Dolce Far Niente

TIPĂREȘTE

Prima si cea mai mare parte a concediului am petrecut-o in Viareggio (la hotelul San Francisco), localitate aflata la Marea Ligurica in N-V Toscanei, urmand sa stam ultimele doua nopti la Florenta. Am ales Viareggio pentru ca ne-am dorit sa mergem la plaja dar si sa vedem Toscana si Cinque Terre (despre care nu voi scrie in review deoarece nu se incadreaza la rubrica).

In majoritatea excursiilor am folosit trenul ca mijloc de transport, intr-o singura zi am inchiriat masina (~150 euro/24h cu toate asigurarile, drumuri foarte bune, cu multe indicatoare, insa am auzit ca pe autostrazi taxele sunt mari, noi am incercat sa le evitam). Cat despre tren, totul este bine pus la punct, mai sunt si intarzieri, dar de maxim 10 minute. Biletele se cumpara ori de la casele de bilete, ori de la niste aparate pe care majoritatea evita sa le foloseasca, insa nu este nimic complicat. Aveti grija ca unele aparate accepta doar plata cu cardul! De asemenea, inainte de a urca in tren, biletele se valideaza la niste statii aflate de cele mai multe ori in apropierea aparatelor de bilete.

Viareggio: statiune preferata mai mult de italieni, insa am intalnit si asatici, spanioli, americani sau nordici. Plaja cu nisip fin, lunga, lata, curata, ingrijita este 90% proprietatea restaurantelor de pe plaja (caz in care se plateste 20-30 euro/zi pentru un "set" alcatuit din umbrela, scaun de plaja si doua sezlonguri) sau a hotelurilor (clientii lor beneficiand de reduceri). Apa are adancime mica pana departe si nu este foarte curata, dimpotriva, multe alge si meduze. Totusi, unul din salvamarii de pe plaja ne-a spus ca asa este in iulie si august, in iunie ar fi mai curata. Plaja publica (pentru care nu se plateste) nu are sezlonguri sau umbrele, se sta pe prosop, cine vrea poate sa isi aduca umbrela proprie. Aceasta plaja se afla la marginea statiunii, in apropiere de urmatoarea statiune, Lido di Camaiore. Prin Viareggio se intalnesc foarte multi biciclisti carora soferii le acorda mai multa prioritate decat le acorda pietonilor; prin urmare, la trecerile de pietoni aveti grija cum traversati pentru ca masinile nu prea opresc.

Statiunea este foarte frumoasa, are un parc mare, multe restaurante, mai ales pe promenada (cu preturi nu foarte mici), strazi curate cu casute dragute si multa verdeata.

Majoritatea magazinelor de haine sunt italienesti cu preturi mari (o pereche de blugi de barbati basic-peste 150 euro); mai exista si magazine care se gasesc si in alte tari precum OVS si Alcott.

Am mancat inghetata foarte buna la Grom (vis-a-vis de Grand Hotel Royal) si la Viel. La pranz si seara am mancat de cateva ori in Viareggio. Recomandam Da Olivieri (servire rapida, mancare buna, angajati prietenosi) si Il Marc Antonio, nu recomandam Lo Squalo.

Pisa: am ajuns cu trenul la gara de unde am luat-o spre piata Vittorio Emauel al II-lea. De aici, majoritatea turistilor o iau pe Corso Italia (strada cu multe restaurante, magazine si gelaterii) ajungand la Arno (acelasi rau care trece prin Florenta). Luand-o spre stanga, ajungem la biserica Santa Maria della Spina (construita pentru a pastra un spin din coroana lui Hristos). Mai departe, am luat-o pe Via Roma, trecand pe langa gradina botanica si ajungand, intr-un final, in Piazza dei Miracoli, unde se afla celebrul turn, baptisteriul, cimitirul si catedrala. In fiecare din ele se intra contra cost. In aceasta piata am intalnit cei mai multi turisti, multi incercand sa surprinda cadre cu incercarile lor de a tine, impinge sau sprijini turnul. Ne-am intors la gara prin Piazza dei Cavalieri unde se afla Palazzo dei Cavalieri si Palazzo dell'Orologio (in care ase afla inchisoarea medievala a orasului).

Lucca: si aici gara a fost cea care ne-a intampinat inaintea acestui orasel cu stradute inguste si cu cladiri vechi dar bine pastrate. Ne-am oprit mai intai la domul din Lucca (cunoscut si sub numele de Chiesa di San Martino) construit in secolul XIII, in timp ce campanila a fost constuita in 1060 ca turn de aparare. Am urcat in Torre de Guinigi (200 si ceva de trepte, se pot admira orasul si dealurile ce il inconjoara), fiind in drum spre Piazza dell'Anfiteatro (unde se afla pe vremuri amfiteatrul roman). Orasul Lucca este supranumit "Venetia fara apa", denumire care ii este datorata acestei piete, cred eu. Urmatoarea oprire a fost la Chiesa di San Michele in Foro construita in locul anticului for roman, descoperind mai incolo si Piazza Napoleone in drumul nostru de intoarcere la gara.

La San Gimignano am vrut sa ajungem in drumul nostru spre Siena, dar am inconjurat oraselul in cautarea unui loc de parcare, asa cum faceau toti din sirul de masini in care ne aflam. Ne-a placut ce am vazut din masina, San Gimignano se afla pe varful unui deal. Tot aici am auzit ca este gelateria cu cea mai buna inghetata din lume (gelateria Dondoli).

La Siena, nu am avut problema cu parcarea, am gasit usor loc. De la parcare, se poate urca pe jos, dar este si un tunel cu scari rulante, avand in vedere ca toate stradutele din Siena sunt mai mult sau mai putin abrupte. Capatul tunelului cu scari rulante este in apropiere de domul din Siena (care ni s-a parut mai spectaculos decat cel din Florenta). Coada pentru a vedea doar catedrala poate parea mare (exista o casa de bilete pentru a vedea si baptisteriul si muzeul domului la care coada este mai mica) dar merge repede, noi am asteptat in jur de 10-15 minute. Voi atasa poze din catedrala, cuvintele sunt de prisos. De la dom se merge timp de 5 minute pana la Piazza del Campo cu al ei Palazzo Publico (care se poate vizita-detine o colectie de picturi si fresce ce ilustreaza evenimentele care au condus la unificarea Italiei).

Florenta

Am stat in Oltrarno (la S de Arno), foarte aproape de Ponte Vecchio, asadar l-am strabatut de multe ori, aici se afla astazi numai magazine cu bijuterii din aur, in locul tabacariilor, fierariilor si macelariilor de alta data. Podul se continua cu Galeriile Uffizi (cele mai mari galerii de arta din lume-coada la bilete era pe masura). In Piazza della Signoria (carea a reprezentat centrul politicii florentine din secolul XIV) se afla Loggia dei Lanzi (se viziteaza gratis, aici se gasesc statui precum "Perseus" de Cellini sau "Rapirea Sabinelor" de Giambologna), Palazzo Vecchio (terminat in 1322, clopotul chema cetatenii la intalniri sau dadea alarma in caz de primejdie), dar si una din copiile statuii "David" a lui Michelangelo, fantana lui Neptun sau statuia marelui duce al Toscanei, Cosimo I. Aproape de Piazza della Signoria intalnim Piazza della Repubblica, construita pe locul Mercato Vecchio, care, la randul ei, era "precedata" de anticul for roman.

Domul din Florenta (sau Cattedrale di Santa Maria del Fiore) este al treilea cel mai mare din Italia (dupa cel din Vatican si cel de la Milano) asa ca aglomeratia se concentreaza in Piazza del Duomo. Pentru a vedea catedrala nu se plateste bilet, coada este mare, dar nu dureaza mai mult de 20 minute. Nu se primesc in catedrala oamenii care nu au genunchii si umerii acoperiti. Noi doream sa urcam in dom, insa biletele se iau cel mai bine cu o zi inainte, intrucat sunt limitate, lucru pe care noi nu l-am stiut. Am inteles ca urcusul in dom este ingust si abrupt, nerecomandat claustrofobilor. Pe Basilica di San Lorenzo si-a cheltuit familia Medici averea, fiind biserica parohiala a acesteia. Am vazut-o in interior, nu pot spune ca merita, mai bine ne rezumam doar la vizitarea catedralei Santa Maria del Fiore.

Mercato Centrale este deschis de la 10-12 dimineata in fiecare zi. La parter, sunt tarabe cu legume, fructe, mezeluri si muuulte dulciuri, toate fiind productie locala. La etajul 1, sunt diferite restaurante, acestea fiind deschise toata ziua.

Intr-o seara am urcat spre Piazzale Michelangelo de unde se vede tot orasul, asa cum il vedeti in toate pozele cand dati search pe google "Florenta".

Am ajuns si la Gradinile Boboli aflate in spatele Palatului Pitti, care nu ne-au lasat o impresie deosebita. Pentru as vedea gardinile se plateste un bilet de 10 euro in care sunt incluse si doua muzee din cadrul palatului Pitti, asadar nu se pot lua bilete numai pentru gradini.

In Florenta nu pot recomanda decat restaurantul Il Giglio sull'Arno (intamplator sau nu, proprietara e romanca, tot ea si gateste).

Ca o recomandare, care pentru unii poate parea evidenta, incercati sa nu mancati/sa cumparati suveniruri in apropiere de obiective turistice importante pentru ca diferentele de pret dintre un restaurant cu vedere la turnul din Pisa, spre exemplu, si unul aflat la 200 metri mai incolo sunt considerabile.

Vacanta in Italia ne-a prins bine, ne-am intors cu totii cu cateva kilograme in plus, dar si cu o stare de lene sa spunem, cunoscuta si ca sindromul "Dolce far niente" (placerea de a nu face nimic).

La cat mai multe vacante frumoase!

PS:Urmeaza sa pun si poze!

---

VIZUALIZĂRI: 2429 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI