În patria castorilor Harghiteni

TIPĂREȘTE

youtube

În legătură cu lucrările castoricești din zona depresiunii Cașin (jud. Harghita) am făcut două videoclipuri în anii 2013 și 2014.

2013: youtube

2014: youtube

Impresiile de față se doresc doar o punere în temă și nu o prezentare exhaustivă a fenomenului.

Pe teritoriul județului Harghita, în bazinul superior al Oltului, castorii și-au făcut simțită prezența cam din anul 2010. Din câte știu eu, fără a avea date exacte, prima dată castorii au fost colonizați în județul Covasna, psoibil în zona unei rezervații naturale de pe Râul Negru (afluent stâng al Oltului între Sfântu Gheorghe și Brașov). Castorii de aici s-au simțit probabil foarte bine, s-au înmulțit și au început să migreze în tot bazinul superior al Oltului, astfel că în anii 2014 barajele lor sunt semnalate spre izvoarele Oltului și anume în zona orașului Bălan, la peste 100 km amonte de Râul Negru. Se poate spune că fenomenul a fost scăpat de sub control. În județul Harghita, castorii au fost semnalați zeci de afluenți mici ai Oltului, în general pe pârâurile situate în afara localităților.

Castorii sunt animale ocrotite și este interzisă distrugerea habitatului lor, chiar dacă produc unele necazuri (doborârea copacilor, inundarea terenurilor, străpungerea digurilor de protecție împotriva inundațiilor). Reclamațiile au fost destul de numeroase, dar, în general, au fost acceptați.

Nu mi-am propus nici să fac recensământul castorilor și nici inventarul pârâurilor în care au făcut amenajări hidrotehnice fără să aibă autorizații emise de Apele Române și de Agenția pentru Protecția Mediului. Videoclipurile și fotografiile atașate se axează pe prezentarea lucrărilor castoricești din zona depresiunii Cașin unde se pare că dumnealor și-au concentrat activitatea.

Depresiunea Cașin este situată în extremitatea sud-estică a județului Harghita, la limita cu județul Covasna, fiind străbătută de DN11B care leagă, prin pasul Nyerges, depresiunea Ciucul de Jos (intersecție cu DE578 în comuna Cozmeni) de Târgu Secuiesc (județul Covasna). Depresiunea Cașin conține câteva sate aparținând de centrul comunal Plăieșii de Jos.

Castorii preferă această zonă deoarece este mai liniștită, cu ape nepoluate și probabil și mai gustoase datorită numeroaselor izvoare minerale.

Cea mai ușor accesibilă și mai spectaculoasă zonă cu lucrări castoricești se găsește pe Pârâul Carelor (afluent al Râului Primejdios, la rândul lui afluent drept al râului Cașin), la câțiva pași aval de Băile Fântâna Sărată (Sóskút Fürdő) prezentate în articolul anterior: vezi impresii

Opriți mașina pe marginea DN11B la 100-200 m mai jos de Băile Fântâna Sărată (localizarea acestor băi se poate vedea pe harta atașată articolului indicat mai sus), faceți câțiva pași spre pârâu și deja întâlniți lacurile, barajele și copacii doborâți. Castorii au blocat pârâiașul cu câteva mici mici baraje, dar și cu unul mult mai mare, extins pe maluri și care a ridicat nivelul apei cu circa 1,5 m și a dus la formarea unui lac. În videoclipul din 2013 și în fotografii puteți vedea lucrările în două perioade (februarie 2013 și noiembrie 2012), copacii doborâți de castori, barajul mare si altul mai mic, modul de construire a lor, lacul, cărarea făcută de castori pe zapada de pe gheața pârâului. Barajele sunt ingenios realizate din material lemnos așezat foarte precis și sunt rezistente, suportând fără probleme greutatea unui om.

Cea mai importantă colonie de castori este probabil cea de pe Pârâul Despletit, un mic pârâu din zona centrală a depresiunii Cașin, izolat, situat la est de centrul comunal Plăieșii de Jos. Valea pârâului este sălbatecă (mai ales din cauza vegetației, dar și datorită versanților abrupți), greu accesibilă. În lipsa echipamentului adecvat, nu am putut înainta prea mult. Oricum, pe această vale au fost descrise zeci de baraje. În videoclipul din 2014 sunt câteva secvențe cu valea Pârâul Despletit, remarcându-se și tunelul care străpunge malul pârâului, ajungând în pârâu sub oglinda apei.

Fotografiile ce însoțesc impresiile de față prezintă și alte lucrări castoricești de pe râul Olt și afluenți, în afara celor dn zona depresiunii Cașin. Fotografiile sunt însoțite de explicații. Aș dori să remarc fotografiile din zona Sâncrăieni (pe Olt, circa 6 km aval de Miercurea Ciuc) unde o salcie mare a fost atacată în 2012, dar nu a fost doborâtă. În anul 2016, lucrările au fost reluate la salcia învecinată, la fel, fără a fi doborâtă. Am cules câteva fragmente de așchii cioplite în care se recunoaște frumos urma dinților ca niște dalte curbe (foto). După cum se vede din fotografie, castorul reușește să taie dintr-o dată o așchie de 5-10 cm lungime. Se pare că deseori castorii doar își exersează talentul artistic (oare ca să tocească dinții?), copacii atacați fie fiind prea mari, sau prea departe, sau chiar nu au trunchi (foto Sântimbru) ca să fie trași la apă pentru construit diguri.

---

VIZUALIZĂRI: 1804 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI