Crucea Manafului - Cea mai mare cruce cioplita din tara

TIPĂREȘTE

Dupa cum v-am spus data trecuta, am plecat de la Naeni tinta spre Crucea Manafului despre care imi spusese un coleg de site ca s-ar afla in zona. Am citit legenda ei inainte si pentru ca mi-a placut, am zis ca trebuie sa o vedem mai ales ca nu faceam un ocol prea mare. Ne-a spus unchiul sa tinem drumul pina trecem de pod apoi sa facem la stinga. Acolo e indicator insa drumul pe care am cotit era de pamint si masina facea ca toate ala.

Am trecut pe linga un loc amenajat de cei ce au paminturi in zona, cu colibe pentru ei si animale si am tinut inainte printre vii. :D Mortii erau in injuraturile din gind ale sotului meu, care mi-a reprosat ca in ziua aia l-am bagat numai prin hirtoape, insa i-am zimbit frumos cum numai eu stiu, m-am facut ca ploua si nu ii aud vaietele despre cum strica el masina p'acolo. Numai ca cerul s-a facut ca ploua la propriu si imediat au inceput sa curga picuri mai de ploaie. Sa se vada vreo cruce, neam! De data asta vazusem poze pe net si stiiam cam ce trebuie sa apara in fata noastra. Nu stiu cit am mers, vreo 2-3 km... pina cind, in mijlocul maracinilor si ciulinilor s-au itit citeva coloane de piatra. Daca ajungi in dreptul ei nu iti dai seama ca e cruce, trebuie sa dai inapoi pina o prinzi in toata forma.

Sotul opreste masina cu o frina brusca si imi zice "da-te jos si fa-ti poze! / ma dau, dar sa iau si borseta cu banii ca tu esti in stare sa ma lasi pe aici! " Nu m-a lasat dar cum ploua... n-am facut prea multe poze ca nici nu aveam la ce.

Si acum sa va zic legenda :

Acum vreo 170 de ani, pe vremea domnitorului Bibescu, un turc tinar ce trecea cu o caravana sa isi vinda marfurile, a fost apucat frigurile prin zona Buzaului si a gasit gasit o familie in Greceanca, familie care l-a ingrijit si unde a stat in gazda pina in primavara cind caravana lui s-ar fi intors de prin Moldova. In timpul iernii, fetele se adunau in claca pentru a toarce lina sau a coase pe la casele rudelor. Astfel ca in casa in care era gazduit turcul, a venit si Maria, fata preotului Cirjan, si de care turcul s-a indragostit atit de tare incit s-a hotarit sa se boteze si sa treaca la religia crestina, astfel ca a primit numele de Gheorghe. S-au casatorit in 1844 si impreuna si-au deschis un han la Drumul Mare pentru ca turcul avea comertul in singe.

Preotul, tatal fetei, a fost atit de amarit incit nu i-a putut ierta aceasta fapta si a cerut ajutorul fiului sau ca sa ridice o cruce pe marginea drumului, doi ani mai tirziu.

Primul copil al Mariei si al turcului Gheorghe, a fost o fetita care a murit la citeva luni dupa nastere, moment in care preotul s-a impacat cu fata si ginerele sau iar in memoria Dobrei, fetita decedata, turcul a ridicat un baldachin pe cei patru stilpi ce inconjurau crucea asa cum era traditia in Anatolia. Pe acest baldacihin erau cioplite imagini din cele doua religii, musulmana si crestina. Una din pietre inca mai exita deasupra celor 2 stilpi, alta cica ar fi cazuta in buruieni. Eu nu am vazut-o.

Aceasta cruce a fost cioplita intr-o singura piatra si este cea mai mare din tara noastra. Are 6 tone si o inaltime de 2,4 metri. Pentru transportul ei s-a taiat cel mai mare stejar din padure, iar crucea a fost asezata pe crengile copacului. Trunchiului i se atasau doua roti cioplite in lemn si lasate citeva zile sa se imbibe in pacura, apoi acestui atelaj i-au fost adaugate 8 perechi de boi (conform spuselor unchiului meu) sau 16 perechi de boi asa cum zice internetul.

O alta poveste sune ca aceasta cruce a fost ridicata pe locul unde turcul Manaf a avut hanul sau ca acesta si-ar fi ingropat la radacina niste comori. Unii, mai tirziu, vrind sa sape dupa comori, cica au fugit cind au vazut ca stilpii se inclina si unul dintre baldachine a cazut.

Dupa ce am trecut de cruce, mai in fata am intilnit o fintina liga care mai erau doua cruci din piatra, dar mult mai mici. Nu se afla nici un indicator in zona, atit la Crucea Manafului cit si la celelalte. Fintina exista de pe vremea Hanului si din ea se adapau cei ce opreau sa isi traga suflarea in incinta acelui han.

Acum, ca a fost acolo, daca ma intrebati, nu m-as mai duce special. Doar daca sinteti in zona, puteti face un popas, altfel, va uitati la pozele mele si va trece. :)

daca autoritatile ar amenaja terenul in jurul crucii, ar fi foarte bine, altfel, buruienile o sa creasca atit de mari incit in scurt timp doar localnicii ar mai putea da de ea.

---

VIZUALIZĂRI: 1829 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI