ARTICOL ÎNCĂRCAT ÎN: 09.08.2016
--- F ---
GR. VÂRSTĂ: > 60 ani
DIN: Galati
ÎNSCRIS: 15.01.09
STATUS: PRETOR
DATE SEJUR
JUL-2013
DURATA: 1 zile
cuplu fara copii
2 ADULȚI

GRAD SATISFACȚIE
CADRUL NATURAL:
100.00%
Încântat, fără reproș

NOTARE MEDIE REZULTATĂ
100.00%

AUTORUL ar RECOMANDA
această destinaţie unui prieten sau cunoscut
TIMP CITIRE: 6 MIN

Wilde Wasser - în lumea minunată a apelor sălbatice

Ilustrație video-muzicală
TIPĂREȘTE URM de aici

La aventuri, aventuri în călătorie, poți să visezi oricând. Dar să ajungi la ele în viața reală, mai rar. Nu mă plâng, mă bucur că mi se-ntâmplă, mai ales când ajung în Austria. Pentru că aventură aș putea numi această drumeție, neîncheiată până la punctul terminus, din păcate… Dar o aventură frumoasă.

Era ultima zi din sejurul petrecut în Rohrmoos – Schladming și mi-o doream provocatoare. Nu că zilele anterioare ar fi fost de leneveală. Nu, nici vorbă.

Întrebarea fiecărei dimineți era: ”Unde mergem astăzi? ” Cică ”toate drumurile duc la Roma”. Ei, nu-i chiar așa, nu chiar toate. Mai sunt și altfel de drumuri… și sorții au ales : vom merge la cascada Riesach. Zona Dachstein – Schladming abundă în izvoare, lacuri și cascade, iar drumeții se pot bucura din plin de aceste privilegii încântătoare. Zeci, poate sute de trasee îți poartă pașii pe cărări mai puțin umblate, dezvăluindu-ți frumuseți naturale la care nici nu gândești…

WILDE WASSER și-a căpătat această denumire în anul 2005. De-a lungul traseului Wilde Wasser, care durează aproximativ șase ore, se pot experimenta mai multe etape, în număr de 6, cu secțiuni diferite de dificultate și o diferență de nivel de 620 metri. Lungimea lui este de 14,5 kilometri. Excursia începe din vechiul oraș minier Schladming, prin cheile râului Talbach și are punct final, lacul Riesach. În Schladming se găsește una dintre cele mai vechi centrale hidroelectrice din Austria.

Am lăsat în urmă unitatea de pompieri și vechea moară din Untertal și după câțiva kilometri ne-am oprit pentru câteva minute lângă cabana Waldhauslalm. În Austria, în orice excursie, la început de drum, întâlnești astfel de cabane sau hanuri rustice de unde poți să-ți faci o ultimă aprovizionare sau, pur și simplu, te poți odihni. Toate, chiar și cele mai îndepărtate au locuri de joacă pentru copii. Era prea frumos locul ca să nu poposim și noi puțin… Am admirat cele două iazuri unde se zbănțuiau mici peștișori, iar copilașii se plimbau în bărcuțe electrice. Am lăsat mașina în parcarea Seeleiten, unde, la întoarcere ne aștepta o surpriză: o lamă stătea sprijinită ”bine-mersi” de mașina noastră, la umbră. Intrând în vorbă cu stăpânul ei, am aflat că o folosea pentru a-i căra bagajul în drumeții. Și mi-a fost milă de ea…

Etapa din traseu pe care aveam s-o parcurgem era cotată cu dificultate moderată, însă denumirea sa, ”durch die Holl”, spune altceva… Eu am tradus ceva ”mai blând” : ”către abis”… În fine, cuvintele, în nici un caz, nu pot înfățișa în mod corect, locurile prin care am trecut. Poate, doar fotografiile și filmulețele să aibă acest avantaj…

După meandrele unor poteci înguste, la margine de pădure și după un urcuș ușor și scurt de 20 de minute, am ajuns în dreptul micii cascade Riesach. Marea cascadă Riesach este considerată cea mai înaltă din provincia Styria și împreună cu surata ei mai mică, capătă o lungime totală de 140 metri. O fi ea mai mică, dar este puternică, creativă, energizantă, cazi ușor sub vraja ei. De pe pasarela special amplasată în imediata sa apropiere ca să-i simți mai bine frământarea, închizând ochii, te lași înviorată de stropii aceia infimi. Și te mai gândești că apa-i elixir al vieții și-ți dă și ție putere să-ți continui drumul…

Traseul alpin solicitant, uneori foarte abrupt, te ține mereu ”în priză”. Poteca însoțește îndeaproape cursul râului Untertalbach, ici-colo mai scapă din strânsoarea piscurilor avântate. Aici, lângă micuța cascadă era un indicator care te îndrepta pe două căi spre lacul Riesach – drumul forestier sau drumul direct spre marea cascadă Riesach. Am ales a doua variantă. Dacă aș fi cunoscut limba germană, aș fi știut pe ce cale am apucat și ce mă aștepta… De abia privind fotografiile, am observat cuvântul mic, mic scris, pus în paranteză, alăturat celui care indica drumul spre cascadă: ”steil” – abrupt. Totuși, mă bucur că s-a întâmplat s-apuc acea cale.

Urcușul este moderat la început, în nici un caz însă nu este o drumeție pentru cei complet neantrenați, pentru copii cu vârsta de până la 7-8 ani sau pentru câini. Esențial este să poposești din când în când, căci peisajele vă captivează nu numai ochii, dar și sufletul. Punctele de belvedere vă oferă tablouri având drept fundal piscurile munților Schladminger Tauern și Dachstein. Peisajul stâncos sălbatic te impresionează cu formațiuni bizare de rocă, iar din loc în loc mici izvoare îl animă, prelingându-se alene la vale. Mereu ai ceva de descoperit, de admirat. Vuietul marii cascade Riesach devine tot mai pronunțat, iar privirea îți este mereu atrasă spre înălțimi… Oare cât mai am de urcat până la podul suspendat? Pare atât de îndepărtat… Secțiunile mai periculoase sunt securizate cu bare de protecție. Urci, tot urci și, în sfârșit, punctul culminant la care am dorit s-ajung: PODUL.

Mă opresc nițel să-i citesc câteva dintre caracteristici de pe placa prinsă în stâncă și … să-mi fac curaj. Mă așteaptă 50 de metri deasupra hăului, o înălțime amețitoare… Câteva fetișoare se cam codeau să facă primii pași pe pod și se tot invitau una pe alta… Eu, ”neînfricată”, le-am luat-o înainte. Mă gândeam că având drum liber în fața mea, pot oricând să grăbesc pasul, dacă este cazul… M-am oprit la jumătatea podului pentru imortalizarea momentului. Aici, parcă ești copleșit de sentimente. Recunosc, puțină teamă se strecoară în inimă, dar și venerație… O adiere ușoară de vânt îmi bătea în obrajii încinși și-mi fluiera pe la urechi. Iar gândurile, doar ele de aici, de sus, într-adevăr își pot lua zborul… Peisajul este copleșitor, iar panoramele fără sfârșit. Din păcate, am fost iute trezită din reverie. Fetișoarele urcaseră pe pod și începuseră să țopăie. Podul a început să se balanseze, să scârțâie din rărunchi și să intre în trepidație. Iar atunci când stai locului pe pod, simți cu totul altfel decât atunci când îl traversezi. Așa că, fără să mai stau pe gânduri, am luat-o din loc, încercând să-mi armonizez pașii cu țopăielile năstrușnicelor fete. Odată îndeplinită ambiția de a traversa podul suspendat, mi-am zis că de-acum vom continua drumul atâta timp cât picioarele vor mai rezista… După câțiva zeci de metri de urcuș, dar și de coborât pe niște scări destul de abrupte, ne-am trezit în fața unei noi provocări – un zid de stâncă aproape vertical, cu zeci de trepte împlântate în el, foarte înguste. Deja genunchii mei experimentau senzații noi, de tremurici și atunci mi-am zis să nu-i mai supun la alte cazne… Doar mai aveam nevoie de ei…

Astfel, Riesachsee a rămas pe altădată… Coborârea am făcut-o pe drumul forestier, șerpuit prin pădure. Pentru cei care au rău de înălțimi, se poate alege traseul de urcat până la lacul Riesach pe acest drum forestier, dar este mai puțin pitoresc, fără imagini și trăiri deosebite.

Chiar dacă traseul parcurs nu a fost foarte lung, mie mi s-a părut destul de solicitant, necesitând o condiție fizică bună și încălțăminte așijderea. Sau, poate dacă ar fi fost niște ani în minus, mi s-ar fi părut mai ușor…

Wilde Wasser este un colț de lume special pentru cei care iubesc senzațiile forte…

Citește și CONTINUAREA aici

[fb]
---
Trimis de Alina53 in 09.08.16 19:20:39
Validat / Publicat: 10.08.16 08:42:28
INFO ADIȚIONALE
  • Nu a fost singura vizită/vacanţă în AUSTRIA.
NOTĂ: Articol ARHIVAT (nu intră în calculul mediei acestei destinaţii)

VIZUALIZĂRI: 3724 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURISAU ARTICOL fără ECOURI
selectat ca MiniGhid AmFostAcolo
SESIZEAZĂ
conținut, limbaj

13 ecouri scrise, până acum, la acest articol

NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (Alina53); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
Poze atașate (se deschid în pg nouă)
P09 Atmosferă plăcută pe terasa cabanei Waldhausl- Alm
EVIDENTIAȚI ARTICOLELE CU ADEVĂRAT UTILE!
Dacă impresiile de mai sus v-au impresionat prin utilitate, calitate etc folosiți linkurile de mai jos, prin care puteți acorda articolului un BONUS în Puncte de Mulțumire-Apreciere (PMA) articolului.
Puteți VOTA acest articol:
PUNCTAJ CRT: 1000 PMA (std) PLUS 28100 PMA (din 29 voturi)
NOTĂ: Mulțumită numărului de voturi primit, articolului i-a fost alocat automat un SUPERBONUS în valoare de 2000 PMA.

ECOURI la acest articol

13 ecouri scrise, până acum

Alina53AUTOR REVIEW
[09.08.16 19:23:10]
»

Webmaster, te rog: https://www.youtube.com/watch?v=Q-e1T_vYsQI Mulțumesc!

webmasterX
[10.08.16 08:42:04]
»

Ilustrația muzicală sau video-muzicală indicată a fost atașată articolului (vezi sus, imediat sub titlu).

-

Mutat în rubrica "Descoperă zona Schladming-Rohrmoos, SCHLADMING - ROHRMOOS" (nou-creată pe sait)

mishu
[10.08.16 11:06:54]
»

Pana in present nici un ecou si nu cred ca ma mira acest lucru deoarece si eu inca incerc sa-mi revin dupa ce am citit acest articol si mai ales dupa ce am vazut pozele.

De fapt am citit articolul din 2 in 3 deoarece pentru astfel de articole mi se pare important ca mai intai sa vezi pozele deoarece dupa aceea prinzi mult mai bine descrierea din articol.

Exista cuvinte precum minunat, fermecator, deosebit precum si toata plaiada de sinonime pentru a descrie frumusetile naturii.

Traseul nu este tocmai simplu cand varsta si antrenamentul nu te ajuta, insa farmecul din jur te face sa treci peste toate aceste bariere si sa indraznesti. Felicitari pentru acest lucru.

Mi-au placut si pozele de familie mai ales pentru felul in care oamenii stiu sa respecte muntele.

Felicitari, votat cu foarte mare drag.

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][1 vot]
Alina53AUTOR REVIEW
[10.08.16 15:41:13]
»

@mishu - Mulțumesc, Mishu! După cum am scris și în review, cuvintele, de multe ori nu reușesc să redea frumusețile naturii la adevărata lor valoare. Iar fotografiile le-am postat în ordinea narațiunii, ca să aibă înțeles și cursivitate. În ceea ce privește vârsta, pe care n-am ascuns-o niciodată, fiindcă este a mea și sunt încă mândră „s-o car pe umeri”, atâta timp cât sunt sănătoasă, voi tinde să îndrăznesc astfel de călătorii...

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][1 vot]
elviramvio
[10.08.16 21:58:46]
»

@Alina53 -

"50 m deasupra hăului... " Felicitări! Eu nu treceam sigur, cu regret recunosc ca am acest defect de fabricatie. Am in satul meu de suflet din Arges o punte miscatoare si o ocolesc mereu, cu respect. Am asistat la o scena cand cineva s-a jucat si a inceput sa o zgaltaie si drept sa spun nu m-a distrat deloc spaima celor ce erau in acel moment pe ea, mai ales ca era iarna si Dambovita cam mare. Cat despre fetele topaitoare, chiar au fost un pericol pentru ceilalti.

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][1 vot]
Alina53AUTOR REVIEW
[10.08.16 22:33:48]
»

@elviramvio - Mulțumesc! Fiecare drumeție trebuie să fie puțin ”condimentată” cu sare și piper, altfel ai uita-o prea repede...

webmaster
[10.08.16 22:35:55]
»

Articolul a fost selectat ca MiniGhid AmFostAcolo pentru această destinaţie.

Alina53AUTOR REVIEW
[10.08.16 22:42:54]
»

@webmaster - Mulțumesc pentru apreciere!

Dan&Ema
[11.08.16 07:02:09]
»

Frumos tremurici! Locuri superbe. Ceva adrenalina deasupra haului. Fain, interesant si pozele le mai iau o data la rand.

Felicitari pentru articol. Imi doresc sa mai citesc si despre alte drumetii

Alina53AUTOR REVIEW
[11.08.16 09:14:50]
»

@Dan&Ema - ”Tremuriciul” poate fi frumos doar când citești despre el, nu și când parcă te bagă în priză... Ei, dar mi-am revenit repede. Dacă ți-au plăcut pozele, poți să le mai parcurgi o dată. Că doar și eu, vrând-nevrând am traversat din nou podul suspendat, pe drumul de întoarcere... Sper să te mai bucur și cu alte drumeții.

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][0 vot]
liviu49
[12.08.16 22:39:50]
»

@Alina53 - Ca de obicei, in asemenea cazuri, intai admir pozele, in cazul de fata de doua ori, citesc ecourile si dupa aceea citesc articolul. Si l-am citit! Mi-am amintit la drumetiile, din pacate in mare fuga, din concediul de acum doi ani in Austria si parca am mai vazut pe undeva peisajele din poze. Recunosc ca noi am incercat sa ajungem pe Dachstein, dar o ploaie in Hallstatt ne-a impiedicat sa ne punem planul in aplicare. Acum, citind articolul, am inchis ochii si am plecat in calatoria descrisa de dvs. Am ajuns la locul unde trebuia sa luati o hotarare daca va continuati drumul in urcare sau nu si ma gandeam ce as fi facut eu. Distractia cu podul balanganindu-se nu m-ar fi distrat nici pe mine, care sunt mai glumet din fire. Mai ales ca am rupt in 1968, in tabara de practica de la Sinaia, niste dulapi de brad de 5 cm grosime, repetand isprava trupelor lui Napoleon, care au batut pas de defilare pe un asemenea pod. Am verificat daca ce am invatat la cursul de mecanica din anul 1 in legatura cu intrarea in rezonanta a unor structuri de rezistenta este adevarat. Si spusele profesorului Cotariu au fost adevarate. Din trei balansuri dulapul s-a facut tandari.

Ajungand la alegere, cred ca as fi continuat sa urc, evident daca si genunchii ar fi fost de acord.

Pozele P20 si 21 sa stiti ca le-am intalnit si la noi in tara. Intr-un concediu la Vatra Dornei, intr-una din zile, soferul Loganului cu care mergeam, a dorit sa ne intoarcem de la Putna pe un drum pe care l-a gasit pe harta intre Brodina si Moldovita. Am trecut printr-o salbaticie de padure de brazi, cu un parau zburdalnic pe langa acel drum forestier pe care l-am regasit in cele doua poze. Dar cam multa vorbarie si mai bine mai admir inca o data pozele. Numai bine si calatorii placute!

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][1 vot]
Alina53AUTOR REVIEW
[13.08.16 10:20:46]
»

Poate aș mai fi continuat drumul dacă soțul meu n-ar fi avut ceva probleme la ”balamale” și dacă nu mi-ar fi venit atunci în minte denumirea cascadei - ”durch die Holl”, pe care eu am încercat s-o îmblânzesc nițel prin traducere - ”către abis”. Într-o altfel de traducere, drumul s-ar numi ”către infern”... Puteam să știu ce mă așteaptă în continuare?

În plus, cu o zi înainte drumețisem spre o altă cascadă, Wasserfall im Seewigtal, este drept, traseul nu a fost la fel de solicitant, mai urmau încă două locații în orașul Abtenau și Hermagor, unde alte trasee ne așteptau să le parcurgem. Am zis să nu întindem totuși coarda prea mult...

Of, cu Dachstein, altă poveste. Noi de două ori am ajuns până la platoul de la telecabină, dar vremea ne-a jucat feste și n-am mai urcat. Ne-am delectat doar cu priveliștea...

Călătorii cel puțin la fel de frumoase îți doresc în continuare!

liviu49
[13.08.16 10:41:18]
»

@mishu - Sa stiti ca turisti cu bete de schi am vazut prima data la Viena, in parcul din centrul orasului. M-am uitat dupa ei, ca la felul trei, dar am constatat ca sunt singurul extraterestru din parc care se uita dupa asa ceva. A doua zi, in parcul Schonnbrunn, cand am reintalnit aceasi minune, am crezut ca este un concurs de mers cu betele de schi prin parc. Am cautat, dar nu am gasit nicaieri locul unde se faceau inscrieri la acest concurs. Cand am ajuns la pensiune, l-am intrebat pe dl. Lucian, ce cautau oamenii aceia cu betele de schi, fara sa fi luat si schiurile cu ei. Daca pe munte as fi inteles la ce le foloseau (nici eu nu urc, dar mai ales nu cobor, fara un bat sanatos in mana, nu pe spinare), dar aici in parc nu ii intelegeam rostul. Raspunsul sau m-a lamurit. Betele foloseau la mentinerea unui ritm convenabil la mers, care sa nu te oboseasca. De la acest raspuns am devenit si eu mai destept (oare?).

De plimbat pe munte in familie, am practicat si acest sport cu copii mei in concedii, dotandu-i cu incaltaminte de munte, rucsac (evident de gabaritul lor), bidonul propriu cu apa. Dar intre timp s-au desteptat si s-au prins ca pentru mersul pe munte s-au inventat autoturismul, telecabina, telegondola. Mersul pe jos pe munte a ramas apanajul bunicilor si pensionarilor.

Numai bine si calatorii placute!

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][1 vot]
Sfârșit SECȚIUNE Listă ECOURI scrise la articol

ROG REȚINEȚI:
  • Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
  • Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
  • Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație: in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o ÎNTREBARE NOUĂ
    (întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
SCRIE UN ECOU LA ACEST REVIEW
NOTĂ: Puteți folosi ptr formatarea ecoului: [b]...[/b], [i]...[/i], [q]...[/q]
EMOTICOANE ce pot fi folosite SHOW/HIDE
Sfârșit SECȚIUNE SCRIE ECOU

NOTĂ: Rubrica de mai jos vă permite să vă abonați (sau să vă dezabonați) la / de la notificări (înștiințări prin email) atunci când cineva răspunde unui text scris ca ecou mai sus.
Status Abonament Ecouri la acest review - abonament INACTIV [NU primiți înștiințări atunci când se scriu ecouri la acest review]
VREAU înștiințări pe mail când se postează ecouri la acest review
5 utilizatori sunt abonaţi la urmărirea acestui fir de discuţie (primesc instiinţări la adăugarea unui ecou):
Alina53, Dan&Ema, elviramvio, liviu49, mishu
Alte impresii din această RUBRICĂDescoperă zona Schladming-Rohrmoos:

    SOCIALs
Alătură-te comunității noastre

AGENȚIA DE TURISM AmFostAcolo.Travel:
SC Alacarte SRL | R.C.: J35/417/24.02.09 | RO 25182218 | Licența de turism 218 / 28.11.2018

 
[C] Copyright 2008-2024 AmFostAcolo.ro // Reproducerea integrală sau parţială a conţinutului este interzisă
AmFostAcolo® este marcă înregistrată
  • la final = [utf8mb4]; bMustChange=[]
  • pagină generată în 0.072520017623901 sec
    ecranul dvs: 1 x 1