Turnul Apor - Băile Tuşnad - vedere de pe acoperiş

TIPĂREȘTE

Turnul Apor este unul din obiectivele ce nu ar trebui ratat de nici un vizitator al frumoasei staţiuni, indiferent de vârstă sau greutate, lucruri de specificat deoarece presupune un traseu turistic în urcare, pe munte, prin pădure.

Din punct de vedere al istoriei turnului ar fi de menţionat că acesta a fost construit în anul 1883 de către contele Apor Karoly - de unde-i provine şi numele - cu intenţia de a bucura privirea şi nu în scop strategic. Un alt motiv al construirii lui a fost faptul că în 1852 împăratul Ferenc Jozsef, în urma unei vizite, a fost aşa de încâtat de frumoasa privelişte a staţiunii văzută de pe Piatra Şoimilor, încât a primit denumirea de "Mica Elveţie" iar o astfel de privelişte merita un loc amenajat de unde să fie admirată. Turnul a fost reconstruit în 2008 dar de atunci, din păcate, a suferit un proces de degradare continuă, astăzi fiind chiar un pericol pentru vizitatori.

Ca şi amplasament acesta este situat în partea de jos a vârfului Surduc, oferind o frumoasă panoramă a staţiunii, de undeva din spatele hotelului Tuşnad de la o altitudine de aproximativ 700 de metri. Drumul până la obiectiv începe din spatele hotelului Tuşnad, de lângă izvoarele nr 2 şi 3, acolo unde veţi găsi şi indicatorul de început al traseului, marcat cu punct roşu. Tot de acolo începe şi traseul, marcat cu cruce roşie, pentru lacul Sfânta Ana.

Comparativ cu alte trasee turistice acesta este unul foarte scurt, putând fi parcurs, la pas lejer, în maxim jumătate de oră. La început se merge pe drumul pietruit până la ultima clădire a localităţii unde, pe partea dreaptă amplasat pe gardul ce închide mai multe tomberoane de gunoi, veţi vedea şi primul panou de atenţionare cu "Atenţie la urşi". Înţelegem rapid de ce gunoiul trebuie aşa de bine păzit încât să fie închis cu gard.

De acolo începând, drumul continuă prin pădure şi începe încet, încet să se îngusteze, ceea ce nu ar fi o problemă, dar începe şi să se "încline" înspre în sus - să urce. Ajungem la o ramificaţie unde "punctul roşu" se desparte de "crucea roşie" iar pentru a ne continua excursia trebuie să ţinem poteca din stânga. Veţi mai întâlni pe drum câteva ramificaţii, la unele lipsesc marcajele turistice, dar la fiecare intersecţie trebuie să o luaţi pe poteca din stânga - chiar şi orientându-te după poziţionarea staţiunii îţi dai seama că este logic să ţii potecile din stânga pentru că cele din dreapta te trec muntele şi în plus nici nu sunt marcate.

Se urcă continuu, panta schimbându-şi înclinarea, fiind când mai lină când mai abruptă, dar efortul depus este compesat de aerul curat şi răcoros care te ajută să nu-ţi pierzi "suflul". Cum mergi pe potecă staţiunea este tot timpul în partea stângă dar nu se vede nimic din ea datorită copacilor foarte înalţi şi foarte deşi crescuţi pe versantul muntelui. Ici colo se văd câteva acoperişuri de case sau bucăţi de peisaj din versantul celuilalt munte şi se mai aude câte un claxon de maşină, în rest e foarte linişte, care linişte împreună cu atenţionarea de urşi ne face să ne uităm atenţi şi des în urma noastră.

La un moment dat urcuşul se termină, poteca se îngustează şi mai mult iar copacii dinspre staţiune se răresc, lăsând să se vadă lacul Ciucaş şi câteva clădiri. Mai facem un mic viraj la dreapta şi în faţă se arată Turnul Apor care la prima vedere pare că urmează să fie înghiţit de vegetaţie. Chiar şi de lângă turn, de la baza lui, priveliştea este foarte frumoasă dar vrem să vedem cum se vede din turn şi cuprinşi de entuziasmul a ceea ce bănuim că vom vedea dăm să ne urcăm repede pe scara... uşor distrusă în partea de sus.

Dar nu-i nici o problemă, scara fiind din piatră pare destul de rezistentă. Ajungem sus şi... dacă eram copii sigur ne accidentam, o cădere de la 3-4 metri putând fi chiar fatală. Podeaua turnului este construită din trunchiuri de copaci, puşi unul lângă celălalt dar datorită faptului că turnul nu are acoperiş, podeaua a stat la cheremul inteperiilor care au măcinat lemnul, trunchiurile prăbuşindu-se în turn, astfel că mai mult de jumătate din podea lipseşte. Noroc că lipseşte partea din spate a podelei, trunchiurile rămase oferindu-ne posibilitatea să intrăm în turn şi să admirăm panorama.

Ne strecurăm cu grijă spre partea din faţă a turnului, verificând cu piciorul fiecare trunchi de copac rămas pe post de podea. Cele două nişe - ferestre - ne oferă, întradevăr, o privelişte foarte frumoasă a staţiunii. Petrecem câteva minute bune admirând panorama în linişte şi făcând câteva foto din diferite unghiuri. Coborâm cu grijă din turn şi ne întoarcem în staţiune pe acelaşi traseu pe care am urcat, de data aceasta mult mai uşor, în coborâre. Mergem mult mai repede şi avem timp de glume gen "Uite ursul"!

Ne oprim la ieşirea din pădure unde, pe trunchiul unui copac, se hârjoneau zgomotos două veveriţe, urcând şi coborând pe trunchi cu o viteză ameţitoare şi sărind vioaie de pe o creangă pe alta de parcă pentru ele gravitaţia nu ar fi existat. Relaxăm pasul şi ne oprim la cele două izvoare pentru a ne reface rezerva de apă - din organism. Stând pe bancă, să-mi trag răsuflarea, mă gândesc serios la chestia cu urşii, mai ales că ne spusese cineva că în zonă trăiesc cam 20 de urşi: "Nu-i de glumă! "

Lucruri de luat aminte:

- dacă plecaţi în drumeţii lăsaţi vorbă unde plecaţi şi când estimaţi să vă întoarceţi;

- încercaţi să formaţi un grup de 5 - 6 persoane sau mai multe;

- echipaţi-vă sport, cu pantofi comozi şi haine uşoare;

- puteţi lua apă cu voi dar nu este necesar;

- luaţi-vă telefonul mobil - zona este bine acoperită de operatorii de telefonie;

- să aveţi la voi obiecte care fac zgomot puternic, o trompetă de galerie ar fi ideală;

- pentru eventualele cazuri extreme poate ar fi bine, înainte de a ajunge în zonă, să treceţi pe la un magazin de specialitate şi să achiziţionaţi un spray împotriva urşilor - nu se ştie niciodată.

Vacanţă plăcută!

---

VIZUALIZĂRI: 5476 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI