Egipul trebuie vazut si simtit / Informatii ce se vor a fi utile

TIPĂREȘTE

Review-ul acesta descrie prima parte a circuitului in Egipt si sper ca veti gasi informatii utile pentru viitoare dvs excursie in aceasta tara.

Al II-lea review va prezenta impresiile de pe vasul de croaziera Emilio 5* cu care ne-am plimbat pe Nil timp de 4 zile, de la Aswan la Luxor.

Al III-lea review va prezenta hotelul Oasis 4* din Cairo

In perioada 4-11 iulie 2007, cu rucsacul in spate am plecat singura intr-un circuit in Egipt, organizat de o agentie din Romania. Plecarea trebuia sa fie undeva catre miezul noptii dar din cauza companiei aeriene Air Cairo s-a intarziat mai multe ore astfel ca am ajuns in Hurghada pe la 5 dimineata. Pe aeroportul din Hurghada am avut un soc cand stand la coada pentru verificarea pasapoartelor si punerea vizei de intrare, desi era randul meu, “domnul” de la ghiseul mi-a zis sa raman pe loc si sa vina cu pasaportul barbatul care era la rand, in spatele meu. Abia dupa ce i s-a pus viza barbatului singur, iar in urma mea era o familie intreaga si nu un singur barbat mi-a venit si mie randul. Pe parcursul excursiei am aflat (nu mi s-a intamplat) ca daca o femeie este intr-un magazin la cumparaturi si intra un barbat, atunci vanzatorul va lasa comanda femeii si va servi prima data barbatul. Nu conteaza ca esti turista sau localnica! Barbatii sunt serviti primii.

La hotelul de 3* din Hurghada am stat mai putin de 1 ora deoarece a trebuit sa plecam foarte devreme, cu mic-ul dejun la pachet catre Luxor. In microbuz am facut cunostinta cu ghida romanca, ghidul egiptean si ceilalti 11 romani care isi alesesera ca vacanta sa o petreaca in acelasi mod ca mine. La 7. 30 am avut intalnire la popas-ul “Safada” cu inca 35-40 masini, autocare si microbuze pline de turisti. De aici se poate cumpara apa si ceva de rontait pe drum. Cum deja ati auzit peste tot, se negociaza preturile. Am scos o sticla de 1 litru de apa de la 10 lire la 2 lire egiptene. Nu uitati sa va duceti si la “toaleta” contra cost – pret fix. Convoiul astfel format a avut ca destinatie Luxor. Ajunsi la Luxor, am ramas singuri si am facut un popas de 15-20 minute pentru a veni o masina de politie ce avea sa ne insoteasca pana la Aswan unde am vizitat barajul si am facut imbarcarea pe vaporul de 5* (in realiate de 4*) Emilio.

Probabil in vacanta dvs in Egipt ati intalnit foarte multi turisti rusi. Aceasta, datorita faptului ca Rusia a fost singura tara care a raspuns strigatului de ajutor al Egiptului pentru crearea unui baraj care sa capteze apele pretioase ale Nilului. Rusii au ajutat la ridicarea barajului oferind ceva bani, utilajele si tehnologia care lipseau cu desavarsire in Egipt. Ridicarea barajului a durat 10 ani (1962-1972) iar ca semn de prietenie dintre cele 2 tari, a fost ridicat un monument ce reprezinta o floare de lotus, iar in plus turistii rusi au reduceri substantiale la vacantele din aceasta tara.

Pe parcursul drumului cu microbuzul de la Hurghada-Luxor-Aswan am vazut satele micute, saracacioase ale egiptenilor. Casele erau facut din pamant, chirpici - cred. Nu erau tencuite si multe din ele nu aveau acoperis. Multe case aveau 2-3 nivele, dar nu va ganditi la vile... Ghida ne-a spus ca, in cazul caselor cu 2 etaje, la primul nivel stau bunicii, la al doilea copii iar la al treilea nepotii care si-au intemeiat o familie. In plus pentru casele neterminate nu se plateste impozit.

Pe drum erau puncte de control ale politiei turistice, astfel cand treceam soferul spunea numarul de turisti, nationalitatea si destinatia, astfel ca daca ni se intampla ceva si nu ajungeam la urmatorul punct de control, perimetrul de cautare ar fi fost mai mic. Tot timpul cat am calatorit cu microbuzul am fost insotiti si de un ghid egiptean, iar la obiectivele turistice, ghida romana nu avea voie sa ne prezinte obiectivul deoarece risca amenda si interzicerea de a mai fi ghid la ei in tara... conform legilor din Egipt, ghidul egiptean era cel care prezenta obiectivele. Ghidul nostru egiptean stia chiar si romana.

Asadar din Aswan ne-am imbarcat pe vaporul Emilio 5* pentru o croaziera de 4 zile pe Nil. Despre vasul Emilio, hotelul 3* din Hurghada si hotelul Oasis 4* din Cairo o sa postez cateva comentarii si poze in cadrul unui review separat.

In timpul celor 4 zile de croaziera de la Aswan la Luxor, am vizitat alte obiective turistice: Obeliscul Neterminat, templul Karnak, templul Kom Ombo, Templul di Edfu, Colosii lui Memnon, Valea Regilor, Templul reginei Hatsepsut, o fabrica de alabastru si templul Luxor.

Cand am ajuns la templul Luxor am vazut “fratele” Obeliscului din Place de la Concorde. In septembrie 2006 cand fusesem la Paris ma tot intrebasem cum de ajunsese un obelisc tocmai in Franta? Poate era doar o copie? Dupa, aproape un an, in circuitul prin Egipt am aflat raspunsul. Se stie ca egiptenii ridicau in fata templelor cate 2 obeliscuri care reprezentau razele soarelui. De ce 2? Inca nu stiu... Astfel, in 1829 unul dintre obeliscuri a fost daruit de catre regele Egiptului, Frantei. Obeliscul acesta a inlocuit ghilotina care era in Place de la Concorde din Paris. La randul ei Franta a daruit Egiptului un orologiu, care din pacate a functionat foarte putin timp, stricandu-se.

Cat timp ne-am plimbat seara prin Luxor, Aswan si Hurghada am vazut bancute pe strazi sau in parculete. Numai ca la noi bancutele sunt cu fata catre un trotuar, o allee, gradinita astfel incat sa ai ce vedea. La ei am vazut bancute, pe trotuar dar intoarse cu fata chiar si la un zid de ciment sau gard viu astfel incat daca te-ai odihni pe una dintre ele nu ai putea sa vezi trecatorii. Pentru mine a fost un soc, stand pe bancuta si vazand doar peretele, dar tare mult as fi vrut sa vad un francez cum ar ramane masca in fata bancutelor... ei care pana si la restaurant trebuie sa vad tot trotoarul.

In seara celei de-a cincea zile am plecat di Luxor cu trenul catre Cairo. In tren a fost racoare din cauza aerului conditionat care a functionat mereu, fara posibilitatea de inchidere. Toaleta din tren era ingrozitoare! Trebuia sa ajungem la 10 dimineata in Cairo, dar din cauza intarzierii trenului am ajuns in jur de pranz. Ne-am cazat la Hotelul Oasis 4*, am luat pranzul si dupa, am vizitat o fabrica de papirus unde ni s-a aratat cum este fabricat papirusul. De aici am cumparat papirus original. Pretul trebuie iar negociat. Eu am dat 17 euro pe unul putin mai mare decat o coala A4. Si astazi ma gandesc ca asi fi putut di un negociator mai bun... Papirusul care incearca sa vi-l vanda copiii cu 5 euro prin piete sau pe strazile orasului este un “papirus” facut pe coaja de banana. Am mai fost si la o fabrica de parfumuri si un magazin de pielarie pe unde am mai lasat 60 euro pe 4 esente de parfumuri pe care nu le-am folosit nici pana azi, si 9 euro pe o curea de piele. Seara am mancat la hotel, iar dimineata am plecat sa vizitam Piramidele si Sfinxul.

Platoul Giza este la 15-20 kilometri de Cairo. Cand am ajuns la piramide, trebuie sa recunosc ca am fost dezamagita. Un munte de pietre uriase asezate unele peste altele. Din documentarele de pe Discovery imi facusem alta parere. Am vazut Piramidele doar din exterior. In interior nu am din cauza claustofobiei... Pretul biletului pentru a vizita interiorul era 80 lire egiptene, echivalentul de atunci a 10-11 euro. Din cei 12 turisti, doar eu am ramas la microbuz cu ghida. Cand s-au intors, o doamna din grupul nostru, putin mai plinuta mi-a spus ca atunci cand a intalnit o alta persoana care se intorcea, putin mai grasuta s-au cam inghesuit... La Piramide am platit pentru a face poze si a merge putin pe camila. Scurta plimbare cu camila nu m-a incantat. Parca as fi fost intr-un tractor ce mergea pe un drum de tara plin de gropi. Unii dintre turisti mergeau cu camila de la Piramide la Sfinx, dar din cauza zdruncinaturilor si a mirosul puternic neplacut am preferat sa raman in microbuz.

Dupa vizitarea Sfinxului ne-am intors in Cairo si am vizitat Muzeul de Egiptologie. O multime de exponate care sunt protejate fiind injectate cu substante ce au darul sa le prelungeasca cat mai mult “viata”. Muzeul nu are aer conditionat iar in iulie cand am fost eu, din cauza sensibilitati la mirosuri puternice, dupa mai mult de o ora petrecuta in muzeu mi-am pierdut cunostiinta. Cat timp am fost lesinata am fost transportata de personalul medical al muzeului pe un scaun cu roti sus, la etaj intr-un fel de cabinet medical. Acolo mi-am revenit datorita unei ferestre larg deschise ce se afla deasupra patului. Mi s-a luat tensiunea si mi s-a dat o pastila pentru “boala turistului” pe care initial am refuzat sa o iau, dar datorita insistentelor medicului intr-un final am inghitit-o. Oricum, nu am avut “boala turistului”... a fost doar din cauza mirosului si a caldurii... Nu a trebuit sa platesc nimic, dar le-am lasat 10 euro pe care-i aveam prin buzunar... borseta si camera foto ramsesera jos, la grup cand lesinasem.

Dupa-amiaza am plecat din Cairo si ne-am intors in Hurghada cu microbuzul, ajungand in jurul orelor 20. 00. Dupa cina, cu cativa turisti din grup ne-am hazardat sa ne plimbam si sa gasim plaja... La plaja nu am ajuns, in schimb din cauza intunericul am ajuns prin gradini particulare ale unor cluburi si case... Astfel ca dupa mai multe tentative esuate, ne-am intors la hotel pentru 2 ore de odihna. La 01. 30 noaptea era intalnirea la receptie pentru a pleca la aeroport.

Pe parcursul circuitului nu am avut incluse in pret o cina si un mic dejun (cand am mers cu trenul de la Luxor la Cairo) si un pranz (in ultima zi, cu microbuzul de la Cairo la Hurghada). In tren am dat per total 6 euro pentru cina si micul dejun. Pranzul pe care l-am luat cand ne intorceam de la Cairo a fost la un restaurant unde cu 5 euro aveai bufet suedez cu multe feluri de mancare, dar mai ales multe salate.

Daca ajungeti in vara prin Egipt nu uitati sa va luati de acasa palarie, pantaloni si bluze cu maneca lunga din in. Va vor proteja mai bine de razele soarelui decat tricourile si pantalonii scurti. De altfel, talpicile sau papucii gen slapi in timpul vizitelor la temple o sa va faca sa va doriti sa stati cat mai mult ascunsi in camera. Luati incaltaminte cu talpa mai groasa (care sa nu se topeasca pe pietrele incinse la 60-70 grade) iar partea de deasupra sa fie dintr-un material subtire, eventual panza. Chiar daca sunteti in circuit si nu la plaja, nu uitati sa va luati crema de protectie solara cu factorul de protectie cat mai ridicat.

Nu o sa aveti probleme datorita fusului orar deoarece ora Egiptului corespunde cu ora Romaniei. Dar chiar daca sunteti in concediu si in fiecare zi alergati de la un templu la altul, dimineata este posibil sa va treziti devreme pe la 5-6 cand din moscheile din zona veti auzi chemarea la rugaciune.

Egipteni sunt in majoritate musulmani suniti iar ghidul egiptean ne-a spus ca pentru a deveni musulman, nu trebuie decat sa-ti doresti si sa repeti un citat din Coran... si gata, esti musulman! Cat timp am fost pe vapor mi-am uitat de mai multe ori aparatul foto sau geanta cu bani, la ultimul nivel al vaporului, la piscina. Le-am gasit peste cateva ore, sau chiar a doua zi in acelasi loc. Prima data, am fost convinsa ca nu o sa mai gasesc nimic... dar m-am inselat.

Moneda nationala este lira egipteana. Am schimbat euro in lire egiptene, in Hurghada la receptia hotelului (1E=6, 5 LE), dar cursul de schimb valuar era mai bun la banci (1 Euro=6. 7 lire). Am mai schimbat euro in Luxor si Cairo la banca. Se poate plati fara probleme si in euro sau dolari americani, dar este mai bine sa ai moneda lor deoarece la negocieri iesi mai bine... Stiu ca nu ai voie sa scoti din tara mai mult de 15- 20 lire egiptene. Cand am parasit Egiptul nu m-a intrebat nimeni cate lire egiptene mai am...

In interiorul mormintelor faraonilor din Valea Regilor si in Muzeul de Egiptologie din Cairo nu este permisa fotografierea. Filmarea, nici atat! In interiorul unui mormant am vazut un turist german sau rus care a fotografiat si inca cu blitz. Imediat a venit un paznic/lucrator i-a luat camera si au iesit din mormant. Am vazut cum turistul a incercat sa-i ofere bani egipteanului dar acesta a refuzat. Nu stiu daca intr-un final i-au fost sterse sau nu fotografiile din camera.

Apa de la robinet nu este potabila. Am evitat sa consum si sucuri cu gheata si nu am avut probleme. Mancarea este ceva mai diferita de a noastra, dar este comestibila... chiar mi-a placut atat de mult un sos de susan care se punea pe salate ca pe vapor l-am folosit la fiecare masa. Prajiturile mi s-au parut foarte dulci, de aceea m-am multumit la desert cu lubenita (pepene verde)

Daca aveti intrebari, nu ezitati sa le faceti cunoscute!

---

VIZUALIZĂRI: 4122 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI