Venus: de la pamperşi la clasa pregătitoare

TIPĂREȘTE

Venus este staţiunea unde întotdeauna voi reveni cu drag. Am ales-o ca primă ieşire cu pruncuţa pe când avea doar cinci luni pentru că ni s-a părut un loc liniştit, mai ales pentru familii, cu destulă verdeaţă şi locuri plăcute de plimbare.

Şi nu mi s-a părut că s-ar fi schimbat prea mult în esenţă. Toate-s vechi şi nouă-s toate...

E adevărat, în cei 6 ani care au trecut de la prima noastră vizită, Venus a căpătat valenţe de staţiune în ascensiune. Hotelurile vechi s-au “periat“, altele s-au reinventat cu nume noi sau nu, altele au rămas la binecunoscutul “pe afară-i vopsit gardul”. Continuarea o ştiţi cu toţii. La asta s-au adăugat construcţiile noi, cu pretenţii mai mult sau mai puţin îndreptăţite de patru sau mai multe stele. Au apărut chiar şi ofertele “all inclusive” care în 2009 nu existau nicăieri pe la noi. “Noua perlă a litoralului românesc”.

În minunatul an de graţie al Domnului (pentru noi), când am ajuns prima dată ca familie mărită (pe lângă moi şi un „dark”, a apărut prin primăvară şi o „gărgăriţă” a. k. a “broscuţă”, a. k. a “pitika” şi, mai nou, a. k. a „bale (ri) nuţă” sau “pisoi”), este foarte posibil ca percepţia noastră să nu fi fost chiar “ancorată” în realitatea de atunci: năuciţi de pamperşi şi cărucioare, genţi de medicamente, griji de proaspăt părinţi, eram prea puţin atenţi la ce se întâmpla în jurul nostru. Sigur că vedeam turiştii plângându-se de algele care acaparaseră apa de la ţărm, de aceeaşi veşnică nepăsare în îngrijirea plajei, de condiţiile de cazare sau de serviciile restaurantelor vizitate. Noi am avut noroc de un hotel destul de bun (vezi impresii) aşa încât vizitele la plajă erau doar dimineaţa şi seara pentru mult recomandaţii aerosoli, în timp ce restul zilei ne bălăceam la piscină. Iar mâncarea chiar a fost rezonabilă. Totul era la nivel de “asta e marea noastră; de unde şi atâtea pretenţii”...

Anul trecut însă, deşi cocârjaţi în plus de mult mai muuultele haine (ale mai sus numitei tinere membre a familiei), aceleaşi genţi de medicamente, plus ceva fiţe de domnişoreală şi de aroganţa “am crescut deja, sunt la şcoală, la clasa pregătitoare” pe care trebuia să o afle toată lumea (de la recepţionerii hotelului unde am stat, la personalul restaurantelor pe unde am colindat, chiar şi celor interesaţi de pe plajă – să ne înţelegem, însă, răspundea numai dacă era întrebată, nu vorbea singură! Asta ca să nu ne evitaţi în caz că vom ajunge, prin cine ştie ce întâmplare, colegi de cameră, şezlong sau masă :D) am reuşit să ne relaxăm mai mult (deh! fată mare, merge singură, se îmbracă singură, manâncă singură!) şi să aruncăm priviri curioase în jurul nostru.

Ne-am cazat la Ammon, unul dintre hotelurile care s-au rebranduit în 2015 (vezi impresii). Aproape de plajă, aproape de centru, aproape de restaurante.

Şi ceea ce am văzut nu ne-a displăcut. Mi se pare că este încă o staţiune liniştită, mai pentru familii, cu destulă verdeaţă şi locuri plăcute de plimbare.

În 2015 Venus mi s-a părut însă schimbat la faţă: mai strălucitor, mai dinamic, mai animat, mai tânăr chiar, aş putea spune. Trotuare îngrijite (cel puţin aşa vedeam seara, când nu erau prea bine luminate :)), faţadele hotelurilor îţi luau ochii (oftam când treceam pe lângă Inter), râuri de lume colindând seară de seară pe promenadă, plaja frumoasă şi mult mai îngrijită faţă de ce se întâmpla în urmă cu şase ani (nu m-am entuziasmat însă chiar atât de tare ca alţii şi să zic că arată ca în Egipt :D). Chiar şi turişti mai îngrijiţi, mai atenţi unii cu alţii sau cu staţiunea.

Am avut companie plăcută, ca de obicei. Prieteni cazaţi la hotel de 2 stele, alţii la pensiune, alţii la vestitul Mera care abia îşi deschisese porţile. Toată lumea părea mulţumită de opţiunea aleasă. Buzunare diferite, percepţii diferite, plăceri diferite.

Plimbări sub lumina lunii, lampioane docile sau rebele (turişti drăguţi care nu aşteptau de două ori să-ţi ofere ajutorul când vreunul se încăpăţîna să nu se ridice în aer), restaurante care ne-au lăsat la propriu un gust bun şi o amintire delicioasă (pizza familiei maare cât masa, pe care o găseşti la o terasă din centru unde, pentru doar 50 de lei, 6 persoane se pot înfrupta liniştiţi şi să ia şi la pachet; restaurantele tip “împinge tava” unde mâncarea este proaspătă, foarte variată, şi mai ales savuroasă), magazine pline, bazar, îngheţată, vată pe băţ, maşinuţe, baloane.

Până la urmă, e tot ce îţi trebuie ca să te simţi bine în ţara ta.

O vacanţă frumoasă, cu amintiri plăcute şi o aromă de “m-aş întoarce”...

---

VIZUALIZĂRI: 3360 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI