Un Venus tomnatic

TIPĂREȘTE

Ei, acum o sa spuneti: “Bine Mishule, te-a ‘nnebunit succesul si ai luat-o razna? ”. Acum va intreb eu, daca Mishu e o ea, nu poate fi si Venus un el? Ba da, caci este vorba de un Venus, el, un parc micut din Bucuresti.

De fapt indiferent cat de mic sau mare ar fi, e o oaza de verdeata intr-o mare de betoane si asta conteaza. Treceam zilnic pe langa acest parc fara sa-l bag in seama, dimineata cu gandul la serviciu, ce-o mai fi azi, ce-o mai fi maine si apoi pe seara, spre casa, cu gandurile in alta parte. Si asta pana intr-o zi cand un panou aflat la una dintre intrari mi-a atras atentia. Si atunci l-am vazut pe el, frumos, elegant dar discret, …... stati linistiti, vorbesc despre parc. Insa nu mi-am gasit acel scurt ragaz de a ma plimba prin el pana intr-o zi de toamna cand am zis ca acum e momentul.

Mi-am luat obiectul muncii (aparatul foto) si m-am dus prin parc, de data asta nu a mai fost la prima ora ci la pranz, insa prin parc era tot liniste asa ca va voi spune mai departe ce am descoperit acolo.

In ceea ce priveste date istorice si altele de acest gen am sa va fac trimitere la articolul scris de @tata123 vezi impresii

Eu am sa va dau doar cateva informatii pe scurt. Numele acestui parc vine de la o echipa de fotbal “Venus Bucuresti” prezenta in peisajul bucurestean in perioada interbelica si care avea stadion in aceasta zona, stadion inaugurat in 1929.

Arena “Venus” a fost prima din tara cu instalatie de iluminat si unde a avut loc astfel primul meci in nocturna si o capacitate de 15.000 de locuri. Arena a fost desfiintata in 1953 (de altfel ca si echipa) pentru a face loc unui alt proiect, Opera Romana.

Intrarea in acest parc am facut-o prin coltul aflat in apropierea podului Eroilor, peste drum de ceea ce trebuia sa fie Casa Radio, acest parc fiind situat intre Splaiul Independentei, strada Sirbei Voda, Calea Plevnei si Opera Romana.

Din masina mergand in paralel cu acest parc vezi niste banci care curg prin padure unduindu-se parca. Ideea a fost una foarte interesanta, de a marca prin aceste banci traseul raului Dambovita care-si avea cursul natural pe aici primind numele de Memorialul Dambovitei,

Cum toamna pune stapanire si pe acest parc, culorile frunzelor se amesteca intr-o feerie de nuante. Parcurgem aleile si ajungem intr-un loc ferit parca de privirile trecatorilor, gandit ca un loc in care sa te simti separat de tumultul orasului, o oaza de liniste si inimitate. Conform studiului de fezabilitate pentru reamenajarea acestui parc, acest loc care face parte tot din Memorialul Dambovitei a avut 2 variante de organizare, prima propunere era ca spatiul sa fie inconjurat de un gard de otel, iar varianta 2 gardul de nuiele.

A fost aleasa varianta 2, cu argumentarea: “Cea de-a doua varianta este optiunea cea mai buna:costul este mai mic, nu sunt riscuri de vandalism cu ‘graffiti’... instalarea este mai simpla. Se integreaza mai bine intr-un demers de dezvoltare durabila. ”

Si ca sa fiu cinstita, arata mai frumos, este un spatiu cu o suprafata rotunda, inconjurat de un gard din nuiele de rachita, strabatut de 2 podete care se intersecteaza si care sunt pozitionate deasupra unui mic iaz amenajat si unde o instalatie (micuta) sugerand o fantana in mijlocul acestuia arunca 5 jeturi de apa. Locul este oarecum semi-amenajat, iti da insa o senzatie placuta de salbaticie.

Tot din rachita sunt si alte elemente artistice, de protectie, cum ar fi de exemplu mascarea unor utilitati (posturi electrice) prezente in parc.

Seara parcul este si luminat (exista spoturi puse peste tot prin parc) precum si stalpi de iluminat astfel incat si atunci este o placere sa il parcurgi. Dar desi este situat in plin tumult stradal, ofera totusi linistea cautata de cei care se plimba pe aici, aleile sunt prevazute cu bancute (simple, din pacate insa fara spatar) dar cu o buna functionalitate, sunt prezente si cosuri de gunoi astfel incat sa poata fi pastrata curatenia, si am vazut si personal care asigura curatenia in parc.

Din loc in loc sunt amenajate si spatii cu flori care acum toamna asigura si acestea o pata de culoare prin parc.

Dar asa cum in Parcul Cismigiu avem Rotonda Scriitorilor, aici avem Rotonda Oamenilor de Stiinta, unde se gasesc 5 busturi ale unor personalitati, busturi realizate de Istoc Ionel si care in ordinea fotografiata de mine sunt: Prof. Univ. Emerit Ing. Victor Popescu, Acad. Prof. Univ. Emerit Ing. Panaite Mazilu, Prof. Univ. Ing. Alexandru Cismigiu, Prof. Univ. Dr. Ing. Petru Vernescu, Dr. H. C. Ing. Emilian Titaru.

Sa nu credeti ca au fost uitati copiii, pentru ei sunt amenajate 2 spatii de joaca, la standarde care sa asigure siguranta dar si distractia copiilor, si cel mai important si linistea parintilor.

Si cum mai sunt si parinti care isi pot lasa copiii sa se joace singuri, pentru ei este amenajat un spatiu pentru exercitii care sa le ocupe timpul dar sa si sa le asigure un plus de sanatate, lor si tuturor celor care se apropie de aceste echipamente.

Parcul are si o zona lasata neamenajata pe care insa am fotografiat-o insa doar de la distanta.

In parc sunt montate si o multime de placute care iti indica acces gratis la internet, asa incat si tinerii care nu se pot dezlipi de tehnologia moderna pot imbina astfel placutul cu utilul.

Nu se poate spune ca este un parc mare, insa mai ales pentru cei care stau in zona poate fi un loc de relaxare, sau daca esti in trecere prin zona poti face o mica deviere si strabati aleile parcului.

Am plecat mai departe, iesind din nou pe Cheiul Dambovitei, admirand de la distanta Opera Romana si statuia lui George Enescu.

Pentru ca este inca toamna si merge bine cu acest articol, rog inserarea acestui pasaj muzical. youtube

Initial am vrut Vivaldi cu a lui toamna, insa in final am ales Ennio Morricone - Le vent, le cri si ca sa inchei am sa asez in pagina niste versuri la care inca nu am identificat autorul.

Din pomul verde si frumos

O frunza cade, inca una,

Pan’ se-astern covor pufos,

Asa e toamna totdeauna.

Si pasari zi de zi se duc,

Ici-acolo vezi doar cate una,

Precum o nuca-n varf de nuc,

Asa e toamna totdeauna.

Pe camp, pe case si pe flori,

Frumoase brume-si pun cununa

Si-adoarme soarele in nori,

Asa e toamna totdeauna.

---

VIZUALIZĂRI: 1792 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI