La pas prin Brașovul vechi... (I)

TIPĂREȘTE

Hai să mergem la plimbare prin Brașov! Da, asta a fost o propunere din partea unor musafiri, pe care i-am găzduit o vreme și nu a fost o idee rea. Acum ce să zic, noi mergem destul de des prin Brașov, dar cu alte treburi și nu neapărat în calitate de turiști și mai ales nu prin centrul vechi. Așadar ne-am bucurat și noi de aceste plimbări, pentru a revedea unele obiective. M-am documentat puțin înainte, că doar trebuia să fac pe ghida, am căutat date noi, despre cele pe care le știam mai puțin și prin urmare vă invit la pas... prin Brașovul vechi. :)

Municipiul Brașov, este situat în inima țării, în curbura Carpaților, în Depresiunea Brașovului, la o distanță de 161 km de București. Brașovul, sau Brassó în limba maghiară, sau Kronstadt în limba germană, este după mine unul din cele mai frumoase orașe din țară. Potrivit cronicilor vremii, se pare că anul 1203 ar fi anul „în care s-a inceput zidirea orașului”. Alte documente o atestă mai târziu, dar cert e că Biserica Sfântul Bartolomeu , din cartierul Bartolomeu, e una din cele mai vechi clădiri din Brașov, construită în sec. XIII, aproximativ prin anul 1260. Și pentru că noi vom merge prin orașul vechi, să spun câte ceva despre Fortificațiile Brașovului. Acestea sunt construcții militare, cu rol de apărare a locuitorilor Brașovului de năvălirile turco-tătare. Conform Wikipedia, ele au fost construite între sec. XIII-XIX și cuprindeau zona dintre Șchei, Tâmpa și Dealul Warthe. Începând cu sec. XV, diferitele bresle meșteșugărești, încep să ridice bastioane, care ofereau spațiu pentru depozitarea mărfurilor, iar la vreme de război, devin fortărețe de apărare. Au fost în total 8 bastioane, azi fiind doar trei, alte trei sunt reconstruite sub altă formă. Cetatea Brașovului avea patru turnuri și se pare că mai exista încă unul, pe locul Cetățuii de azi, apoi desigur și porțile de intrare în oraș, din care mai există doar una (Poarta Ecaterina).

Plimbarea noastră a început de la Casa Armatei , o frumoasă clădire, cu o arhitectură deosebită construită în perioada interbelică, aici am admirat cea mai veche fântână arteziană din Brașov, undeva din sec. XIX, deteriorată în decursul timpului, iar cea de acum este o replică din 2007, realizată din bronz și este situată în Parcul Rudolf , în fața Casei Armatei. O privire înapoi, spre Parcul N. Titulescu și zărim peste clădiri, pe deal, Cetatea, sau Cetățuia , măreață și mândră. În față o altă clădire simbol a orașului, actualmente Rectoratul , ridicată în anul 1884, pe vremuri aici fiind Prefectura. Sigur că nu poți să pierzi din vedere muntele Tâmpa , cu literele mari, care îți amintesc încă o dată pe unde te afli, BRAȘOV , care se ridică peste clădiri, invitându-te parcă spre a o descoperi. Până acolo însă, pornim spre Livada Poștei , locul de unde se poate merge și spre Poiana Brașov, în stânga descoperim Casa Baiulescu , construită în 1888 pe locul Bastionului Curelarilor și este locuința primului primar român al Brașovului, după Unirea din 1918, astăzi este o secție a Bibliotecii Județene, dar și Centru Cultural Englez și Francez. Peste drum, la baza Dealului Warthe, Biblioteca Județeană George Barițiu , o altă superbă clădire, construită între anii 1927-1929, în stil neoromânesc și având inițial destinație Camera de Comerț, apoi din 1969, este bibliotecă, cu un număr impresionant de volume, poartă numele istoricului și publicistului român George Barițiu, care a fondat „Gazeta de Transilvania” , primul ziar din Ardeal, și a cărui statuie este chiar în fața intrării. De aici o luăm spre stânga, pe strada După Ziduri și după cum o spune numele, este chiar pe lângă zidurile cetății, având la dreapta micul pârâu Graft și copacii ce acoperă Dealul Warthe . Mergând la umbra răcoroasă a zidurilor, dar și a copacilor, admirăm alte clădiri vechi și frumoase, cum ar fi Liceul „Áprill Lajos” înființat în 1837 ca gimnaziu romano-catolic de băieți. Puțin mai încolo descopăr o altă clădire ce adăpostește sediul Crucii Roșii și astfel ne apropiem de Bastionul Graft , construit prin sec. XVI și care avea rolul de a asigura legătura cu Turnul Alb , (aici cândva existând un pod) aflat în dreptul acestuia, dar și de a întări apărarea cetății pe latura de nord. Astăzi este aici o secție a muzeului de istorie, unde sunt prezentate arme folosite pentru apărarea cetății. Am întâlnit multă lume la plimbare pe aici, care pot sta pe băncuțe, la umbra binevenită în zilele de arșiță. Un pod peste pârâu și un indicator, care arată drumul spre Turnul Negru , unul din cele patru turnuri de observație, înalt de 11 metri, ridicat undeva prin 1521, a suferit multe distrugeri de-a lungul timpului, ultima restaurare făcându-se în 1996, azi fiind tot un punct muzeal. La ieșire de pe strada După Ziduri, avem în dreapta clădirea Maternității din Brasov, iar în stânga Arhivele Statului , pe locul Bastionului Fierarilor . Traversăm și ajungem pe Șirul Beethoven , lângă Parcul Gheorghe Dima , o oază de liniște și verdeață, cu Biserica Reformată în dreapta, apoi Colegiul Andrei Șaguna , una din cele mai vechi școli din Brașov. În stânga, peste drum de parc, Facultatea de Silvicultură, apoi o altă clădire ce adăpostește sediul arhitecților din Brașov, apoi Poarta Ecaterina . Aceasta a fost construită pentru a ușura intrarea șcheienilor spre Brașov și a suferit multe distrugeri în lunga trecere a vremii, ce a rămas acum e doar o parte din ea; este situată în capătul străzii Caterina, nume luat de la o fostă mânăstire de măicuțe ce a existat în aceea zonă. Astăzi turnul renovat găzduiește expoziții de artă și istorie. În micuțul parc de la intrarea spre Poarta Ecaterina, întâlnim mulți arbori și plante etichetate, lângă poartă fiind și Ocolul Silvic Brașov. La câțiva metri, avem Poarta Schei , construită în anul 1827, inițial tot pentru locuitorii din Schei, are forma unui arc de triumf; trei arcuri, două mai mici, pentru pietoni, unul mai mare pentru mașini. Este construită din piatră și cărămidă, iar inscripția în latină dezvăluie anul construcției și marchează vizita împăratului Francisc I în Brașov, în anul 1817. Aici lângă poarta Schei, pe strada Prundului, vedem o clădire frumoasă, declarată monument istoric, reabilitată, astăzi a devenit Casa Junilor Brașoveni, dar și un punct de informare turistică. Noi am pornit de aici spre Aleea Tiberiu Brediceanu , pe lângă Liceul cu program sportiv, cu terenul de sport imens din spatele ei, care se întinde până sus, la baza sportivă Olimpia. Nu putem să nu admirăm în stânga peisajul de poveste cu acoperișuri roșii, case vechi cu multă istorie în urmă, turnurile bisericilor, dar și pe dreapta cu case tot vechi, în stil brâncovenesc, Muzeul Poetului Ștefan Baciu , numit poetul orașului, iar drept în față muntele Tâmpa, cu adieri răcoroase, de copaci ale căror ramuri se lasă ușor peste alee, invitând la odihnă pe băncuțele amenajate frumos. Ne bucurăm de tot ce vedem, dar mai ales de răcoarea și mireasma copacilor. Semeț stă în fața noastră Bastionul Țesătorilor , poate cel mai bine păstrat, cu două turnuri de strajă, cu o formă hexagonală, o arhitectură unică se pare, în sud-estul Europei. Pe interiorul zidurilor sunt galerii de trei și patru nivele, clădirea este folosită și la manifestări culturale, festivaluri istorice. Aici este amenajat Muzeul Țării Bârsei . Începând de aici, plimbarea de sub Tâmpa poate continua pe aleea de jos, chiar lângă ziduri, sau pe promenada de sus, chiar sub ramurile leneșe ale copacilor. În imediata apropiere este Turnul Artelor , chiar în spatele bazei de agrement. Acesta este vechiul Turn al Olarilor , acum găzduiește opere de artă. Mergem pe lângă ziduri mai departe, pe lângă frumoșii trandafiri de pe marginea aleii, oprim puțin la Turnul Vânătorilor , un alt turn cu rol de apărare, aici sunt expuse arme de vânătoare din vremurile vechi ale cetății, dar nu am avut noroc de vizită, toate fiind închise. :((Aici în spatele centrului de agrement, este o scară ce poate fi accesată pentru a putea urca pe zidurile acoperite acum de iederă, dar poate altădată, pentru că și aceasta era blocată. Mi-ar fi plăcut să mă cocoț puțin să văd peisajul. :)) Urmează apoi Bastionul Funarilor sau Frânghierilor , consemnată în documente încă din 1416, cu rol în apărarea laturii de sud a cetății, a suferit în urma unor incendii, apoi a fost reconstruită și a devenit depozit de materiale, acum include și o casă ce este locuită. În dreptul acestui turn, se pot urca scările spre aleea de sus, de unde este și stația spre telecabina ce duce spre vârful Tâmpa. Dacă nu ne-am dus acolo, mergem mai departe spre Bastionul Postăvarilor , ridicat de breasla aurarilor, un bastion de formă circulară, ce mie mi-a plăcut cel mai mult, cu un diametru de 16m, patru nivele și 19 m înălțime. Lipit de el printr-o galerie este Bastionul Cojocarilor sau Tăbăcarilor , cu o formă semicirculară, construit undeva prin 1452. Putem merge așa pe lângă aceste ziduri încărcate de istorie până ajungem la magazinul Star, de aici putând s-o luăm înspre centru către clădirile frumoase ale actualei Prefecturi, fostul Palat de Justiție , Primăria, Fostul Palat al Finanțelor , sau Palatul Poștei , Palatul Telefoanelor (construit pe locul fostei vile Schuller ), pe bulevardul Eroilor. În stânga este vestita stradă Republicii , pe care nu trebuie s-o ratați la o vizită în Brașov, cu multele terase, cafenele, magazine și care este o stradă pietonală și duce exact în Piața Sfatului , locul de altădată al Festivalului Cerbul de Aur . În capătul străzii Republicii, clădirea Modarom, unde pe vremuri era Vila Kertsch , a inginerului Christian Kertsch și mai înainte de asta era poarta principală a orașului, de unde și vechea denumire de Strada Porții (Kapuútca în limba maghiară). Dincolo de Modarom, Palatul Asociației Meseriașilor , din 1902, iar din 1970, Muzeu de Artă , cu colecții importante de pictură, grafică, sculptură, artă românească modernă și contemporană, care organizează multe manifestări culturale. În aceeași clădire există și Muzeul de Etnografie . Nu pot să nu pomenesc de Teatrul Dramatic „Sică Alexandrescu” care organizează Festivalul de Dramaturgie Contemporană , iar lângă clădirea teatrului, impunătoare este statuia lui Andrei Mureșianu, autorul imnului național.

O altă variantă de luat în calcul, pentru a străbate străduțele înguste ale vechii cetăți, este pe Suișul Castelului , o străduță cochetă ce coboară în strada Castelului, cu case vechi și frumoase, una din cele mai fotografiate din Brașov. Ajunși și în Piața Sfatului , admirăm priveliștea și în orice direcție ne-am uita avem ceva de văzut, în centru tronează Casa Sfatului , cu stema orașului, actualmente Muzeu de Istorie și fostă primărie până în 1876, în stânga clădirea Hirscher ( după numele soției judelui Brașovului, Apolonia Hirscher ) sau fosta Casă a negustorilor , azi un cunoscut restaurant, dar și galeriile Corona. În dreapta se văd peste acoperișurile caselor, cu o arhitectură deosebită cu statuete și mici ornamente, vechi palate, Palatul Czell , cum au fost denumite multe din clădirile construite de Czell, un industriaș bogat, Turnul Alb și Turnul Negru. Una din cele mai frumoase clădiri din piața Sfatului este cea de care pomeneam, palatul Czell, actualmente sediul Băncii Naționale și o farmacie.

Dacă mergem mai departe de casa Hirscher, pe strada cu același nume, pe lângă terase și magazine, avem pe dreapta clădirea Reduta , o veche sală de spectacole, centru cultural încă din sec. XVIII, azi fiind organizate aici foarte multe spectacole. Ne-am plimbat și pe aici, pe aceleași străduțe înguste, am ajuns la vestita strada Sforii , Sinagoga , apoi pe toate străduțele laterale de pe dreapta, vedem câte o porțiune din Biserica Neagră, care ne „însoțește” parcă peste tot. Am putea continua drumul spre Poarta Schei, sau putem să mergem să admirăm Biserica Neagră , monument impozant, construit în sec. XIV-XV, în stil gotic. Denumirea vine în urma pagubelor produse de marele incendiu din 1689. Se cunosc multe despre acest edificiu, nu voi repeta prea multe, amintesc doar că în turn se află cel mai mare clopot din bronz, din România, ce cântărește 6 tone, iar cele 110 covoare orientale frumos colorate decorează minunat interiorul bisericii, concertele de orgă sunt renumite, sunt cam trei pe săptămână pe perioada verii. Ca și o curiozitate numele original al bisericii era Sfânta Maria , fiind biserică catolică, iar din 1542, în urma reformei lui Johannes Honterus devine luterană, de rit evanghelic. Statuia lui Johannes Honterus, este chiar lângă biserică, deasemenea și liceul care îi poartă numele.

Sigur că ar mai fi foarte multe de spus, oricare clădire de aici poartă în spate o istorie, pomenesc numai de Casa Mureșenilor , mai noul Muzeu de Civilizație Urbană al Brașovului , bisericile Adormirea Maicii Domnului , biserica franciscană Sfântul Ioan , Sfânta Treime , Catedrala Catolică . Pe fosta stradă Mânăstirii sau a Vămii , (Kolostorútca în limba maghiară), astăzi strada Mureșenilor, unde de altfel era și una din porțile orașului, Poarta Vămii , era pe vremuri o mânăstire dominicană, acum pe acel loc s-a înălțat catedrala catolică, o clădire în stil baroc, iar lângă ea se află o altă vilă Czell. Vizavi de Rectoratul de azi, fostul Palat al Pensiilor , mai apoi prefectură, este una din cele mai frumoase vile Czell, Palatul Soarelui , cum i se mai spunea, sau Groapa cu bere, în trecut, acum restaurant. O altă poartă, Poarta Străzii Negre , azi strada N. Bălcescu, ascunde una din clădirile cetății, fostă Cazarma Mare , azi Corpul K al Universității Transilvania. Mai exista și Închisoarea , pe strada Castelului, azi liceu.

Pentru o altă dată zona Schei, cu ale ei povești. Trebuie doar timp și dorință de a ști și vedea. :)

Mulțumesc pentru răbdare, sper ca pozele să vă ajute la întregirea tabloului descris de mine. :)

---

VIZUALIZĂRI: 2459 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI