Panorame albastre la Kavala

TIPĂREȘTE

Cum s-a întâmplat de am ajuns la Kavala

În reviewul despre sejurul petrecut la Dionisos Palms Apartments din Paralia Dionysiou vezi impresii am menţionat că în iunie „iniţiativei Kassandra” i s-au alăturat şi finii noştri, aşa că pentru prima oară după mulţi ani am avut companie în vacanţă.

Ce nu ştiţi – dar veţi afla acum – e că tot ei au fost „capul răutăţilor” :D , adică cei care ne-au convins să ne prelungim escapada.

Cum s-a întâmplat?

Într-o frumoasă duminică de august am purces toţi patru la o plimbare prin Herăstrău, urmată, bineînţeles, de şederea la o terasă, unde fiecare s-a răcorit cu un fresh, un frappé sau o bere, după preferinţe. Şi, dintr-una într-alta, discutând noi despre apropiata incursiune grecească, finul nostru zice:

„Auziţi, dar de ce stăm noi numai 8 nopţi în Grecia? Nu puteţi să vă prelungiţi vacanţa, că eu mai am zile de concediu? Poate mai mergem şi în altă parte... ”

Eu atâta aşteptam! În traducere, un mic impuls... Care a sosit la ţanc. La urma urmei, ce mi-e 8 zile, ce mi-e 10? Aşa că rotiţele mi s-au pus imediat în mişcare şi după o profundă chibzuinţă (care a durat maxim 3 minute :D ), am venit cu o propunere: o noapte la Kavala, un oraş pe care Adrian şi cu mine îl iubim nespus, şi o alta la Veliko Târnovo, prin care trecuserăm de mai multe ori fără a ne opri niciodată, ambele destinaţii fiind necunoscute finilor noştri.

Propunere votată cu entuziasm şi în unanimitate!

Alegerea cazării

Uşor îngrijorată ca urmare a faptului că ne aflam cu mai puţin de trei săptămâni înainte de ziua stabilită pentru popasul în Kavala, de cum am ajuns acasă m-am proptit în faţa calculatorului, cu misiunea de a găsi în timp record cea mai bună soluţie de cazare.

Am apelat la prietenul booking, dând direct search pe Hotel Europa, cel care ne găzduise în urmă cu trei ani, tot pentru o noapte, şi faţă de care păstram amintiri plăcute. Aveau disponibilităţi dar preţurile crescuseră simţitor: 50 euro dubla. Hm, cam mult, ia să vedem ce mai găsim pe-aici.

Şi bingo! O ofertă „genius”, cu discount de 22% (pentru că sunt client vechi şi fidel): un apartament cu două dormitoare la preţul de 70 de euro, deci 35 de familie, mai mult decât rezonabil, la Blue View Apartments. Numele mi-a plăcut, la fel şi pozele, scor pe booking la acel moment 8,5, aşa că n-am mai stat pe gânduri şi am făcut rezervarea, chiar dacă era cu plata în avans. Şi a doua zi banii ne-au dispărut de pe card şi am scăpat de o grijă... :D

A nimerit orbul Brăila... =))

Dar noi n-am putut găsi Blue View Apartments cu niciun chip.

Adresa este strada Sinopis nr. 1 şi din harta postată pe site (pe care am printat-o şi am luat-o cu mine) rezulta că hotelul se află în partea de vest a oraşului, adică la prima ieşire de pe autostradă venind dinspre Salonic, pe un deal şi departe de centru (eu apreciez că la vreo 5 km de port).

De intrat în oraş, am intrat bine şi ştiam că ne găsim undeva prin apropiere, dar după mai multe ture, ba în sus, ba în jos pe dealuri, n-am izbutit neam să dăm de stradă. Sigur, veţi zice că de ce n-avem GPS? Păi d’aia, că şoferul nu-l suportă, spune că îl enervează... :D Şi cum el e bossul...

Deci ne-am învârtit prin cartier preţ de vreo oră; am dat cu ochii de un Lidl, de o şcoală, de o biserică şi de nenumărate străzi cu denumiri scrise numai în greceşte... Sunt sigură că şi voi aţi avut la un moment dat problema asta, cu alfabetul lor unicat... :( Niciun taxi pe care să-l oprim pentru a-i cere şoferului să acţioneze, contra cost, desigur, în chip de antemergător, aşa cum am procedat prin alte oraşe ale Europei. Vreo 5-6 persoane interpelate, cu printul de confirmare a rezervării vârât sub nas, au dat din umeri; nu ştiau, nu auziseră de strada Sinopis. Ce mai la deal, la vale, eram în pragul disperării! :((

Într-un târziu am trecut din nou printr-o intersecţie (ne învârteam în cerc, după cum cred că aţi ghicit deja =)) ) şi ne-am pomenit strigaţi de o doamnă ieşită pe balconul unei vile, doamnă pe care o întrebaserăm deja dacă ştie pe unde este strada şi primiserăm un răspuns negativ. Lângă ea se afla un tânăr (fiul, presupun) cu un telefon în mână pe care (iarăşi presupun) că avea afişată harta google. El ne-a direcţionat: prima la dreapta şi a doua la stânga. Ne aflam, evident, la o aruncătură de băţ de hotel.

Of, neapărat trebuie să mă pun la punct cu tehnologia... :D

Hotelul

Aşa după cum vă ziceam, Blue View Apartments e cocoţat pe un deal şi stă aşa, într-o rână, lăbărţat pe două străzi aproape lipsite de trafic, aşa încât poţi lăsa maşina fără probleme drept în faţă.

Sunt două corpuri de clădiri, ambele cu două etaje şi zugrăvite în nuanţe de mov şi gri, care se regăsesc şi la interior. Intrarea în apartamente se face pe scări exterioare iar nouă ne-a fost repartizată o reşedinţă temporară la etajul doi, cu vedere spre mare. Ura!

Deşi pe site e precizat ca număr de apartamente 5, bănuiesc că în fapt sunt mai multe şi de diverse feluri: cu unul sau două dormitoare, cu vedere spre mare ori „spre munte”. Iar preţurile diferă de la caz la caz. Cred însă că toate au chicinetă şi sunt extrem de spaţioase şi mobilate într-un stil modern – probabil că hotelul a fost dat în funcţiune de curând.

Marele inconvenient este depărtarea de centru, de port şi de plajă. Pentru a ajunge la cetate noi am apelat la recepţioneră (au un birou la parter dar nu ştiu dacă e deschis non-stop), care ne-a chemat un taxi; am plătit 6 euro cursa şi la fel am procedat şi la întoarcere.

Apartamentul

Ceea ce m-a frapat la apartament este dimensiunea (65 mp) şi mobilierul modern, într-o combinaţie coloristică de verde-lămâie, mov şi gri care, dacă te iei după descrierea din textul meu, sună uşor psihedelică =)) , însă dacă o vezi cu propriii ochi ţi se pare doar un pic prea îndrăzneaţă...

Apartamentul are un living cu bucătărie deschisă care ocupă mare parte din spaţiu. În porţiunea destinată relaxării sunt două canapele, o măsuţă joasă, etajere cu câteva obiecte decorative şi un televizor cu ecran plat şi diagonală mare. Bucătăria cuprinde dulapuri, aragaz cu patru ochiuri şi cuptor, un frigider mare, o maşină de făcut cafea, suficiente ustensile (o tigaie, o oală, un ibric etc.), căni, ceşti, pahare, veselă, tacâmuri, precum şi detergent şi bureţi de vase. Noi nu am folosit-o decât pentru micul dejun, aşa că n-am studiat problema cu prea mare aplicaţie. Există şi o tejghea înaltă, gen bar, cu scaunele aferente, pe care am refuzat cu îndârjire să mă caţăr, de frică să nu mă mai pot da jos. =)) Camera de zi/bucătăria nu are, în schimb, o masă ca toate mesele, la care să mănânci, ideea fiind să o utilizezi pe cea de pe terasă. Dar ce te faci dacă plouă, aşa cum am păţit noi a doua zi dimineaţa?!! Răspuns: înfuleci cocoşat peste măsuţa din living, ca să-ţi stea sandvişul în gât... :D

Cele două dormitoare, cu dimensiuni de circa 12 mp fiecare, conţin un pat matrimonial cu saltele bune, şifonier şi etajere. Unul din ele are şi un mic balcon cu vedere spre spatele clădirii, pe care am găsit un uscător de rufe, semn că hotelul se adresează şi celor veniţi să-şi petreacă vacanţa la Kavală la plajă.

Baia, foarte încăpătoare şi ea, avea o cabină de duş, vas de toaletă şi chiuvetă de dimensiuni convenabile şi punea la bătaie uscător de păr, hârtie igienică şi câte patru săpunele şi şamponele.

Dar cea mai mare satisfacţie am avut-o cu terasa: dacă vă veţi uita pe booking, veţi vedea că imaginea mare de pe site este cea de pe terasa noastră, cu vedere parţială la mare. Patru scaune şi o masă (de data aceasta una cumsecade, deşi cu blat din sticlă) constituiau moblierul, şi de el ne-am prevalat cu deliciu la o şuetă prelungită seara, după ce ne-am întors din plimbarea prin Kavala şi am luat cina la o tavernă. În lateral, dealul împădurit, iar peste acoperişuri priveliştea Kavalei, oraşul aşezat în trepte dispuse ca într-un amfiteatru natural, cu Marea Egee sclipind în lumina puternică a soarelui (sau lunii), îţi taie pur şi simplu răsuflarea. Deci da, pot depune mărturie: cu adevărat, panorama era albastră!

Din păcate, peste noapte a plouat şi dimineaţa am stat pe terasă doar atât cât să fac câteva poze cu incendiul din insula de vizavi, Thassosul atât de iubit de o mulţime de AFA-işti. :(

Alte câteva precizări utile: la uşi erau plase contra ţânţarilor şi am beneficiat de internet de bună viteză (verificat) şi de aer condiţionat (pe care n-am avut de ce să-l folosim). Nici la televizor nu am avut timp să ne uităm, aşa că nu vă pot spune ce şi câte canale aveau. Ca un ultim amănunt, am găsit o curăţenie impecabilă, o mulţime de prosoape mai mari şi mai mici, precum şi tot feluri de perne şi perniţe de rezervă. Iar interacţiunea cu recepţionera, care vorbea o engleză acceptabilă, a fost şi ea bună, deşi scurtă şi limitată la venire la înmânarea cheii (factură nu ne-a dat!), apoi la apelarea unei companii de taxiuri, iar la plecare la un schimb de amabilităţi.

Concluzii şi recomandări

Blue View Apartments reprezintă o alegere bună atât pentru cei aflaţi în tranzit, cât şi pentru turiştii veniţi la Kavala pentru un sejur mai lung, asta în cazul în care nu vă deranjează folosirea zilnică a maşinii pentru cumpărături (există un Lidl în apropiere, aşa cum am amintit deja), mers la plajă ori pentru vizitarea oraşului şi a împrejurimilor.

Şi încă ceva: apartamentele cu două dormitoare sunt absolut OK inclusiv pentru familiile cu copii, şi asta mulţumită canapelelor din living. De altfel, în apartamentul de lângă noi au stat două astfel de familii de români, fiecare cu un copil adolescent, şi ne-am întreţinut un picuţ cu părinţii „peste gard”, adică de pe terase. Da, dar a noastră era cu vedere la mare. Sâc! ;)

---

VIZUALIZĂRI: 2323 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI