La Sovata, drumeție către Schitul ”14 Cruci”

TIPĂREȘTE

Pot spune deja că stațiunea Sovata a devenit una dintre destinațiile noastre preferate de vacanță. Anul trecut am petrecut acolo un minisejur foarte frumos, iar în acest an am revenit pentru trei zile la Sovata. Am avut noroc de vreme călduroasă astfel că nu am stat prea mult timp în cameră, fiind mai tot timpul plecați la ștrandul lacului Ursu pentru bălăceală, la plimbare prin Sovata sau prin împrejurimi.

În acest articol vreau să prezint un traseu frumos pe care noi l-am străbătut la Sovata; pe un deal aflat în apropierea stațiunii există Schitul ”14 Cruci”, un lăcaș de cult care poate fi observat de oricine străbate șoseaua dintre Praid și Sovata. Pe această direcție de mers, schitul se vede în partea dreaptă, fiind ușor de recunoscut după cele 14 cruci înșirate în fața schitului, vizibile din depărtare.

Există o legendă interesantă referitoare la acest lăcaș de cult. Conform acesteia, ”în urmă cu mult timp acolo a trăit un pustnic care a ridicat capela respectivă. Acel pustnic suferea mult din cauza singurătății. Zi după zi se ruga la Dumnezeu să-l scape de singurătate și atunci când a împlinit 70 de ani a găsit la ușa capelei sale un coșuleț în care se aflau doi prunci. Pustnicul i-a adoptat cu mare bucurie și s-a mai rugat Domnului să-i mai dea atâta viață câtă va fi nevoie pentru a-i crește pe copii și pentru a-i vedea capabili să se descurce în lume. Pentru fiecare an de viață în plus din acel moment, pustnicul a promis să ridice câte o cruce în fața schitului său. După ce au trecut 14 ani, copiii s-au angajat ucenici la un meșteșugar, moment în care pustnicul a închis ochii pentru totdeauna. ”

Legenda de mai sus (ca de altfel oricare altă legendă) oferă o explicație imaginară pentru un fapt real, respectiv existența vechii capele; sau, cine știe, poate că lucrurile chiar așa au stat și cei doi copii vor mai fi revenit la un moment dat pe aceste meleaguri pentru a-și plânge părintele.

Știam că intrarea pe traseul către schit se face de pe strada Cerbului din Sovata, așa că după masa de prânz ne-am hotărât să plecăm la plimbare. În stațiune era deja foarte cald, însă aflasem de pe internet că traseul înseamnă în marea lui parte o plimbare relaxantă prin pădure. Înarmați cu un rucsac în care aveam două sticluțe cu apă și câteva ronțăieli pentru cel mic, am pornit către schit de pe strada Vulturului (chiar de lângă hotelul Hefaistos, adica zona unde am avut cazare).

În câteva minute am ajuns la intersecția cu strada Cerbului, unde am întâlnit primul indicator spre 14 Cruci. Încântați că suntem pe drumul cel bun, am avansat printre casele din zonă și am ajuns la marginea pădurii, de unde pornește pe stânga o cărare largă; pe un stâlp de beton am văzut un alt indicator, respectiv o imagine a schitului cu denumirea scrisă în română, maghiară și engleză. Cărarea din pădure este de fapt un drum pietruit pe care am urcat agale preț de vreo 20 de minute, admirând copacii falnici din jurul nostru și bucurându-ne de aerul răcoros al pădurii. Din loc în loc am observat pe copaci un marcaj care s-a tot repetat, iar noi am dedus că acesta ar fi marcajul pentru acest traseu (este vorba despre un cerc albastru în mijloc cu marginea albă). La un moment dat am ieșit din pădure într-o poiană largă, loc în care este amenajată o fermă unde sunt crescuți mai mulți cai frumoși. Preț de câteva minute am admirat căluții, apoi am ajuns într-un punct de unde se deschide o priveliște superbă asupra localității Sovata și asupra împrejurimilor sale.

Nemaifiind copaci nu am mai văzut nici vreun marcaj, însă am întrebat un bărbat care trebăluia pe la fermă și ne-a indicat o cărare spre stânga ce urca printre tufișurile de pe coasta dealului. Pe această porțiune urcușul a fost ceva mai abrupt decât în pădure, însă am ajuns pe coamă unde ne-am așezat pe iarbă la umbra copacilor. Din acest loc se deschid priveliști atât către Sovata și către cărarea pe care am urmat-o noi până aici, dar și spre valea de pe partea opusă, pe unde șerpuiește strada Stâna de Vale.

Marcajul a reapărut odată cu pâlcul de copaci din dreapta și după vreo două minute am zărit acoperișul micuței capele. Am urcat agale către obiectivul nostru și am studiat din exterior micuța capelă: ridicată pe zid și cu acoperișul refăcut, capela are o turlă de lemn și un pridvor acoperit având forma unui triunghi care protejează intrarea. Nu am putut intra în această capelă, însă numai grilajul metalic era închis cu lacăt, nu și ușa, fapt ce ne-a permis să aruncăm o privire înăuntru. Interiorul este modest, sunt câteva bănci de lemn așezate de o parte și de alta, iar în față se află un altar micuț unde se evidențiază reprezentarea lui Iisus răstignit pe cruce. În pridvor am văzut afișate cele 10 porunci și rugăciunea Tatăl Nostru în limba română, dar și rugăciuni (probabil) în limba maghiară.

Un alt amănunt este reprezentat de o inscripție aflată în exterior pe partea superioară a turlei, respectiv 1888, probabil anul în care a fost ridicat acest lăcaș de cult.

Din fața capelei coboară pe pantă cele 14 cruci, amplasate la distanță egală unele de altele. Înalte cam cât un stat de om, crucile sunt destul de recente, fiind înfipte în mici fundații de beton. Am citit undeva că niște cruci mai vechi au fost înlocuite cu actualele cruci în urmă cu vreo câțiva ani.

Schitul este interesant, mai ales prin legenda țesută în jurul lui și prin faptul că este mai greu accesibil decât alte biserici la care se poate ajunge cu mașina, iar priveliștea care se deschide de jur-împrejur este grozavă. Merită să parcurgeți acest traseu dacă ajungeți la Sovata și vă permite timpul, este o drumeție relativ ușoară chiar și pentru copii ceva mai mici decât al nostru. Din locul de unde am pornit noi (de pe strada Vulturului) am făcut aproximativ o oră până la schit, mers lejer și cu vreo două pauze mici pentru odihnă sau fotografii.

Buun, am prezentat schitul, să vă spun acum câteva lucruri despre drumul de întoarcere! Varianta cea mai la îndemână era evident să ne întoarcem pe unde am venit. Noi însă am văzut o cărare care continua pe coama dealului, în direcția opusă schitului. Această cărare șerpuia printre tufișuri și se îndrepta către zona în care este amplasat un releu, vizibil chiar și din stațiunea Sovata. Deși nu știam dacă respectiva potecă ne va conduce înapoi către stațiune, ne-am hotărât să o urmăm și să ne întoarcem la un moment dat dacă vom considera că nu mergem într-o direcție corectă.

Am tot urcat pe cărare și am ajuns lângă un bolovan pe care am remarcat același marcaj ca pe traseul spre Schitul ”14 Cruci”. Ne-am dat seama atunci că această potecă reprezintă o altă variantă de a ajunge la schit, așadar cărarea trebuie să ajungă undeva și nu se va înfunda. Am continuat traseul nostru (am mai făcut două pauze scurte, la dorința celui mic care obosise puțin) și am ajuns lângă releu; din acel moment cărarea a părăsit zona tufișurilor și a coborât încet prin pădure, iar acoperișurile unităților de cazare din Sovata se vedeau tot mai clar printre copacii din stânga.

Pas cu pas am ajuns la marginea pădurii, am trecut apoi de un alt pâlc de copaci și am intrat pe strada Câmpul mic din Sovata. Finalul acestui traseu a fost reprezentat de intersecția cu strada Trandafirilor, pe aici coborând în câteva minute către strada Vulturului (locul de unde plecasem spre Schitul ”14 Cruci”). La intersecția străzilor Trandafirilor și Câmpul mic există un alt indicator către 14 Cruci, așadar se poate intra pe traseu și în acest punct.

Astfel, fără să ne propunem de la început asta, am reușit să abordăm întregul traseu către 14 Cruci, identificând și o a doua cale de acces spre schit (cărarea pe unde ne-am întors la Sovata). Întregul traseu parcurs de noi a durat puțin peste două ore și jumătate, mers lejer și cu mai multe pauze scurte. Pentru cei care vizitează Sovata și care doresc o drumeție prin natură, noi recomandăm acest traseu.

Alte posibilități de petrecere într-un mod plăcut a timpului liber în stațiunea Sovata (cele pe care le-am ”testat” în acest sejur):

-plajă și baie la ștrandul lacului Ursu; am mers de două ori dimineața de la ora 10.00 și am plecat de fiecare dată aproape de ora 13.00 (în intervalul 13.00 – 15.00 era oricum pauză obligatorie la scăldat pentru ca stratul de apă dulce de la suprafață să se refacă). Tarife achitate: 25 lei/adult și 20 de lei pentru cel mic; nu am plătit șezlong, am preferat să stăm pe rogojina noastră în puținul timp petrecut pe ponton (șezlongul ar fi însemnat alți 20 de lei).

-plimbarea cu trenulețul-tractoraș prin stațiune; 18 lei în total (6 lei de persoană) pentru aproximativ 25 de minute de plimbare. Ne-a plăcut faptul că din trenuleț pot fi admirate multe construcții interesante, pe care oricum le-am studiat și în plimbările de seară pe jos.

-la pas pe strada Trandafirilor; este aglomerație seara și există numeroase terase, vânzători de suveniruri, dar și câteva tarabe de unde se pot cumpăra gustoșii kurtos kalacs, vată de zahăr sau langoșii (îi prefer pe cei cu cașcaval sau cu sare).

Poate că ar mai fi multe de adăugat; eu însă mă opresc aici, vă recomand să vizitați Sovata și să găsiți poate câteva ore libere pentru o drumeție lejeră către Schitul ”14 Cruci”!

Călătorii plăcute tuturor!

---

VIZUALIZĂRI: 14295 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI