Vara-n Cismigiu

TIPĂREȘTE

Situare si acces

Coordonate GPS : Latitude : 44.43478, Longitude : 26.09173; GPS : 44.4348°N, 26.0917°E

Desi este un obiectiv arhi-cunoscut al capitalei, dati-mi voie totusi sa parcurg acest capitol introductiv, util poate pentru cei care nu au ajuns sa viziteze Parcul Cismigiu sau Gradina Cismigiu, cum mai este numita.

Parcul Cismigiu se intinde pe o suprafata mare de 15,59 ha, si este flancat de Bdul. Schitu Magureanu pe care se afla 5 intrari, Str. Stirbei Voda cu o intrare, Universitatea Nationala de Muzica, str. Sipotul Fantanilor – o intrare, aleile ce se desprind din str. Ion Brezoianu si Piata Valter Maracineanu cu 2 intrari, str. Ioan Zalomit – o intrare – si Bulevardul Regina Elisabeta cu 2 intrari.

Acces cu mijloacele de transport in comun ale RATB

– pe Str. Stirbei Voda, de la statia Cismigiu, cu autobuzele 122,126,137,138,168,178,226,268,368 (sau care mai circula din ele)

- dinspre str. Ion Campineanu, de la statia Sala Palatului, cu autobuzul 178 (cap de linie)

- din Bulevardul Regina Elisabeta, de la statia Gradina Cismigiu, cu autobuzele 122,137,138,163,268,336,601 sau troleibuzele 61,66,69,70,85,90,91,92

Acces cu metroul

– pe magistrala M1 / M3, statia Izvor

Acces cu turismul

– sunt mai multe locuri de parcare de jur imprejurul parcului, mai putin pe Bulevardul Regina Elisabeta.

Istoria parcului si al numelui Cismigiu

Parcul Cismigiu este cea mai veche gradina publica din Bucuresti. Despre istoricul parcului si numelui Cismigiu, va spicuiesc de pe site-ul http://www.cismigiuparc.ro/:

""In 1779, domnitorul Tarii Romanesti, Alexandru Ipsilanti, a poruncit construirea a doua cismele in Bucuresti. Prima cismea s-a facut pe locul unde este astazi gradina dinspre Stirbei Voda. [… ] In vecinatatea acestei cismele si-a ridicat o resedinta Dumitru Siulgi-basa, seful lucrarilor peste cismelele orasului, numit si ”marele cismigiu”"".

Asa apare in locul fostei balti de aici Lacul Cismigiu. Ideea amenajarii unei gradini publice in jurul lacului, a aparut de la generalul Pavel Kiseleff in anul 1830 si a fost pusa in practica in anul 1847 pe timpul domnitorului Gheorghe Bibescu, cu participarea gradinarului peisagist Wilhelm Mayer, de la Gradinile Imperiale din Viena. Inaugurarea oficiala a Gradinii Cismigiu a fost in anul 1854.

In 1883 suprafata gradinii a fost marita de Primarie, care a populat si Lacul Cismigiu cu lebede si pelicani.

Gradina Cismigiu este astazi listata ca si monument istoric.

Obiectivele parcului

Sunt asa de multe ca sigur nu le pot cuprinde aici. Dealtfel, in parc, sunt nenumarate panouri si sageti indicatoare care te ghideaza catre acestea. Voi aminti aici doar cateva dintre acestea independent de traseul ales pentru plimbarea noastra, asupra caruia voi reveni.

Aleea Rondului Roman si Rotonda Scriitorilor este o alee de forma unui giratoriu, situata vestul parcului, unde sunt amplasate busturile in piatra ale 12 scriitori: Mihai Eminescu, Alexandru Odobescu, Titu Maiorescu, Ion Luca Caragiale, George Coşbuc, Ştefan Octavian Iosif, Ion Creangă, Alexandru Vlahuţă, Duiliu Zamfirescu, Bogdan Petriceicu Haşdeu, Nicolae Bălcescu şi Vasile Alecsandri.

Foisorul Fanfarei este locul in care au loc concertele de fanfara, dar si alte reprezentatii de muzica clasica si muzica populara, zona din jurul acestuia este probabil cea mai populata din parc, in imediata vecinatatea gasindu-se locuri de joaca pentru copii precum si alte obiective ale parcului. Intre acestea sunt: Isvorul Sissi Stefanidi, locul numit ”La Buturuga”, ””Movila”” sau ”La cascada”.

Lacul Cismugiu este situata in partea centrala a parcului. Este tinta iubitorilor de plimbari cu barca, care cunosc cu siguranmta amplasarea debarcaderului. Lacul are si o fantana arteziana, iar barcile se strecoara in ritmul impus de vaslasi pe sub Podul Mare sau Podul de Nuc sau se ascund sub slaciile pletoase si plangatoare de pe malul lacului. Iarna se poate patina pe lac. Cu referire la aceste locuri revin in descrierea itinerariului nostru in parc.

Coltul sahistilor sau zona „La sahisti” – un loc drag mie situat in vestul parcului, unde sunt amenajate mai multe mese de sah din piatra si im[patimiti ai sahului si tablelor se intalnec aici parca dintotdeauna.

Gradina de trandafiri este un colt amenajat in partea nordica a parcului Cismigiu unde sunt plantate mai multe specii de trandafir, care se catara pe bolti construite din lanturi din otel care leaga ziduri ridicate special in acest scop,

Izvorul lui Eminescu, punct de atractie situata imediat langa intrarea nordica a parcului; se spune ca apa din acest izvoare este tamaduitoare, de aceea veti putea vedea aici multi pameni umplandu-si sticle sau recipente cu apa pe care le duc acasa. Izvorul are cateva mici bazine de apa potabila incadrate in ziduri mici de piatra.

Semanatorul de Idei este in fapt spectaculoasa statuie a lui Gheorghe Panu, avocat, om politic, ziarist, scriitor și memorialist. Statuia a fost ridicata in anul 1912 prin subscriptie publica.

O alta sculptura deosebita postata in parc este Monumentul Soldatului Francez. Puteti admira si statuia intitulata Negresa

Bineinteles ca dintr-un parc reprezentativ pentru viata familiilor bucurestene nu puteau lipsi locurile de joaca pentru copii. Mai multe asemenea spatii sunt amenajate pentru cei mici in parc.

Si acum….

Va invit cu noi in parc!

15 August 2016. Noi, in formatie completa, si de la mic la mare, Denisa, Emi, Ema si Dan, am venit cu metroul. Am coborit la statia Izvor, am traversat Dambovita si Splaiul Independentei pe la Podul Izvor, pe langa Teatrul Lucia Sturdza Bulandra. Apoi ne-am indreptat perpendicular pe cursul raului, pe strada (bulevardul) Schitu Magureanu catre parc si am traversat si Bulevardul Regina Elisabeta. La intersectia acestuia cu Schitu Magureanu se afla unul din liceele fanion ale Bucurestiului si ale tarii, Colegiul National Gheorghe Lazar.

Suntem intr-unul din colturile Parcului Cismigiu. Noi am intrat in parc pe prima intrare de pe strada Schitu Magureanu din sensul din care am venit si am iesit pe cea mare de la Bulevardul Regina Elisabeta, sitiuata oarecum vis-à-vis de Primaria Bucurestiului si a Sectorului 5.

Desi scriu acest articol intr-o zi posomorata de toamna, povestea / plimbarea noastra s-a derulat intr-o zi de vara insorita si placuta. De cum am pasit in parc, va puteti usor imagina ca ne-am bucurat de verdele vegetatiei abundente, de culorile florilor din parc, dar nu in ultimul rand de umbra copacilor falnici ai vechiului parc si loc de promenada bucurestean.

La prima intersectie, rog echipa, adica familia de 2+2, sa ne abatem putin de la directia radiala pe care ne inscrisesem ca sa ii arat lui Emi, in special, locul numit “La sahisti”. Desi parcul Cismigiu are faima sa, iar eu am crescut in Bucuresti de la 0 la 47 de ani, in ultimii ani doar in greutate (!), desi am vizitat ca orice bucurestean acest parc de multe ori, trebuie sa recunosc ca pentru mine Cismigiul a fost mereu pe locul 2 intre cei 2 granzi cu vechi radacini in ale parcului, Herastrau si Cismigiu.

Fiecare dintre aceste parcuri mari ale capitalei este ofertant ca spatiu, obeictive si activitati, dar acele locuri intiparite in copilarie, iti raman dragi o viata. Asa este, in Cismigiu, zona “La sahisti” si cum nu am mai vizitat-o de foarte multi ani si cum pe Emi din cand in cand il mai apuca dorul sa joace sah, am considerat ca este interesant sa ii arat acest loc. Este locul unde sahisti si tablagii (jucatori de table) cu mii de partide in plamaresul lor amator se intalnesc sa stea la aer, sa joace sah sau table, sa interactioneze cu alti pasionati de gen sau numai sa priveasca pe alti jucatori. A fost o surpriza pentru Emi sa vada linistea si in acelasi timp forfota acestui locsor, sa vada atatia oameni jucand pe mesele vechi din piatra sah si in jurul lor sa fie un ciorchine de spectatori.

Am revenit la aleea pe care intrasem in parc. Am trecut pe la Rotonda Scriitorilor. Pe majoritatea aleilor sunt amplasate banci, multe banci. Da, este ceva firesc pentru un parc, veti spune. Este, dar as vrea sa remarc cu adevarat multitudinea de banci si faptul ca acestea sunt solide si estetice in Parcul Cismigiu. Sunt banci cu doua picioare din fier forjat, sezutul din lemn, iar spatarul partial din lemn si partial din fier forjat, in mijlocul acestuia fiind reprezentat un vultur si inscriptionat numele capitalei noastre: Bucuresti.

Continuam plimbarea noastra. Am ales aleile cele mai umbroase. Prin coroanele inalte ale copacilor lumina soarelui cauta cate o fanta, doua, trei, zece, creand un joc de lumini alb-negru superb pe asfaltul aleilor.

Tot intr-un loc umbros, Denisa si-a intalnit prietenii ei dragi, porumbeii. A fost un alt loc de popas, echivalent cu pauza de gustare oferita de Denisa frumosilor si numerosilor porumbei.

Am ajuns apoi la un spatiu verde larg si insorit situat intre doua alei principale, paralele ale parcului. Iarba tunsa, umbra care se lasa dintr-o parte pe spatiul verde si soarele care cuprinde restul verdelui dau un alt tablou frumos. Admiram acest loc nu numai datorita imaginii create, ci si datorita faptului ca aici, candva, am facut o poza, noi Dan&Ema, la …. inceputurile noastre. Aveam noi mai putine brazde pe fata, kilograme si griji, eram tineri si frumosi si liberi ca … porumbeii. Acum e drept ca am acumulat din cele mai sus amintite, experienta, dar mai ales avem placerea sa ne plimbam cu copiii in aceste locuri dragi. Daca atunci la acea poza eram 2, acum suntem 2+2, cum spuneam mai sus, primii doi fiind mereu copiii, noi fiind ultimii doi in adunarea de mai sus, care functioneaza dupa teorema oului si gainii, care lamureste cine a fost mai intai.

Descoperim si o cararuie. Nu ezitam sa parasim asfaltul si sa succedem apasarea talpilor noastre pe pamantul batatorit al aleii. Aleea conduce pe langa un mic lac si paraias, amenajate artificial. In acelasi timp poteca noastra reprezinta o scurtatura catre lacul parcului Cismigiu. Incepe sa semene a Scufita Rosie?

Lacul este indiscutabil unul din punctele de maxima atractie pentru multi vizitatori. Se pot face excursii cu barca sau cu hidrobicicleta pe lac, pe langa fantana, pe sub poduri, la umbra salciilor plangatoare, pe canale, la umbra, dar in buna parte si in soare. Multe perechi, mult romantism in barcutele astea, care au purtat in albia lor atatia si atatia indragostiti, sau parinti si bunici si copii si nepoti cuminti si nazdravani.

Ne indreptam apoi sa admiram o cascada artificiala, formata din cateva firicele de apa care se scurg prin desisul infrunzit printre licari de soare si umbre.

Ne plimbam putin pe marginea lacului pana ajungem la Podul Mare. De ce ii spune “”mare””, nu stiu a va spune, este unul in podurile care traverseaza pe celalalt mal al lacului, un pod cu margini betonate, de pe care poti admira barcile care se ascund sub pod si apar de partea cealalta.

Traversam podul. Pe malul opus intr-un giratoriu de alei iese in evidenta un platan batran, care lasa multa umbra in jurul sau. Cum si aici gasim alta familie de porumbie, desi eram la doi pasi de locul de joaca care se vedea la o aruncatura de bat, nu am ezitat sa mai impartim paine frumosilor porumbei.

Locul de joaca nu a prezentat pentru noi pre amult interes. In primul rand era situate in soare, ceea ce explica de ce era in totalitate nepopulat.

Intalnim la o mica toneta o doamna si un domn care intre altele vindeau baloane si realizau picturi pe fetele copiilor. Era ziua de Sfanta Maria – 15 August. Era si ziua de nume a Denisei, asa ca i-am facut cadou o pictura pe propriul chip. Cum la varsta asta este fan Elsa, culorile alb si albastru si mult sclipici i-au acoperit in curand fata. Se simtea minunat! Se simtea sarbatorita.

Am parcurs malul lacului, pe partea pe care ne aflam pana la urmatorul pod, pe o alee cu multe banci aliniate, unele la soare, altele la umbra.

Suntem la Podul de nuc. Il traversam. Este podul care mie imi place cel mai mult din acest parc. “Balustrada” lui este realizata dintr-o impletitura din ramuri de nuc. Ne mai uitam o data la barcutele ce se strecoara pe sub pod, pentru ca mai apoi ne vom indeparta de malul lacului.

Podul de nuc ne conduce numaidecat la foisorul unde canta uneori fanfarele sau se organizeaza alte genuri de spectacole. Cand eram de vartsa copiilor mei, ascultam des fanfarele cantand, mai ales in Herastrau. Astazi, parca, sunt mai putine aceste evenimente artistice fermecatoare. Nu am intalnit niciuo fanfara in ziua acaesta. Langa batranul foisor vizibil afectat de trecerea timpului se gaseste un loc de joaca mare, de data aceasat plin de copii, parinti si bunici. A urmat popasul principal. Locul acesat de joaca este mai degraba potrivit pentru copii prescolari, asa ca am incercat sa gasesc in imediata apropiere alte atractii pentru Emi, cat timp Ema si Denisa au ramas la locul de joaca.

Am ales mai intai Isvorul Sissi. Acesta reprezinta o sculptura foarte resusita, la baza careia este insciptionat: ïnchinat scumpei mele copile Sissi Stefanidi”. Cand eram copil era alt loc drag mie, pe atunci din urciorul inclinat in jos pe care Sissi il tine cu doua maini curgea un fir de apa, care mai apoi se scurgea printr-o albie micita sculptata in piatra care face corp comun cu statuia. Din pacate acest izvor nu mai este functional, dar opera este remarcabila si poate fi admirata.

Am urmat apoi urcusul pe movila. La poalele acesteia este o mica terasa “La Buturuga”. In spatele movilei este construita alta casacada. Din pacate locul mi s-a parut destul de neingrijit, nu pot spun e ca este in paragina, dar merita mai multa atentie spre mentinerea acestuia intr-o forma prezentabila, atractiva.

Admiram platanii de pe alee, iar jos la poalele movilei ma bucur sa regasesc cantarul vechi cel putin de dinainte de a invata eu a scrie. Vopsit albastru, cu o scala circulara de la 0 la 130 kg si un ac indicator mobil functioneaza inca. “”Urcati pe cantar apoi introduceti moneda 50 bani””.

In Cismigiu sunt mai multi platani, arbori puternici, semeti si spectaculosi. Platanul este un arbore ocrotit si face parte din familia Platanaceae. Este un arbore exotic, ce apote depasi 300 de ani de viata, rezistent la poluare, si avand inaltimi de pana la 30 metri si diametre ce ajung chiar si la 2 metri.

Frumoasa si linistita noastra plimbare in Parcul Cismigiu se apropie de sfarsit. Ne indreptam pe una din aleile principale catre iesirea dinspre Primarie. La aceasta iesire este un giratoriu de alei inierbat in centru, unde sunt plantate mai multe flori, dar sunt si expuse obiecte ceramice mari de tip anfora. Un ceas cu 4 fete ne indica ora.

De aici ne vom indrepta spre un loc despre care v-am scris mai demult, la Piranha vezi impresii.

Rog inserare

Gica Petrescu - Fetite dulci ca-n Bucuresti

https://www.youtube.com/watch?v=PP7pzWVa2k0

Multumesc

---

VIZUALIZĂRI: 2895 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI