La Pietroasele, pe urmele tezaurului ”Cloșca cu puii de aur”

TIPĂREȘTE

La sfârșitul săptămânii trecute am vizitat o zonă din județul Buzău unde nu mai ajunsesem anterior. Este vorba despre localitatea Pietroasele, aflată la o distanță de aproximativ 23 de kilometri de municipiul Buzău. Ce ne-a făcut să mergem acolo? De mai multă vreme eram interesați să vedem și noi locul unde a fost descoperit tezaurul de la Pietroasele, a cărui denumire populară este ”Cloșca cu puii de aur”. Am căutat unele informații pe internet și pe la ora 10.00 am pornit la drum.

Pentru a ajunge la Pietroasele, noi am ales următorul traseu: din municipiul Buzău am intrat pe DN 1B în direcția Ploiești și am ajuns la Popasul Merei. Am virat dreapta pe DJ 203G către localitatea Merei, unde am găsit un indicator spre stânga (mai aveam de parcurs 10 kilometri până la Pietroasele din acel loc). DJ 205 ne-a condus printre renumitele podgorii din zonă către centrul localității Pietroasele, unde aveam să întâlnim un prim obiectiv.

Cu aproximativ 200 de metri înainte de a ajunge în centrul localității, am văzut o plăcuță informativă pe care era scris ”Therme romane”. Aici am făcut primul popas, unul destul de scurt deoarece prea multe nu ar fi de văzut acolo. Sub un pod și împrejurul acestuia sunt niște ruine, însă situl arheologic nu este deloc întreținut, zona fiind năpădită de buruieni. În partea dreaptă este construită casa unui localnic, însă dacă e să judecăm după cum arată, s-ar încadra foarte bine printre ruinele din vecinătate. Noi am studiat situl arheologic doar de pe pod, întrucât cărarea pe care se putea ajunge până la ruinele thermelor era plină de buruieni mai mari decât noi. Probabil că vă întrebați deja ce este cu aceste therme romane declarate ”monument istoric”?

”Thermele romane de la Pietroasele fac parte dintr-un castru roman despre care se crede că a fost construit de împăratul Constantin cel Mare în timpul campaniei din anul 332 împotriva goților de la nord de Dunăre. Cu prilejul acestei campanii armata bizantină, care era condusă de Constantin al II-lea (fiul împăratului), îi învinge pe goți și astfel ținuturile de la nord de Dunăre reintră pentru o perioadă sub stăpânire romană. În castrul ridicat la Pietroasele se instalează Legiunea a XI-a Claudia venită de la Durostorum. ” (Noroc cu wikipedia și cu internetul în general, pentru că la fața locului nu sunt afișate informații și nici nu ai pe cine întreba)

Am plecat de la ”Thermele romane” și am oprit la intersecția din centru. Aici se află un monument care aduce un omagiu oștenilor din Pietroasele ce și-au pierdut viața în luptele din timpul Primului Război Mondial. Pe soclu sunt enumerați vitejii, iar în vârful monumentului este amplasată o cruce.

Am observat în apropiere un indicator care ne-a arătat că până în locul unde a fost descoperit tezaurul ”Cloșca cu puii de aur” mai aveam de parcurs doi kilometri. Am avansat către dreapta pe un drum inițial asfaltat și apoi pietruit și am urcat pe alocuri destul de abrupt, ajungând în satul Pietroasa Mică. Un alt indicator l-am întâlnit cu jumătate de kilometru înainte de obiectiv, moment în care am decis să continuăm drumul pe jos. Am parcat mașina la umbra unui pom de pe marginea drumului, apoi am intrat pe o uliță spre stânga și am observat lângă gardul unei locuințe numeroase sculpturi în piatră. Pe stâlpul porții era scris ”Muzeul țăranului cioplitor al pietrii”.

Ne-am oprit să admirăm toate acele creații în piatră și din curte ne-a observat proprietarul, care ne-a invitat să vedem întreaga colecție. Bătrânelul acesta simpatic s-a recomandat a fi Ion Moacă, ”unul dintre puținii pietrari adevărați care se mai află în zonă”, după cum avea să ne precizeze imediat. Ne-a spus că muncește la această colecție de aproape 60 de ani și că cele peste 300 de exponate din curte și de pe lângă gard nu sunt de vânzare. Ne-a mai precizat de la început că nu cere bani nimănui pentru vizitarea colecției lui, ci este mulțumit că vizitatorii îi pot admira creațiile.

Toate statuetele sunt realizate manual, cu dalta și cu ciocanul; am văzut reprezentări ale unor animale, păsări, soldați, personalități istorice (Regele Mihai), scriitori (Ion Creangă), Moș Crăciun sau chiar personaje mondene (i-am recunoscut pe Gigi Becali sau pe Nicolae Guță). În fiecare ungher al curții sunt așezate diferite sculpturi despre care care Ion Moacă ne-a vorbit cu mândrie, dar și cu oarecare mâhnire în glas deoarece niciunul dintre copiii săi nu i-a moștenit acest talent.

Pietrarul Ion Moacă și-a exersat abilitățile și pe lemn, câteva sculpturi în lemn fiind așezate lângă peretele unei magazii.

Și asta nu a fost tot... nea Ion ne mai rezervase o surpriză! Ne-a spus că, pe lângă șlefuirea pietrei (marea sa pasiune), lui îi place să cânte la diverse instrumente și a vrut să ne facă o mică demonstrație. Și ne-a cântat la acordeon, în timp ce ținea ritmul cu o tobă improvizată dintr-un butoi, pe care o acționa cu piciorul. Ne-a arătat că se pricepe să cânte și la fluier și am constatat că omul chiar este talentat! Îl puteți admira și voi cântând, există un mic videoclip postat pe internet.

I-am mulțumit lui nea Ion pentru amabilitatea cu care ne prezentase munca lui de-o viață și am ieșit în uliță, continuându-ne plimbarea către locul descoperirii celebrului tezaur.

Am trecut repede pe lângă ultimele case din sat și am continuat să mergem pe drumul înțelenit; peste câteva minute am văzut la marginea drumului o piatră pe care este notată următoarea informație: ”Zona tezaurului cloșca cu pui”. Și așa era, pe un platou mic de la baza dealului se zărea monumentul ridicat pe locul unde în anul 1837 a fost descoperit tezaurul.

Am ajuns la acest monument simplu realizat din piatră și ne-am așezat pe iarbă în apropiere, unde am rămas pentru aproximativ 15 minute. Pe una dintre laturi este notat anul 1979 (anul în care sătenii din Pietroasele au realizat acest monument), iar în partea centrală este fixată o placă de marmură cu următoarea precizare: ”În acest loc în 1837 a fost descoperit tezaurul Cloșca cu puii de aur de la Pietroasele de noi pietrarii Ion Lemnaru și Stan Avram. Tezaurul este compus din 22 de piese și cântărește 19 kg”.

Informațiile prezentate aici sunt doar parțial corecte. Spun asta deoarece din tezaur există în prezent 12 piese, acestea cântărind de fapt 19 kilograme.

Istoria descoperirii tezaurului de la Pietroasele este una zbuciumată. În primăvara anului 1837, pietrarul Stan Avram și ginerele său Ion Lemnaru scoteau piatră din cariera de la marginea satului și au descoperit importanta comoară. Ei nu au realizat adevărata valoare a comorii, dar au ascuns inițial piesele descoperite, pe care ulterior le-au vândut unui antreprenor albanez pe nume Anastase Verussi; cei doi pietrari au primit câteva cadouri mărunte, precum și echivalentul în bani a unei perechi de boi, adică o nimica toată față de valoarea reală a tezaurului. Verussi a mutilat multe dintre piesele din tezaur considerând că astfel nu vor atrage prea mult atenția și că le va putea valorifica mai ușor. De exemplu, platoul de aproape 8 kilograme care a fost recuperat fusese tăiat cu toporul în patru bucăți de către Verussi.

Autoritățile au aflat despre această descoperire și au fost făcute mai multe arestări printre cei implicați în ascunderea tezaurului; de altfel, în urma torturilor și a condițiilor grele de detenție, cei doi pietrari care descoperiseră comoara au murit în arest înainte de a se pronunța sentința în procesul care îi viza. Au fost recuperate 12 piese care au fost expuse prin diferite muzee ale lumii, fiind apreciate de toți cei care le-au putut admira. În restaurarea pieselor și în cercetarea originii acestora o contribuție importantă a avut Alexandru Odobescu, cel care ulterior avea să publice monografia ”Le tresor de Petrossa”.

În ceea ce privește originea tezaurului, specialiștii nu au ajuns încă la un numitor comun. O primă ipoteză îl atribuie regelui vizigot Athanaric; acesta ar fi îngropat comoara între anii 376 și 380, când vizigoții conduși de Athanaric s-au refugiat în imperiul roman din cauza apropierii hunilor. Într-o altă ipoteză, tezaurul ar fi aparținut ostrogoților din prima jumătate a secolului al V-lea.

Despre originile tezaurului și despre momentele zbuciumate de după descoperirea acestuia s-au spus de-a lungul anilor mult mai multe lucruri. Cei interesați pot lectura informații mai amănunțite aici, aici, aici sau aici. Mai adaug faptul că piesele recuperate din acest tezaur pot fi admirate la Muzeul Național de Istorie a României; la articolele scrise de @Michi sau de @elviramvio sunt atașate fotografii cu piesele din acest tezaur.

Am plecat de la Pietroasele înapoi către Merei, de unde ne-am îndreptat spre Sărata-Monteoru. După câteva ore petrecute la ștrandul cu apă sărată din stațiune, am plecat spre casă urmând drumul realizat recent care face legătura între Sărata-Monteoru și satul Leiculești, aflat în apropierea mănăstirii Ciolanu și a Taberei de sculptură de la Măgura. Deși poate că pe unele hărți acest drum (DJ 203 G) apare ca fiind închis, el este terminat și este o plăcere să conduci prin pădure și să abordezi numeroasele serpentine care testează din plin abilitățile șoferilor.

Pentru că articolul este despre localitatea Pietroasele, vreau să mai adaug faptul că cei care vizitează această zonă și aleg să rămână acolo peste noapte pot opta pentru o cazare inedită; este vorba despre pensiunea ”La Butoaie”, locație care se bucură de aprecierea membrilor AFA, din ceea ce am lecturat pe site. Noi nu ne-am cazat acolo până în prezent, însă ne-ar tenta ca în viitor să petrecem o noapte într-un butoi, poate și cu o degustare înainte a renumitelor vinuri din zonă! :P

Călătorii plăcute tuturor!

---

VIZUALIZĂRI: 4469 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI