Canada, pamantul fagaduintei, o alta lume sau poate un alt timp - Nunta in Canada

TIPĂREȘTE

Motivul principal pentru care am facut deplasarea in Canada a fost nunta fiului meu, stabilit de mai mult timp acolo.

O nunta in Canada are si ea reguli si traditii, chiar daca istoria Canadei incepe in jurul secolul IXX.

Baiatul daruieste iubitei sale inelul, iar dupa acest moment se stabileste data de la care cei doi se considera logoditi.

De cele mai multe ori acest moment este trait/sarbatorit doar de cei doi si se finalizeaza printr-o sedinta foto cu un fotograf profesionist.

Urmeaza stabilirea datei casatoriei, stabilirea locatiei precum si a tuturor detaliilor specifice evenimentului.

Invitatiile de nunta se transmit prin posta fiecarui invitat si sunt insotite de o scrisoare de confirmare a participarii precum si de un desfasurator al meniului cu posibiltatea de selecta meniul dorit.

Invitatul trimite mirilor scrisoarea de confirmare prin care anunta prezenta sa la eveniment precum si meniul pe care si-l doreste. In plus adauga detalii pe care le considera necesar a fi cunoscute de organizator (spre ex. alimente la care este alergic, daca este vegetarian, sau daca are diabet).

Cu o zi-doua inainte de nunta are loc repetitia generala, acesta fiind un eveniment caruia canadienii ii acorda o importanta deosebita. La repetetii se vor stabili o serie de detalii, precum cele referitoare la cum se vor aseza invitatii, rudele si mirii, unde va sta reprezentantul autoritatilor, unde va sta DJ-ul, cu ce melodie incepe ceremonia, sau la care acord incepe sa se indrepte mireasa la bratul tatului ei catre locul ceremoniei.

Conteaza in ce ordine se intra in sala, cum va prezenta DJ-ul invitatii sau persoanele ce fac parte din familie.

Exista o persoana din partea locatiei alese, care coordoneaza toate aceste lucruri si care in ziua nuntii se ingrijeste ca ele sa se petreaca asa cum au fost stabilite.

Iar pentru a nu se crea confuzii fiecare detaliu, care implica actiune este repetat de 2-3 ori.

Dar, pana sa ajungem la acest moment al repetitiei trebuie sa strabatem lungul drum al pregatirilor.

Mama mirelui are obligatia de a contacta mama miresei, care decide prima ce rochie va purta. In functie de alegerea ei, mama mirelui va cauta o rochie care sa se potriveasca cu tipul de rochie ales (lunga sau scurta), si nu isi va alege sub nici o forma aceiasi culoare.

Obiceiul aici in Canada este ca toate invitatele sa poarte rochii cu culori pale, pastel, "prafuite", care sa nu iasa in evidenta. Se considera ca orice culoare aprinsa ar atrage atentia si astfel s-ar putea eclipsa mireasa.

Mi-a fost realmente greu sa gasesc o rochie lunga care sa se potriveasca cu evenimentul, sa nu aiba o culoare vie, sa nu fie bleumarin ca a mamei miresii, sa nu fie nici neagra, alba sau rosie, culori considerate "interzise" fiindca aduc afront direct miresei. Albul se intelege ca nu trebuie ales, e culoarea miresei, o rochie neagra, chiar si eleganta poate fi interpretata ca doliu, iar rosu este prea ostentativ.

Am ales un turquoise, dar asi fi fost mai incantata sa port o rochie cu o culoare mai aprinsa fiindca in opinia mea un pastel nu poate caracteriza o persoana activa, care chiar se bucura de acest eveniment unic in viata.

Se da atat de multa importanta acestui amanunt fiindca nimeni prin imbracamintea sa nu trebuie sa atraga atentia asupra sa, mireasa trebuie sa fie cea dupa care sa se intoarca toate privirile.

Ceremonia s-a desfasurat in aer liber, locatia aleasa fiind un club de golf, King's Riding - Golf Club, Ontario, care avea de jur imprejur peisaje deosebite caracterizate prin multe flori si verdeata.

Ca si varianta de rezerva in cazul in care vremea nu ar fi fost favorabila toata ceremonia se putea muta pe o terasa acoperita.

Ceremonia a inceput la ora 16.00, invitatii incepand sa soseasca cu o jumatate de ora inainte.

Mirele impreuna cu cavalerul de onoare (Best Man) si reprezentantul autoritatilor au sosit inainte de ora 16.00, ora la care a sosit mireasa impreuna cu parintii ei.

Un grup folk a asigurat coloana sonora a evenimentului, iar mireasa impreuna cu tatal ei s-a indreptat spre locul ceremoniei pe acordurile superbului cantec "Caledonia".

Ceremonia a fost simpla, foarte emotionanta, mirii si-au jurat unul altuia credinta, dragoste si sprijin si si-au daruit unul altuia inelul de casatorie.

Odata terminata ceremonia a urmat o sedinta foto la care au participat mirii si familiile acestora, timp in care ceilalti invitati au luat parte la un cocktail organizat pe terasa locatiei.

Sedita foto a durat mai mult de ora, dupa care rand pe rand membrii familiei si in final mirii s-au alaturat invitatilor.

Organizatorul stabileste momentul in care invitatii pot intra in sala de evenimente unde urmeaza perecerea.

Fiecare invitat primeste la intrare un obiect-amintire (marturie, la noi), pe care gaseste un biletel cu numarul mesei la care va sta. La fiecare masa invitatii gasesc cartonase cu numele lor, care au cate un semn distinctiv pe ele, semn ce vor ghida ospatarii in a recunoaste ce meniu si-a ales fiecare invitat.

Dupa intrarea invitatilor urmeaza parintii miresei, parintii mirelui, cavalerul si domnisoara de onoare, iar in final mirii, toti fiind anuntati si prezentati la microfon.

Dupa acest moment urmeaza dansul mirilor, dansul miresei cu tatal ei si dansul mirelui cu mama sa.

Si aceste momente sunt incarcate de emotie si cele cateva minute prezentate sunt rodul a multor repetitii facute in avans.

In continuare invitatii stau la mesele la care au fost repartizati, servesc primul fel al meniului ales, la masa fiind serviti cu vin sau apa, iar pentru restul bauturilor le sta la dispozitie barul.

Dupa aperitiv urmeaza speech-urile, merg pe rand la microfon parintii miresei, ai mirelui si cavalerul de onoare.

Urmeaza felul principal, cafeaua si desertul, iar in acest timp invitatii discuta unii cu altii, muzica de fundal permitandu-le dialogul.

Dupa servirea desertului incepe muzica de dans iar invitatii se muta de la mese pe ringul de dans.

In toata aceasta perioada barul este deschis, fiecare invitat fiind liber sa comande orice bautura doreste, daca aceasta a fost inclusa in lista de meniu.

Distractia este maxima si este sustinuta si de D. J, care la anumite melodii vine in ringul de dans si arata cum se pot dansa anumite melodii in grup.

Avand in vedere ca in sala au fost si foarte multi romani, pe ringul de dans s-au auzit si hore romanesti, care au "prins" si la invitatii canadieni sau irlandezi.

In jurul orei 21.00 s-a organizeaza un bufet, din care invitatii au servit preparate calde (burger, friptura, cartofi, cafea, ceai) si felii de tort din tortul taiat de miri.

Petrecerea s-a incheiat la ora 24.00, cand D. J-ul a anuntat ca se va canta ultima melodie.

Pe terasa locatiei invitatii au putut face nenumarate fotografii haioase folosind diverse obiecte cum ar fi: ochelari uriasi, palarii gen carnaval, ghirlande, masti, etc. Un aparat foto a stat in permanenta la dispozitia invitatilor in acest scop.

Intr-un colt al salii invitatii au putut semna pe un glob pamantesc, si si-au transmis gandurile in scris pe niste carti postale pregatite in acest scop. Cele cateva randuri inscrise pe o tablita i-a indemnat sa faca acest lucru.

In general la nuntile din Canada darul este ceva simbolic. Cine decide sa organizeze o petrecere (o nunta) stie din start ca nu isi va recupera cheltuiala facuta. Unii invitati aduc cadouri (cu valoare simbolica, sau sentimentala), iar unii aleg sa dea bani in plic, dar sumele sunt simbolice. Plicurile se pun inca de la intrarea in sala in locul special amenajat in acest scop.

Dupa nunta mirii vor trimite tuturor invitatilor scrisori de multumire pentru faptul ca au ales sa fie alaturi de ei in aceste momente, dar si pentru generozitatea lor.

In ansamblu o nunta organizata in Canada are farmecul ei, se deosebeste de cele de la noi, acolo invitatii pot petrece si fara nasi si fara preot, iar de "tambalau" nici nu poate fi vorba, dar cu toate acestea politetea, calmul, bunul simt, momentul trait la maxim, lipsa de prejudecati pot face diferenta. Atmosfera din timpul nuntii, distractia, voia buna, sinceritatea celor din jur au facut sa pot aprecia evenimentul ca fiind unul foarte reusit.

Am incercat sa fiu cat se poate de obiectiva in descrierea mea desi am fost implicata afectiv peste masura in acest eveniment, iar concluzia pe care o pot trage este ca fiecare nunta este unica, nu doar prin unicitatea mirilor, dar si prin felul in care este organizata si derulata.

---

VIZUALIZĂRI: 3002 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI