA).
  • rezervă o cameră la acest hotel, prin booking.com — la un preț mediu (media pe întreg anul) de 34.00 EUR pe cameră

  • ECOURI la acest review

    12 ecouri scrise, până acum

    webmaster26 [21.11.16 20:25:19] »

    @mireille: Am setat în program coordonatele GPS ale acestei destinaţii, rezultând următoarea poziţionare pe hartă -- click aici.

    Ne poţi spune dacă-i ok? (măreşte zoom-ul de pe hartă cât e necesar, până la afişarea poziţionării / încadrării la nivel de stradă etc)

    ===

    Mutat în rubrica "Grande Pensao Residencial Alcobia, LISABONA" (nou-creată pe sait)

    mireille [21.11.16 20:32:03] »

    @webmaster26: da, multumesc, este ok

    elviramvio [21.11.16 21:32:35] »

    @mireille:

    Si eu multumesc, in scurt timp va trebui sa aleg o locatie acolo asa ca am trecut articolul pentru o comparatie si alegere.

    krisstinna [21.11.16 21:37:48] »

    @mireille: Frumoasă poveste! Mi-ai cam tăiat pofta de Portugalia cu atâția români întâlniți acolo, am evitat mereu țările cu "grupuri leneșe". Doream o poză cu femeia aceea, știi tu! Și ce e aia bifană? Că "fă" știu ce e, tocmai de-aia am evitat Spania, Italia și Franța . Sincer, știi că nu-s pretențioasă dar cred că aș evita "mirosul de pește" cu toate că îmi place foarte mult peștele, aș mânca de trei ori pe zi, în fiecare zi. Te-a luat nostalgia zici? Tu scrie și lasă-ne pe noi să visăm Felicitări, mi-a plăcut, am zâmbit la ceas de seară, cu telefonul în mână, ce credeai? Mâine sper să privesc și pozele normal, de pe laptop.

    mireille [21.11.16 22:09:57] »

    @krisstinna: bună seara draga mea, sper să nu-ți fi tăiat pofta de Portugalia, e țara pe care eu o ador și mi-a intrat în inimă... mâine developez și filmul sejurului, cu argumente.

    Am ales o cazare într-o zonă multi etnică, aproape de cartierele autentice ale capitalei.

    A plouat în Lisabona mai mult cu turisti români la început de septembrie. Personajul principal care mi-a purtat noroc a fost o fată de etnie romă de 28 de ani, stabilită de 12 ani acolo, are mult bun simț, așteaptă un poco, ea apare în povestea următoare... fără poză.

    Bifana e sandvișul național portughez cu carne de porc, merci pt lectură și ecou.

    mishu [22.11.16 10:38:36] »

    @mireille: Ce frumos e povestit totul. Am vazut articolul inca de aseara, insa nu prea aveam loc de citit in liniste, astfel incat mi-am zis ca nu fuge nicaieri pana dimineata asa ca acum m-am putt bucura de el.

    O incantare sa citesc si sa constat (inca o data) minutiozitatea cu care descrii unele aspecte ale calatoriei (cele care ti s-au parut importante) iar celorlalte sa le faci o trecere in revista doar.

    Mi-a placut mult de tot, merg mai departe, votat cu mare drag.

    Carmen Ion [22.11.16 10:52:17] »

    @mireille: Ai-ai, ce de amintiri mi-ai trezit cu reviewul acesta!

    Ai locuit foarte aproape de garsoniera pe care am închiriat-o noi pe aleea Madalena, o străduţă cu scări (ca cea din P11 a ta, numai că mai frumoasă , aflată la 2 minute de Praca Figueira. Sfori întinse de la un geam la cel de vizavi, izmene puse la uscat la vedere, miros persistent de mâncare gătită, inclusiv peşte - cod, presupun, că ăsta e "peştele naţional" - ce mai, atmosferă sută la sută portugheză.

    Şi noi am mâncat bacalhau la Piri Piri, prăjituri la Confeteria Nacional, am băut cafea şi bere în Praca Figueira, am călătorit cu tramvaiul 15 până în Belem şi am urcat pe străduţele din cartierul Alfama pentru a asista la sărbătoarea Sfântului Anton (12 iunie).

    Zona aceasta a Lisabonei este într-adevăr cea mai autentică şi te felicit pentru alegerea hotelului. Asta în ciuda curţii interioare cu "vedere" spre tencuiala căzută şi aparatele de aer condiţionat, şi mai ales cu un contact direct cu aromele mâncărurilor de casă.

    Carmen Ion [22.11.16 11:07:57] »

    @krisstinna: Comparativ cu Spania şi Italia, în Portugalia am întâlnit foarte puţini români, inclusiv naţionalităţi conlocuitoare.

    E drept că singurul incident într-un sejur de 18 zile în Lusitania l-am avut chiar în Praca Figueira din Lisabona, cu o ţigăncuşă de-a noastră care a încercat să-mi desfacă buzunărelul de la rucsacul ţinut pe spate. Soţul a văzut-o şi a alungat-o înjurând-o în graiul nostru strămoşesc. Nu vrei să afli ce i-a răspuns!

    În schimb, o dată ne-am rătăcit un pic pe străduţele din zona catedralei şi castelului şi am fost îndrumaţi de o româncă pe care am acostat-o din întâmplare, o maramureşeancă aflată acolo la muncă, o femeie foarte serioasă.

    Oricum, pe măsură ce am urcat spre nord către Porto am întâlnit din ce în ce mai puţini români. De cerşetorii şi lăutarii "noştri" mă feresc evitând să vorbesc cu Adrian prin preajma lor şi ţinând pachetul de ţigări (cu avertismentele care trădează ţara de origine) tot timpul în sac, chiar şi atunci când stăm la o terasă. Dacă n-au cum să afle că eşti român te lasă în pace.

    Mirosul de peşte n-aş zice că e omniprezent şi în niciun caz deranjant. De altfel, portughezii sunt şi mari consumatori de carne de porc - nu e pasăre ca porcul, nu-i aşa?

    mireille [22.11.16 13:14:57] »

    @Carmen Ion: esti cumva geamănă ca mine... prea avem multe pasiuni comune în materie de turism

    Mă bucur că ți-am resuscitat amintirile portugheze și că ne-am plimbat prin locurile autentice ale Lisabonei, acolo unde se ascunde sufletul portughezului de rând.

    Am urcat zeci de trepte, cam trei zile la rând, pe portiuni, cu mâna permanent pe bară, savurând spectacolul strădutelor intortocheate, graiul portughez, atmosfera și poezia fatadelor, de pe casele vechi sau degradate... hotelul ales, grație lui @mecut, mi s-a potrivit ca mănușa.

    Carmen Ion [22.11.16 15:59:04] »

    @mireille:

    esti cumva geamănă ca mine... prea avem multe pasiuni comune în materie de turism?

    Îhî . Aşa se explică...

    mireille [23.11.16 16:02:46] »

    @mishu: da, uneori ma pierd in detalii, mai ales daca sunt savuroase, merci pentru lectura si ecou.

    Dan&Ema [23.11.16 17:37:23] »

    @mireille: zuperbonus!

    Sfârșit SECȚIUNE Listă ECOURI scrise la articol

    ROG REȚINEȚI:
    • Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul articolului (review-ului) de mai sus
    • Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine linkul ADAUGĂ IMPRESII NOI
    • Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație: in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o ÎNTREBARE NOUĂ
      (întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
    SCRIE UN ECOU LA ACEST REVIEW
    NOTĂ: Puteți folosi ptr formatarea ecoului: [b]...[/b], [i]...[/i], [q]...[/q]
    EMOTICOANE ce pot fi folosite SHOW/HIDE
    Sfârșit SECȚIUNE SCRIE ECOU

    NOTĂ: Rubrica de mai jos vă permite să vă abonați (sau să vă dezabonați) la / de la notificări (înștiințări prin email) atunci când cineva răspunde unui text scris ca ecou mai sus.
    Status Abonament Ecouri la acest review - abonament INACTIV [NU primiți înștiințări atunci când se scriu ecouri la acest review]
    VREAU înștiințări pe mail când se postează ecouri la acest review
    4 utilizatori sunt abonaţi la urmărirea acestui fir de discuţie (primesc instiinţări la adăugarea unui ecou):
    Dan&Ema, elviramvio, mireille, mishu

      SOCIALs
    Alătură-te comunității noastre

    AGENȚIA DE TURISM AmFostAcolo.Travel:
    SC Alacarte SRL | R.C.: J35/417/24.02.09 | RO 25182218 | Licența de turism 218 / 28.11.2018

    [C] Copyright 2008-2021 AmFostAcolo.ro // Reproducerea integrală sau parţială a conţinutului este interzisă
    AmFostAcolo® este marcă înregistrată
    AmFostAcolo recomandă găzduirea la ROHOST.COM
    pagină generată în 0.0653929710388 sec
    ecranul dvs: 1 x 1