500 de ani de istorie - Manastirea Varbila

TIPĂREȘTE

Cum am ajuns sa vizitam Manastirea Vărbila? Cred ca este simplu, am cautat ceva in zona Ploiesti-Targoviste si ne-a aparut si aceasta manastire cu vreo 2 zile inainte sa facem calatoria, astfel incat din nefericire nu am apucat sa citesc nimic, ma gandeam ca o fi vreo manastire veche, interesanta si cam atat poate (o sa vedeti ca o sa mai am o surpriza despre obiective peste care am dat accidental). Ideea este ca aceasta manastire este doar la cativa km de Conacul Bellu, astfel incat daca mergeti acolo puteti ajuge foarte usor la aceasta manastire. Deci plecand de la conacul Bellu am plecat spre Manastirea Vărbila. Pe Google maps eu nu am gasit-o, ma ducea in alta parte.

Coordonate GPS: 45.0474854,26.1934376

Ne-am lamurit si cum ajungem acum sa vedem ce-am facut acolo. Dupa ce am lasat masina sub un pom, am trecut peste un podet si am intrat pe sub turnul clopotnitei. Totul in jur este alb si se vede ca in acele locuri inca se lucreaza. In momentul in care am intrat acolo ne-a abordat o doamna care vazandu-ne a coborat din turnul clopotnitei daca vrem sa vizitam. Cum raspunsul nostrum a fost afirmativ ne-a indemnat sa o urmam. Acum incercati sa va imaginati ca sunteti poftiti sa urmati o doamna imbracata modest si cam straniu, cu sort (si l-a dat jos) si o palarie de pai pe cap si avand in picioare doar sosete flausate (la 30 de grade afara) care erau verzi de la iarba proaspat cosita. Misterul l-a lamurit tot dansa (fara sa fi citit ceva pe fata noastra), ne-a spus “Eu sunt muzeograful, dar facem tot ce este nevoie aici”.

Ce a urmat? una dintre cele mai frumoase experiente petrecute la o manastire, pentru ca eram total nepregatita pentru ce aveam sa aflu, pentru ca era una dintre acele manastiri non-comerciale (sa-mi fie iertata pacatosenia insa la multe dintre manastirile foarte cunoscute lucrurile au devenit prea comerciale) unde am aflat foarte multe.

Ca o mica pagina de istorie sa spunem cate ceva despre aceasta manastire care poarta hramul “Adormirea Maicii Domnului”. O pisanie ii mentioneaza ca si ctitori ai acestei manastiri de jupan Dragomir, jupan Thoma (sau Toma) ban si jupan Cracea in jurul anului 1530. Doi dintre ctitori insa au fost omorati din ordinal domnitorului Radu Paisie (bunicul lui Mihai Viteazul).

Pana in 1653 nu se mai gaseste nimic scris despre ctitorii acestei manastiri, insa aflam cate ceva despre cei care au ajutat la refacerea acestei manastiri in acei ani, unul dintre ei fiind si Pana Filipescu, conducator al Divanului Domnesc (cu Pana Filipescu ne vom intalni mai tarziu).

La inceputul secolului XIX avem o a doua pisanie in care apare ca si restaurator ca sa spunem asa al acestui loc, parintele egumen Paisie, care a infrumusetat locul zugravind manastirea, a adaugat zidul, si a stabilit hramul ca fiind cel cunoscut astazi.

De fapt (si asta o sa vedeti printre primele poze) la intrarea in Manastire sunt puse niste hartii plastificate care prezinta cronologic istoria acestui lacas si aici o sa descoperiti niste date interesante:

- 1510 – prima zidire a Manastirii Vărbila

- 17 octombrie 1600 – Mihai Viteazul se roaga aici inaintea bataliei pentru apararea Ploiestilor si sunt mentionate in arhivele istorice vorbele scrise la acea data generalului Basta:

"Chiar daca ar fi sa pierd totul nu vreau sa imi pierd sufletul prin tradarea crestinitatii"

- 1731 – Vărbila este inchinata la Muntele Sinai

- 1802,1940,1977 – trei mari cutremure care afecteaza serios acest lacas

- 1864 – secularizarea averilor manastiresti

- 1884 – transformarea lacasului in biserica de mir

- 1907 – vizitarea acestui lacas de Nicolae Iorga care pledeaza pentru refacerea acestuia.

Mai vreau sa mentionez ca preotul acestui lacas se numeste Ditu Gheorghe, o persoana de toata isprava, preot aici din 1984 si care s-a luptat mult pentru refacerea acestui loc astfel ca prin obtinerea in 2008 de fonduri europene sa reuseasca in acest fel sa pastreze vie o comoara.

Revenind insa la cele vizitate, insotiti de doamna muzeograf am intrat intr-o incapere transformata in muzeu unde istoria incepea in urma cu sute de ani si unde erau expuse marturii ale vremurilor, icoane, sfesnice, usi de altar, carti foarte vechi, povestindu-ne o multime de lucruri interesante, multe dintre ele fiind pastrate in dulapuri foarte frumos sculptate daruite de enoriasi.

Am vazut si colaje cu poze ale Manastirii inainte, in timpul si dupa refacere, chiar daca aceasta nu este finalizata in totalitate.

Am trecut mai apoi printr-o sala destinata intalnirilor bisericesti si am urcat spre camerele care urmeaza a fi destinate ca si chilii daca aici vor veni din nou calugari sau celor ce vor un loc de tihna mai in liniste.

Astfel ca la etaj asa cum o sa vedeti si in poze, pe un culoar lung si lat sunt camera dotate cu un minim necesar, un pat cu doua mici noptiere, un dulap de haine, doua scaune, o masa si televizor (cu un singur post, Trinitas) iar pe hol sunt 2 toalete una de femei si una de barbati.

Am coborat mai apoi in beci si daca va imaginati un fel de beci micut, umed si intunecat, plin de plase de paianjeni aflati ca este total eronat. In primul rand am fost socati sa aflam ca beciurile au fost construite si ele in jurul lui 1530 iar pozele va vor lamuri.

Beciul este refacut astfel incat si aici vom avea un muzeu in care sunt adapostite pisanii, pietre funerare, clopote vechi si diverse alte obiecte.

Iesim si asteptam sa se termine slujba ca sa putem face ceva poze si in interiorul bisericii, pana atunci o admiram pe dinafara si observam (o sa vedeti asta in poze) cum din loc in loc albul zugravelii este “spart” de portiuni pastrate din vechea zugraveala.

Intram in pridvor si aici observam pe pereti istoria acestui loc si vorbe asternute pe hartie pentru enoriasi astfel incat dupa ce le citesti sa cugeti la ele.

Astfel avem “Decalogul tacerii” si “Fa-ti timp” si dupa ce le citesti nu poti sa nu incerci ca macar ceva vreme sa respecti ce este scris acolo. Pana in present nu am vazut intr-un alt lacas de cult aceste vorbe poate ca or mai exista si prin alte parti, dare le merita toata atentia.

Am fost invitati sa ne semnam si in cartea de onoare a bisericii si ni s-a explicat ca asa este dusa istoria mai departe si ca au deja 2 volume mari semnate si chiar cu un aspect de care erau bucurosi, prima semnatura era a unui cetatean strain (nu mai stiu daca suedez sau nu).

Pana sa intram in biserica am mai facut cateva poze si am intrebat si noi (Deh, din experienta locurilor deja vizitate) daca ar trebui sa platim o taxa ceva pentru tot cene-a fost prezentat si raspunsul a fost ca nu, insa daca vrem sa dam ceva pentru manastire este o cutie in biserica in care putem lasa ceva. Va dati seama ca am facut-o cu tot dragul.

Am intrat si in biserica unde sub covoare erau pietre funerare si care ne-au fost aratate, in timpul slujbelor ele fiind insa acoperite.

Am facut si aici poze si in final am schimbat chiar si cateva vorbe cu preotul Ditu spunandu-i ca vom duce vorba mai departe despre acest loc, deoarece lucrarile nu sunt inca finalizate iar de bani inca este nevoie.

Am mai facut cateva poze in curte fotografiind turnul clopotnita dar si bustul lui Mihai Viteazul care pare ca vegheaza in continuare acest loc.

Va invit cu tot dragul sa treceti si pe acolo, nu sunt mai mult de 15 km de Ploiesti sau daca mergeti pe Urlati sunt cam 5-6 km intre Conacul Bellu si Manastirea Vărbila.

Iar eu mai departe imi voi continua povestile cu doua obiective vizitate pentru ca ne-au iesit in drum spre norocul meu.

---

VIZUALIZĂRI: 5170 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI