Plimbare pe străzile orașului Râmnicu Vâlcea - 2016

TIPĂREȘTE

Venind dinspre Sibiu, într-o zi caldă de început de toamnă, ne-am decis să ne oprim vreo 2-3 ore în orașul de pe malul Oltului – Râmnicu Vâlcea.

Marele istoric Nicolae Iorga scrie despre starea orașului așa cum l-a găsit el în călătoriile de la începutul secolului al XX-lea: E Râmnicul. Când ai intrat în el, plin de fum și de praf, rămâi uimit. Ai plăcerea de a te găsi într-un juvaier de orășel, într-una din cele mai curate așezări urbane din toată România. Trăsura merge pe un drum bine pietruit și pe care vântul nu ridică nimic. Poate a plouat? Nu, e stropit, înțelegeți bine: stropit. Și aflu că aici, în Râmnicul Vâlcii, se stropește tot și totdeauna. O minuni ale apei și ale Noului Severin. ! Și nu-s maidanuri, nici bordeie, ci case curate, ce se înfrățesc bine între ele, frumoase case gospodărești, foarte de aproape îngrijite. Autoritățile au clădiri de gust, pe care nu le îngăduie să se murdărească, necum să se dărâme, ca în atâtea alte locuri. Arborii cresc din belșug aici ca și în luncă: drepți, mândri, dând o impresie de viață sănătoasă, liberă.

Înclin să dau dreptate cărturarului român, plimbarea prin Râmnicu Vâlcea dându-mi ocazia să văd o parte din frumoasele clădiri vechi, fie reședințe particulare, fie localuri de cultură, instituții ale statului sau biserici. Deși politica diverselor regimuri politice și nemilosul timp și-au pus amprenta pe trama stradală și pe existența unor clădiri, orașul Râmnicu Vâlcea continuă să ofere exemplare deosebite de arhitectură și colțuri pitorești celor interesați să le descopere.

După ce am reușit să lăsăm autoturismul pe o stradă laterală (Regina Maria) am pornit la pas spre centrul orașului. Încă sunt lucrări în desfășurare în acest perimetru central, accesul auto este interzis pe anumite străzi. Prima oprire am făcut-o în Parcul Mircea cel Bătrân, amenajat de Primărie la începutul secolului al XX-lea pe locul fostei grădini a boierilor Socoteanu. Statuia marelui domnitor, operă a maestrului Ion Irimescu, domină intrarea în parc; în spatele ei o fântână arteziană aruncă stropi zglobii în aer. În mijlocul parcului se află un conac extins, al cărui nucleu a fost ridicat de boierii Socoteanu în secolul al XVIII-lea, apoi a fost preluat prin alianță de familia Lahovari. Aici Primăria orașului își va desfășura activitatea câteva zeci de ani, azi copiii fiind stăpânii clădirii – e sediul Palatului Copiilor. Copaci înalți și bătrâni amintesc de vechimea acestui parc; statui dedicate lui I. G. Duca și George Țărnea sunt amplasate pe spațiul verde. Un panou turistic ne arată documentul primei atestări documentare a orașului Râmnicu Vâlcea (1388) și apartenența acestuia lui Mircea cel Bătrân.

Ieșim în b-dul Tudor Vladimirescu, observăm turnul înalt al cărui ultim etaj se termină cu o logie – e clădirea Prefecturii și a Consiliului Județean. Vis-a-vis de ea se află clădiri istorice: Poșta Veche (datată 1909 – același an în care Primăria reamenajează zona parcului) la care am apreciat arhitectura și fațada din cărămidă roșie aparentă, și biserica „Buna Vestire” – o siluetă albă „colorată” de pictura icoanei hramului de pe fațadă. Tot aici se află și complexul hotelier Alutus (restaurant, grădină de vară, hotel) - din păcate închis, deși potențial cred că ar exista.

Mai multe panouri turistice cu harta orașului ne ajută să ne orientăm prin urbea râmniceană. Accedem în Calea lui Traian, un fel de coloană vertebrală a orașului și ne apare în față frumoasa panoramă a fântânilor arteziene din Scuarul Revoluției încheiat un pic mai sus cu Monumentul Independenței, situat la poalele Dealului Capela. Admirăm jeturile de apă și „râul” ce se scurge în trepte, curs de apă mărginit de impozanta clădire a Palatului de Justiție, monument istoric ce impresionează prin fațada aidoma unui templu grecesc.

O luăm ușor la picior spre dreapta, ajungem la Biserica „Toți Sfinții”, intrăm în curte și admirăm construcția religioasă de secol al XVIII-lea, pe fațada căruia ne atrage atenția icoana hramului - un medalion uriaș în culori vii (vezi articolul lui @mireille: vezi impresii), dar și pictura din pridvor, ancadramentul ușii și pisania. La câteva zeci de metri mai încolo, străjuită de tunuri, este clădirea Muzeului de istorie Vâlcea, încadrată tot în categoria monumentelor istorice. Nu ne oprim pentru o vizită, rămâne pe altădată. Urmează un cvartal de blocuri de joasă înălțime cu o arhitectură reușită; piațeta din fața lui e denumită Scuarul Mitropolit Bartolomeu Anania – nu văd nici o statuie dedicată prelatului, în schimb aici se află bustul lui Grigore Procopiu, avocat și senator de Vâlcea.

Înaintăm voinicește pe Calea lui Traian și ajungem la Colegiul Național Alexandru Lahovari, cunoscută unitate de învățământ, găzduită într-o clădire istorică cu mai multe aripi. De aici urcăm prin fața bustului împăratului roman Traian pe Aleea Castanilor spre Arhiepiscopia Râmnicului (vezi impresii), de a cărei amplasare, aspect și liniște ne bucurăm câteva zeci de minute.

După vizita la Arhiepiscopie pornim înapoi spre centru, de data aceasta pe strada Carol I, depășind o altă mare unitate de învățământ: Colegiul Național Mircea cel Bătrân – o clădire impunătoare care reproduce stilul brâncovenesc. După un șir de blocuri joase încep din nou clădirile cu valoare istorică, privirea ni se oprește pe Muzeul de artă „Casa Simian” (descris de asemenea de @mireille aici: vezi impresii) – iedera îmbracă casa albă cu ferestre gotice, felurite însemne se zăresc pe fațadă, casa e o bijuterie arhitecturală. Peste drum vedem în schimb o bijuterie culturală: Biblioteca Județeană „Antim Ivireanul” – tezaur adunat într-o construcție modernă din beton și sticlă (am înțeles că vitraliul din cupola centrală e deosebit).

Mai multe case de epocă, frumos decorat, ne însoțesc până la Statuia Independenței – monument închinat eroilor din Războiul de Independență și celor din Primul Război Mondial. E un adevărat complex monumental cu scări laterale, parapeți și flori, un mic spațiu verde în jurul personajului feminin; priveliștea ce se deschide de aici e frumoasă. De aici ajungem degrabă în strada Știrbei Vodă în apropierea unor centre comerciale; ne întoarcem spre strada Regina Maria pentru a recupera autoturismul ocolind mai multe zone închise datorită șantierelor deschise.

Mi-a plăcut plimbarea prin Râmnicu Vâlcea, am văzut multe clădiri frumoase, mi-au rămas de vizitat și alte zone ale orașului și câteva muzee. Nu ocoliți doar pe centură Râmnicu Vâlcea!

---

VIZUALIZĂRI: 2760 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI